Sadâr Nurgojo uulu Japarov (în ; ) un politician, diplomat și oligarh kârgâz, care ocupă funcția de începând cu 28 ianuarie 2021. Anterior, el a fost cel de-al 22-lea prim-ministru în guvernul interimar din 2020, după demisia președintelui . Japarov a deținut, de asemenea, funcția de președinte interimar al Kârgâzstanului în urma demisiei lui Jeenbekov, dar a demisionat la 14 noiembrie 2020 pentru a candida la alegerile prezidențiale din 2021, în urma cărora a fost ales pentru a-i succeda președintelui interimar .
Japarov și-a început cariera politică în 2005, când a fost ales deputat în Consiliul Suprem, iar din 2007 a activat în administrația prezidențială condusă de , până la înlăturarea acestuia în urma Revoluției Kârgâze din 2010. Ulterior, Japarov a revenit ca deputat și a organizat proteste populare în vederea răsturnării guvernului, inclusiv încercări de preluare a Casei Albe din Bișkek și răpirea unui guvernator, ceea ce l-a determinat să părăsească Kârgâzstanul în 2013 pentru a evita urmărirea penală. S-a întors în țară în 2017, unde a fost arestat și condamnat la 11 ani de închisoare pentru activitățile sale politice ilegale anterioare. Pedeapsa i-a fost întreruptă după ce a fost eliberat de susținătorii săi în timpul Revoluției Kârgâze din 2020, ceea ce a dus la ascensiunea sa la putere.
Președinția lui Japarov este percepută ca fiind autocratică și autoritară, întrucât acesta a consolidat puterea și a înăbușit opoziția. Înainte de preluarea puterii de către Japarov, Kârgâzstanul era cunoscut pentru climatul său politic relativ deschis în comparație cu celelalte state postsovietice din Asia Centrală. El a reintrodus sistemul prezidențial prin referendumuri constituționale și privind structura guvernului, ceea ce i-a extins considerabil prerogativele executive și a redus influența parlamentului, instituind în același timp Kurultai-ul Poporului, contribuind astfel la o regresie democratică severă în țară. Mai mulți politicieni din opoziție și activiști au fost arestați, instituții media independente au fost închise, jurnaliști au fost reținuți, iar noi legi menite să suprime presa liberă au fost adoptate. Sub conducerea sa, guvernul kârgâz a lansat un vast program de cheltuieli publice, o mare parte a fondurilor fiind direcționate către companii deținute de Japarov prin rețele complexe de interpuși.
Biografie Sadâr Japarov s-a născut în satul Keng-Suu, situat în raionul Tüp, pe teritoriul fostei RSS Kârgâze, parte a Uniunii Sovietice, în familia lui Nurgojo și Kadîc Japarov. După finalizarea studiilor gimnaziale în 1986, a fost admis la Academia Națională de Cultură Fizică și Sport din Kârgâzstan. În 1987, a fost înrolat în Armata Sovietică, unde a servit timp de doi ani la Novosibirsk, în calitate de comandant într-o unitate de telecomunicații. Revenit în 1989 cu gradul de sergent major, Japarov și-a continuat studiile la academie până în 1991. În 2006, a absolvit Universitatea Slavo-Kârgâză din Bișkek, obținând o diplomă în drept.
Cariera politică timpurie Japarov și-a început cariera politică după din 2005. În martie 2005, a fost ales deputat în Consiliul Suprem din partea circumscripției Tüp, unde a condus fracțiunea parlamentară Kelecek. A fost un susținător al președintelui . În 2006, a fost membru al Comisiei de Stat pentru Decorații, iar în 2007 a deținut funcția de vicepreședinte al Comisiei pentru Amnistie.
La alegerile parlamentare din 2007, a candidat pe listele partidului pro-prezidențial Ak Jol, care a obținut majoritatea mandatelor în parlament, dar Japarov a continuat să activeze ca consilier prezidențial. Între 2008 și 2010, a fost reprezentant autorizat al Agenției Naționale pentru Prevenirea Corupției.
Preluarea forțată a Băncii Issyk-Kul În timpul mandatului său de comisar suprem în cadrul Agenției Naționale pentru Prevenirea Corupției, Japarov a fost acuzat în mod repetat că a orchestrat preluarea forțată a Băncii Issyk-Kul, cu scopul de a sprijini imperiul de afaceri al lui Maksim Bakiev, fiul președintelui de atunci, . Sora lui Japarov, Raikul Japarova, în colaborare cu omul de afaceri lituanian Mikhail Nadel – apropiat al lui Maksim Bakiev – a preluat prin forță controlul asupra băncii. Ulterior, Raikul Japarova a devenit președinta nominală a băncii și a executat toate ordinele lui Nadel în vederea desfășurării activităților. Documente ale Băncii Naționale a Kârgâzstanului indică faptul că, prin intermediul acestei instituții financiare, Sadâr Japarov și sora sa ar fi spălat 5 miliarde de dolari în beneficiul lui Maksim Bakiev. Potrivit fostului șef al Comitetului de Stat pentru Securitate Națională, Abdil Segizbaev, printre aceste sume s-ar fi aflat bani proveniți din traficul de droguri și de arme, afirmând: „A rotit acești bani, i-a scos curați și și-a luat partea.”
În 2020, Erkinbek Asrandiev, fost viceprim-ministru și auditor al băncii în 2013, a confirmat, de asemenea, preluarea forțată a Băncii Issyk-Kul și utilizarea acesteia de către Japarov și sora sa Raikul pentru a spăla fonduri aparținând regimului aflat la putere. Asrandiev a menționat acest fapt drept principalul motiv pentru care a refuzat oferta lui Japarov de a face parte din cabinetul său în 2020. De asemenea, s-a remarcat faptul că, în calitate de Înalt Comisar pentru Corupție, Japarov nu a luat nicio măsură împotriva schemelor de corupție ale clanului lui Kurmanbek Bakiev, inclusiv ale fratelui acestuia, Janîș Bakiev, și ale fiului său Maksim Bakiev, menținând în schimb relații strânse cu aceștia la nivel personal și familial.
A doua revoluție kârgâză și alegerile din 2010 În 2010, președintele Kurmanbek Bakiev a fost înlăturat de la putere în urma celei de-a doua Revoluții Kârgâze. După revoluție, au izbucnit confruntări interetnice în orașele Oș și Jalal-Abad, în care Japarov și colaboratorii săi au fost activ implicați; potrivit propriilor declarații, aceștia ar fi încercat să prevină violențele. Cu toate acestea, adversarii politici i-au acuzat că au susținut activ naționaliștii kârgâzi și au provocat conflictul.
În urma revoluției, Japarov a fost reales deputat în Consiliul Suprem pe lista partidului Ata-Zhurt, condus de Kamchybek Tashiev, care a obținut cele mai multe mandate la alegerile parlamentare din 2010. Ulterior, el a devenit președintele Comisiei pentru probleme juridice și judiciare.
În cartea sa 10 ani în politică, Japarov a recunoscut ulterior că partidul a primit 3 milioane de dolari pentru alegerile parlamentare din 2010 de la niște „prieteni kazahi”. Conform legislației electorale, sprijinul financiar din străinătate este interzis prin lege. În aceeași carte, Sadâr Japarov l-a acuzat pe Akhmatbek Keldibekov că a deturnat fondurile primite de la „prietenii kazahi” în timpul alegerilor din 2010. Keldibekov, un apropiat al fostului președinte , fusese anterior șeful Serviciului Fiscal al Republicii Kârgâze.
Tentativa de ocupare a Casei Albe și răpirea akimului regiunii Issyk-Kul În toamna anului 2012, în timpul unuia dintre mitingurile organizate pentru naționalizarea minei de aur Kumtor, protestatarii au încercat să ocupe din Bișkek.
În timp ce Japarov, purtând și înarmat, pătrundea în parlament, aliații săi, deputații Mamytov și Tashiev, au condus protestatarii spre gardul parlamentului. Grupul era bine echipat: pistoale automate, pistoale Makarov, carabine de vânătoare cu sute de cartușe, răngi metalice, pietre și cuțite. Atât Tashiev, cât și Japarov au fost acuzați în baza articolului 295 din Codul penal al Republicii Kârgâze – „acaparare forțată a puterii sau menținere forțată a puterii”. În martie 2013, Tribunalul raional Pervomaisky din Bișkek i-a găsit vinovați și i-a condamnat la un an și șase luni de închisoare. Totuși, în iunie 2013, Curtea orașului Bișkek i-a achitat și eliberat în sala de judecată.
După unul dintre aceste mitinguri, în mai 2013, locuitori din satele regiunii Issyk-Kul au ocupat o stație electrică și au întrerupt alimentarea cu energie a unei exploatări aurifere. În același timp, persoane necunoscute au cerut managerului companiei canadiene Centerra Gold suma de 3 milioane de dolari în schimbul încetării protestelor.
La 27 iunie 2013, în timpul demonstrațiilor împotriva proiectului Kumtor, desfășurate în Karakol, protestatarii au încercat să îl răpească pe guvernatorul regiunii, Emilbek Kaptagaev, pentru a-l lua ostatic. Autoritățile kârgâze i-au acuzat pe Sadâr Japarov și pe Kubanychbek Kadyrov că ar fi organizat acest plan. Liderii protestului au fost reținuți, însă Japarov, care a negat implicarea, a fugit din Kârgâzstan și a trăit o perioadă în Cipru.
Arestarea și încarcerarea din 2017 În 2017, Sadâr Japarov a încercat să revină în Kârgâzstan. La 25 martie 2017, a fost reținut la granița dintre Kârgâzstan și Kazahstan. În dosarul privind presupusa tentativă de răpire a lui Emilbek Kaptagaev, Japarov a fost condamnat la 11 ani și 6 luni de închisoare. În perioada detenției, el a fondat împreună cu Kamchybek Tashiev partidul politic Mekenchil. Între 2018 și 2019, partidul și susținătorii săi au crescut în influență, organizând proteste împotriva condamnării lui Japarov.
Conducerea interimară a Kârgâzstanului Articole principale: Protestele din Kârgâzstan din 2020 și Guvernul interimar al Kârgâzstanului din 2020 La 5 octombrie 2020, au izbucnit proteste și manifestații în întreaga țară împotriva rezultatelor alegerilor parlamentare.
După ce Japarov a fost eliberat dintr-o clădire guvernamentală ocupată în 6 octombrie, el a fost dus în Piața Ala-Too din Bișkek, unde a cerut să fie numit prim-ministru. În aceeași noapte, membrii parlamentului cazați la Hotelul Dostuk i-au aprobat nominalizarea, însă candidatul opoziției, Tilek Toktogaziev, s-a declarat pe sine drept prim-ministrul legitim. Toktogaziev a afirmat că alegerea a fost ilegală, susținând că deputații au fost supuși presiunilor din partea susținătorilor lui Japarov, adunați în fața hotelului. Oponenții lui Japarov au subliniat lipsa cvorumului și încălcarea procedurii parlamentare.
La 13 octombrie, președintele în exercițiu a respins nominalizarea lui Japarov ca prim-ministru, invocând faptul că au existat voturi prin procură. Jeenbekov a cerut parlamentului să se reunească și să voteze din nou. A doua zi, parlamentul l-a nominalizat din nou pe Japarov. De data aceasta, Jeenbekov a aprobat oficial desemnarea sa ca prim-ministru. Totuși, Japarov nu a reușit inițial să-l convingă pe președinte să demisioneze până la organizarea unor noi alegeri generale.
În ziua următoare, pe 15 octombrie, Jeenbekov și-a anunțat demisia, iar Japarov s-a autoproclamat președinte interimar al țării. Deși Constituția Kârgâzstanului stipulează că președintele Parlamentului (Consiliului Suprem) trebuie să preia interimatul, Kanatbek Isaev a refuzat să-și asume această responsabilitate, ceea ce a dus la preluarea funcției de către Japarov. Acesta a fost confirmat ca președinte interimar al Kârgâzstanului de către parlament la 16 octombrie 2020.
Diarhie cu Kamchybek Tashiev După preluarea puterii în 2020, Sadâr Japarov l-a numit pe prietenul său apropiat, Kamchybek Tashiev, în funcția de șef al Comitetului de Stat pentru Securitate Națională (GKNB), ceea ce l-a transformat în a doua cea mai influentă persoană din stat. Tashiev este cunoscut pentru comportamentul său agresiv, pentru amenințările adresate opoziției, influența sa prin clanul familial asupra tuturor segmentelor puterii executive, precum și pentru represaliile la adresa jurnaliștilor.
Reformele constituționale Sadâr Japarov a inițiat o serie de reforme constituționale criticate de jurnaliști și activiști pentru drepturile omului pentru tendințele autoritare și consolidarea excesivă a puterii executive. Noul proiect de Constituție a fost supranumit ironic „Han-stituția” deoarece permitea președintelui să dețină două mandate consecutive și reducea considerabil prerogativele parlamentului.