Istoria comunei Hudești, Botoșani

Istoria comunei Hudești, Botoșani se înscrie pe traseul pe care l-au avut majoritatea localităților rurale din nordul Moldovei, care au apărut ca urmare a împărțirii pământurilor făcute de domnitorii feudali către marii latifundiari. Din cercetările pe care le-au făcut istoricii, ca Ion Bogdan în lucrarea sa Despre cnejii români publicată în anul 1903, a rezultat că „... este incontestabil că mare parte din satele moldovenești au fost înființate de cneji, juzi sau hatmani care căpătau dreptul de a aduna oameni de prin țară și din țări străine ca să înființeze sate noi”. Pământurile comunei Hudești au purtat secole de-a rândul denumirea de Hudeștii-Mari și au făcut parte din moșia cu același nume. Aceasta a fost timp de peste o sută de ani proprietatea familiei Movileștilor, cea care a dat în perioada de sfârșit a secolului al XVI-lea și cea de început a secolului al XVII-lea șapte domnitori ai Moldovei. Cu timpul, moșia a fost tranzacționată deseori și a devenit proprietatea principală a familiei Boldur-Lățescu, apoi a lui Ion Franc și a fraților Gheorghe, Ion și Ilie Ciolac.

Istoria comunei a avut un punct de apogeu în anul 1907, când Hudeștiul a fost localitatea de unde a pornit Răscoala din 1907 în județul Dorohoi. Mărturiile evenimentelor de atunci au rămas în documentele emise de autoritățile statului român, din care transpar elementele de propagandă socialistă care au avut un impact hotărâtor de influență asupra unei populații rurale al cărei nivel de cultură social - economică, dar și politică, era precar. Factorii de influență locală au fost învățătorul Ion Alexandrescu, preotul satului, dar și o serie de persoane știitoare de carte, așa cum a fost Ion Gălbău din satul Alba.

Din cauză că moșia Hudeștilor-Mari a făcut parte din proprietățile marilor boieri, populația hudeșteană trebuia să răspundă afirmativ la chemarea moșierilor pentru sprijinirea domnitorului în războaiele pe care acesta le purta. Boierii recrutau bărbați apți pentru armată din rândul propriilor localnici. Monograful comunei, Gheorghe Apătăchioae, a avut credința fermă că nu a existat vreun război la care hudeștenii să nu fi participat, asta ținând cont de condițiile relațiilor feudale dintre stăpânii pământurilor și supușii care-l munceau. În opinia acestuia, situația nu s-a schimbat nici în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, perioadă de plin avânt al modernizării Principatelor Unite și Regatului Românei.

Populația comunei, prin bărbații ei, a participat la Războiul de Independență al României din 1877 - 1878, la Al Doilea Război Balcanic din 1913, la Primul Război Mondial și la Al Doilea Război Mondial. 378 de militari hudeșteni au decedat pe câmpurile de luptă ale acestor războaie. Numele acestora a rămas pe toate monumentele dedicate eroilor de război care au fost ridicate în satul Hudești.

Ocupația de bază a sătenilor din această comuna a fost agricultura însă, din cauza neajunsurilor pe care întreaga populație le-a avut ca urmare a înrobirii ei de către moșieri, dar și a speculanților care le-au dijmuit veniturile, apogeul lor fiind în 1946 - 1947, în ziua de azi, prea puțini săteni mai vor să audă de meseria de agricultor. Agricultura ca ramură de bază a hudeștenilor a evoluat de-a lungul vremurilor. Cu sute de ani în urmă, țăranii nu aveau pământ și viața lor era una deosebit de grea. S-au făcut reforme agrare, în principal trei importante, cea din 1864, apoi 1921 și 1945. Moșiile boierești s-au tot micșorat până au dispărut. Interesul țărănimii pentru cultivarea suprafețelor agricole s-a stins complet pe timpul regimului comunist, timp în care copiii sătenilor au plecat la școli și au urmat meserii în industria comunistă. În anul 2010, mai exista în funcțiune pe teritoriul comunal o singură fermă, cea a lui Costache Nazare.

Atestări documentare De-a lungul timpului satul a cunoscut mai multe denumiri, numele de „Hudeștii Mari” apărând pentru prima oară într-un document din 27 aprilie 1635Ștefania-Otilia Chițac (2009)... pag. 363 prin care pârcălabul de Hotin, Pătrașco Ciogolea,Apătăchioae... pag. 20 primește întărire pentru „... dreptele lui ocini și danie, din ispisocul de danie și miluire de la Moiseiu Moghila voievod, un sat, anume Hudeștii Mari [s. n.], care este în ținutul Dorohoiului, pe Bașeu, cu vaduri de moară și cu loc de iaz în Bașeu, care, acest sat, a fost de moștenire lui Moise voievod, și l-a miluit cu acest sat, din privilegiul de întărire pe care l-a avut bunicul lui, Dumitru Movilă, fiul lui Văscan Moghilița fost pârcălab, nepotul lui Iațco Hudici, strănepotul lui Pătru Hudici, de la Iliaș voievod cel Bătrân și de la Ștefan voievod cel Bătrân”.DRH - A. Moldova, vol. XXIII (1635-1636), doc. 78, pag. 99-103;Constantin Burac... pag. 96-97 Din acest text se poate deduce că în numele de „Hudeștii Mari” este foarte probabil ca să fie asimilate prin moștenirile și daniile care s-au făcut succesiv către reprezentanții familiei Hudici și mai apoi către familia Movilă, mai multe sate care erau situate pe râul Bașeu de o parte și de alta a lui.

Cercetătorii care au analizat și studiat documentele istorice, nu s-au concentrat până în anul 2009 asupra identificării atestărilor documentare ale satelor comunei sau a satului Hudești. Ei au menționat că cele trei denumiri găsite ale localității, „Hudineț”, „Hudinți” și „Hudești”, sunt cu certitudine amintite în documentele cancelariilor din secolele XV - XVI însă, nu au putut afirma fără echivoc o primă atestare credibilă a localității. Pe de o parte, informațiile găsite în Documenta Romaniae Historica, A Moldova, în documentele de cancelarie din 13 decembrie 1421, din 14 aprilie 1435 și 19 septembrie 1436,DRH, A. Moldova vol. I (1384-1448)... 1975Mihai Costăchescu: Documente moldovenești înainte de Ștefan cel Mare, Vol. II (dspace.bcucluj.ro -- BCUCLUJ_FG_252859_1932_002.pdf, pag. 701 - 703), 1374 - 1437, Iași, Editura Viața românească, 1932, fac referire doar la prezența boierului Druja Hudici în Sfatul domnesc al lui Alexandru cel Bun și pe de altă parte, despre dania pe care a primit-o Petru Hudici de la Ștefan Vodă, fiul lui Alexandru cel Bun. De asemenea, dania atestă și prezența lui Petru Hudici în Sfatul domnesc din anul 1436. Este o certitudine că în aceste documente nu există nicio mențiune despre toponimele „Hudinți” sau „Hudineț”. Pentru deslușirea vechimii așezărilor din această zonă, cercetătorii au afirmat că este necesar un studiu aprofundat al documentelor istorice care se regăsesc în colecțiile de arhivă din a doua jumătate a secolului al XV-lea și a celor din secolul al XVI-lea.

Din analiza care s-a făcut asupra documentelor istorice din perioada medievală, în care se găsesc referiri despre înființarea și dezvoltarea satelor din Moldova, rezultă cu claritate că a existat un sat „Hudineț” al cărui nume, în opinia lui Gheorghe Apătăchioae, ar fi fost vechea denumire a satului Hudești, deci și a comunei cu același nume. Din aceleași documente reiese și numele de „Milinăuți”, fostul nume al Milenăuțului de astăzi.Apătăchioae... pag. 17

Ion Bogdan în lucrarea sa Despre cnejii români publicată în anul 1903 a arătat că „... este incontestabil că mare parte din satele moldovenești au fost înființate de cneji, juzi sau hatmani care căpătau dreptul de a aduna oameni de prin țară și din țări străine ca să înființeze sate noi”. Bogdan a menționat mai multe sate care au luat numele întemeietorilor, așa cum sunt Bălănești de la Bălan, Pașcani de la Pașca, Ostopceni de la Ostopec, Milești de la Milea, Oniceni de la Onica ș.a.m.d.Mem. Academiei Române, Istorie II, XXVI, București, 1903, pag. 20

Constantin C. Giurăscu a făcut un studiu despre numele cetăților moldovene, târgurilor și orașelor și a menționat că „... E foarte posibil ca unii dintre martorii actelor domnești din secolele XIV - XV, desemnați prin numele lor și al localităților unde ședeau, să nu fie numaidecât dregători din aceste localități, ci boieri sau stăpâni de moșii avându-și reședința acolo. Dacă „Ștefan de Hotin”, menționat la 3 februarie 1397 a fost după toate probabilitățile pârcălabul cetății respective, în schimb Isaia de la Baia, menționat în actul de la 19 septembrie 1436 se numește așa pentru că își avea așezarea aici, în acest târg, după cum alți boieri pomeniți în același act își aveau așezările la Lipnic, Hudineț, Zăbrăuți, Șerbănești, Tutova etc.”Constantin C. Giurăscu: Târguri sau orașe ți cetăți moldovene, Editura Academiei, R.S.R., București, 1967, pag. 114

Nicolae Iorga în Studii asupra evului mediu românesc a pomenit despre boierii din timpul domniei lui Ilie Voievod și pe Petru lui Huda ( din Hudești ).Nicolae Iorga: Studii asupra evului mediu românesc, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1984, pag. 189 - 190

Ca urmare a acestor considerații se poate trage concluzia că satul „Hudineț” și-ar trage denumirea de la familia vornicului Hudici care a avut în proprietate aceste locuri. Iațco Hudici a fost predecesorul familiei Movilă care a ridicat la tronul Moldovei la sfârșitul secolului al XVI și la începutul celui următor șase domnitori - Ieremia Movilă, Simion Movilă, Constantin Movilă, Alexandru Movilă, Mihail Movilă și Moise Movilă. Mihai Costăchescu a precizat că „... familia Movileștilor era coborâtoare, probabil prin femei, din vechea familie Hudici”.Mihai Costăchescu: Documente moldovenești înainte de Ștefan cel Mare, Vol. I, Editura Viața Românească, Iași, 1931, pag. 97, 141 - 146, 402 - 409pdfcoffee.com: Arborele genealogic a familiei Hudici a fost publicat de Gheorghe Ghibănescu în Surete și izvoade, vol. 19, pag. 180

Din toate aceste mențiuni documentare se vede cum satul „Hudineț” a ajuns în proprietatea familiei Movilă timp de peste 100 ani. Paharnicul Ioan Movilă și vornicul Ieremia Movilă au pomenit într-un document din 20 decembrie 1528 că sunt descendenți ai logofătului Ioan Moghilă, Iațco Hudici și Petru Hudici și că aveau în posesie satul „Hudineț”, localizat pe râul Bașeu.Apătăchioae... pag. 19

Numele „Hudești”, cu vechea denumire „Lupeni”, a fost descoperit ca dată de atestare într-un document de pe vremea domnitorului Iancu Sasul din 20 ianuarie 1582. În timpul domniei lui Iancu Sasul, Dumitru Moviliță, membru al familiei Movilă, nepot de-al lui Iațco Hudici a vândut marelui vornic Iurescu o parte din satul Hudești „... jumătatea de jos și cu iazuri și cu mori în Bașeu […] pentru 40.000 de aspri”.DHR, A. Moldova, veacul XVI, vol. III (1571-1590), doc. 235, pag. 181-184Apătăchioae... pag. 19Marius Brasoveanu pe www.scribd.com: Evoluția istorică și culturală a județului Botoșani/2010, pag. 26, 35, 41 și 89, accesat 15 decembrie 2024 În același an Iancu Sasul a emis un document de întărire vornicului Ieremia Movilă și paharnicului Simion Movilă pentru câteva sate, printre care „... satul Hudințăi cu case pe Bașău și cu mori și cu heleștei și cu poieni de fânaț ce se numesc Băranca și cu bălți de pești pe Prut în ținutul Dorohoiului... și o bucată de loc, de către Mlenăuți ce se numește Novosălița Hudințăilor [ Lișna Nouă, n. a. ]”DHR, A. Moldova, veacul XVI-A, vol. III (1571-1590), Editura Academiei R.S.R., București, 1951, pag. 189

Moșia Hudești a intrat în posesia Movileștilor și altor boieri, așa cum au fost hatmanul și pârcălabul de Suceava Isac Balica ( 1612 ), pârcălabul de Hotin Ignat Ciogolea ( 1630 ), Pătrașcu Ciogolea ( 1634 ), strănepoata Ileana a lui Ioan Movilă căsătorită cu Miron Costin ( 1659 ) și familia Costache Boldur-Lățescu prin Ilie Costache Lățescu și soția lui Anița Sturdza care a adus ca zestre moșia în anul 1740, apoi spătarul Mihalache Costache Lățescu și prin Iordache Gheorghe Costache Boldur-Lățescu care a fost vistiernic, logofăt și hatman în armata moldovenească până în 1857, anul decesului.Apătăchioae... pag. 20