Vilaietul Dunării sau Vilaietul Dunărean (în ; în sau ) a fost o diviziune administrativă de prim nivel (vilaiet) a Imperiului Otoman din 1864 până în 1878. Avea o suprafață de .
Vilaietul a fost creat din partea de nord a eyaletului Silistra aflată de-a lungul Dunării și din eyaleturile , Vidin și Silistra. Acest vilaiet era menit să devină o provincie model, evidențiind toate progresele realizate de Poartă prin reformele modernizatoare Tanzimat. By Gábor Ágoston, Bruce Alan Masters Aveau să apară și alte vilaiete modelate după vilaietul Dunării în întregul Imperiu până în 1876, cu excepția Peninsulei Arabe și a Egiptului de atunci, care era semi-independent. Rusciuc, astăzi Ruse din Bulgaria, a fost ales drept reședință a vilaietului datorită poziției sale ca port-cheie la Dunăre pentru otomani.
Provincia a dispărut după Războiul Ruso-Turc din 1877–1878, când partea sa de nord-est (Dobrogea de Nord) a fost încorporată în România, extremitatea sa vestică în Serbia, iar regiunile centrale și sudice au format cea mai mare parte a Principatului autonom al Bulgariei și o parte a Rumeliei Orientale.
Frontiere și diviziuni administrative La înființarea sa în 1864, vilaietul Dunării cuprindea următoarele sangeacuri:
Sangeacul Tulcea Sangeacul Varna Sangeacul Rusciuc Sangeacul Tărnovo Sangeacul Vidin
Sangeacul Niš
În 1868, sangeacul Niš a fost transferat vilaietului Prizren.
În 1876, sangeacul Sofia a format împreună cu sangeacul Niš vilaietul Sofia, care a avut însă o existență scurtă, trecând la vilaietele Adrianopol și respectiv Kosovo doar un an mai târziu, în 1877.
Guvernarea a fost primul valiu al vilaietului între 1864–1868. În timpul său ca guvernator, pe Dunăre au fost înființate ; a fost finalizată calea ferată Ruse-Varna; au fost introduse cooperativele de credit agricol care furnizau fermierilor împrumuturi cu dobândă redusă; Au fost oferite și pentru a încuraja noile întreprinderi industriale.
Primul ziar oficial de vilaiet din Imperiul Otoman, Tuna/Dunav, a fost publicat bilingv, în turca otomană și în bulgară, și avea redactori atât otomani, cât și bulgari. Printre redactorii săi șefi s-au numărat Ismail Kemal și Ahmed Midhat Efendi.
Vilaietul avea o Adunare Administrativă care includea funcționari de stat numiți de guvernul otoman, precum și șase reprezentanți (trei musulmani și trei nemusulmani) aleși dintre locuitorii provinciei. Nemusulmanii participau și la tribunalele penale și comerciale provinciale care se bazau pe un cod de procedură secular. Au fost introduse și școli mixte musulman-creștine, dar această reformă a fost oprită după ce a întâmpinat o puternică opoziție a populației.
Guvernatorii thumb|upright|Versiunea în turca otomană a „Legii constitutive a departamentului format sub numele de vilaiet al Dunării” (în ) așa cum a fost publicat în Guvernatorii vilaietului au fost:
(octombrie 1864 - martie 1868) Mehmed Sabri Pasha (martie 1868 - decembrie 1868) Arnavud Mehmed Akif Pașa (februarie 1869 - octombrie 1870) Kücük ömer Fevzi Pașa (octombrie 1870 - octombrie 1871) Ahmed Rasim Pașa (octombrie 1871 - iunie 1872) (iunie 1872 - aprilie 1873) (aprilie 1873 - aprilie 1874) Mehmed Asim Pașa (aprilie 1874 - septembrie 1876) (octombrie 1876 - februarie 1877) Oman Mazhar Ahmed (1876–1877)
Demografie În 1865, în provincie (cu excepția sangeacului Niš) locuiau 658.600 (40,51%) de musulmani și 967.058 (59,49%) de nemusulmani, inclusiv femei; față de aproximativ 569.868 (34,68%) musulmani, în afară de imigranți și 1.073.496 (65,32%) de nemusulmani în 1859–1860. Circa – de imigranți musulmani din Crimeea și Caucaz fuseseră aduși în această regiune între 1855 și 1864.Populația masculină a vilaietului Dunării (exclusiv sangeacul Niš) în 1865 conform Kuyûd-ı Atîk (editura vilaietului Dunării):
+Grupuri etno-confesionale în vilaietul Dunării conform Registrului populației din 1865ComunitateSangeacul RusciucSangeacul VidinSangeacul VarnaSangeacul TırnovaSangeacul TulceaSangeacul SofiaVilaietul DunăriiMiletul islamicRomi musulmaniMiletul vlahilorMiletul armenilorRomi nemusulmaniMiletul evreilorTotal pagina=5|miniatura| („Legea constitutivă a departamentului format sub numele de vilaietul Dunării”) în franceză Populația masculină musulmană și nemusulmană din vilaietul Dunării conform Salname-ului otoman pentru 1868: +Populația masculină musulmană și nemusulmană din vilaietul Dunării conform Salname-ului otoman din 1868 Sangeac musulmani nemusulmani Total Număr % Număr % Rusciuc 138.692 59,14% 95.834 40,86% Varna 58.689 73,86% 20.769 26,14% Vidin 25.338 16,90% 124.567 83,10% Sofia 24.410 14,23% 147.095 85,77% Tirnova 71.645 40,73% 104.273 59,27% Tulcea 39.133 68,58% 17.929 41,42% Niš 54.510 35,18% 100.425 64,82% Total Populația totală a vilaietului Dunării (excluzând sangeacul Niš) în 1876 estimată de avocatul francez Aubaret din registru: Comunitate Populația musulmani incl. turci incl. cerchezi incl. tătari incl. romi nemusulmani incl. bulgari incl. romi incl. greci incl. evrei incl. armeni incl. vlahi și alții Total
Note
Legături externe
Categorie:Serbia otomană Categorie:Perioada otomană în România Dunării