Durance este un râu din sud-estul Franței care se varsă în Ron, fiind al doilea afluent al acestuia ca lungime, după Saône, și al treilea ca debit, după Saône și Isère. Având o lungime de 323,2 km, Durance este cel mai important râu din Provence.
Considerat un râu „capricios”, odinioară temut pentru viiturile sale, a fost supus unui efort continuu de amenajare, în special începând cu secolul al XIX-lea, în scopuri hidraulice (alimentarea cu apă potabilă a Marsiliei și a orașelor din jur), agricole (irigarea a 75.000 ha de culturi, cu prelevări care pot ajunge până la 114 m³/s din debitul râului, adesea în perioadele de secetă) și hidroenergetice (împreună cu Verdon, produce între 6 și 7 miliarde kWh anual).
Hidronimie
Numele occitan (vivaro-alpin, provensal) este Durença conform normei clasice sau Durènço conform normei mistraliene.
Durance este atestat în formele vechi Druentia (secolul I), în , Durantia (854, 1271) sau Durentia (1127). Formele clasice sunt probabil alterări ale lui Dūrantia, bazat pe hidronimul dur- sau dru-, întâlnit și în numele multor râuri din Alpii Occidentali (Doire în Italia, Dranse în Haute-Savoie, Drac, Drôme), ori Durensola, asociat sufixului locativ -antia. Toate aceste râuri își au izvoarele în zona alpină și au un curs torențial.
Partea superioară a Durance este un torent mult mai slab decât afluenții săi Clarée și Guisane, care totuși se estompează în fața sa. Dacă numele Durance a prevalat asupra acestor doi afluenți, probabil se datorează faptului că valea sa reprezenta o importantă și veche cale de comunicație, spre deosebire de văile Clarée și Guisane , care sunt închise.
Geografie Izvor
Durance își are izvoarele la aproximativ 2 390 de metri altitudine, în poiana Gondran, pe pantele vârfului des Anges. Izvoarele se află la poalele fostului fort Gondran, pe teritoriul comunei Montgenèvre, în departamentul francez Hautes-Alpes, în apropierea frontierei italiene. Râul se varsă în Rhône la câțiva kilometri sud-vest de Avignon, între Vaucluse și Bouches-du-Rhône, unde formează limita dintre cele două departamente.
Afluentul său care constituie sistemul cel mai lung, Clarée, își are izvorul pe pantele muntelui Thabor (3 178 m), în lacul Clarée situat imediat sub șaua Rochilles, la 2 450 m altitudine, tot în Hautes-Alpes. Acesta străbate valea Clarée și, după un parcurs de 28 km, se varsă în Durance (care în acel punct are o lungime de doar 8 km și un debit inferior).
Geologie În urmă cu 12 milioane de ani, în timpul Miocenului, Durance își devia cursul spre sud între lanțul Côtes și masivul Alpilles, traversa șeaua Lamanon și se vărsa direct în Marea Mediterană, formând o deltă întinsă, din care și câmpia Crau reprezintă astăzi vestigii. Acest traseu este, în linii mari, cel urmat în prezent de marele canal EDF, care se desprinde de Durance la Mallemort și se varsă în etang de Berre.
În timpul glaciațiunii Riss, Durance își avea izvoarele în apropiere de Sisteron, unde se termina calota glaciară ce acoperea Alpii. Tot atunci, râul își modifică și cursul inferior.
La apogeul glaciațiunii Würm (acum circa 18 000 de ani), eroziunea, favorizată de mișcări tectonice ce ridicau formațiunile stâncoase, a deschis pertuis d’Orgon, care a captat atunci Durance. Râul nu se mai vărsa în câmpia Crau, ci în Rhône, la sud de Avignon. Această „capturare” a Durance a fost favorizată și de depunerile proprii de aluviuni, care blocau scurgerea la intrarea în șeaua Lamanon.
Diferitele episoade glaciare au dus la formarea de terase: ghețarul care cobora până la Sisteron în timpul glaciațiunii Riss a format o terasă ce domină cursul Durance cu circa 60 m. În timpul glaciațiunii Würm, s-au format două terase, la aproximativ 15 și 10 m deasupra albiei actuale. Local, se mai găsesc una sau două terase postglaciare (Holocen, deci formate acum mai puțin de 10 000 de ani).
În acea perioadă, Durance se vărsa în Rhône, nu în aval, ci în amonte de Avignon. Cursul său pornea din Cheval-Blanc și se îndrepta spre Vedène, traversând albia râului Sorgue și ajungând în fluviu la nord de stânca des Doms. Acest fapt a fost evidențiat prin foraje la Saint-Saturnin-lès-Avignon, Jonquerettes și Entraigues-sur-la-Sorgue, care au scos la iveală depuneri aluvionare tipice Durance, pe mai mulți metri grosime, în întreaga câmpie a Sorgue.
Între Sisteron și Volonne, Durance curge printr-o vale alcătuită din roci calcaroase, gresii și marne datând din Cretacic. La confluența cu Bléone , se găsesc întinse pături aluvionare din Cuaternar, dintre care cele mai vechi sunt cimentate de carbonat de calciu.
În valea mijlocie a Durance se suprapun patru straturi sedimentare: o pătură aluvionară grosieră și compactă, de circa 40 m grosime, datând din glaciațiunea Riss; un strat de limon de aproximativ 20 m grosime, din aceeași perioadă; un paleosol, uneori acoperit cu pietrișuri provenite din torenți; un strat superficial de coluvii.
Hidrografie Debitul mediu la Saint-Paul-lès-Durance este de 176,0 m³/s pentru un bazin hidrografic de 11 700 km² și la altitudinea de 247 m, ceea ce reprezintă 82 % din bazinul total de 14 225 km².
De la izvorul său, situat la poalele Sommet des Anges, la 2 390 m, la sud de Montgenèvre, până la confluența cu Rhône, Durance parcurge 305 km. Totuși, cel mai lung curs este reprezentat de sistemul Clarée–Durance, având o lungime de 323,8 km.
Particularitatea cursului o constituie panta: 81 m/km pe primii 12 km, apoi 15 m/km până la confluența cu Gyronde , și încă aproape 8 m/km până la confluența cu Ubaye . Această pantă rămâne relativ ridicată și în partea inferioară: aproximativ 0,33 % în cursul mijlociu (până la podul de la Mirabeau), apoi încă 0,237 % în cursul inferior.
Prin comparație, la circa 100 km de la izvor, Isère curge la altitudinea de 330 m, în timp ce Durance se află la 700 m. Acest fapt contribuie parțial la caracterul torențial al râului, inclusiv în cursul său inferior. Diferența de nivel a Durance de la izvor până la Mirabeau este de 1 847 m, iar până la confluența cu Rhône, de aproximativ 2 090 m.
Departamente și principale orașe traversate
Durance traversează doar două departamente: Hautes-Alpes și Alpes-de-Haute-Provence. Ea servește drept limită administrativă între Vaucluse și Bouches-du-Rhône, și face o scurtă incursiune în Var: de la izvor până la lacul Serre-Ponçon (aproximativ 75 km), Durance curge prin departamentul Hautes-Alpes; de la confluența cu Ubaye până la confluența cu Sasse , în amonte de Sisteron (aproximativ 50 km), formează limita dintre Hautes-Alpes și Alpes-de-Haute-Provence; de la confluența cu Sasse până la un kilometru înainte de confluența cu Verdon (aproximativ 65 km), traversează departamentul Alpes-de-Haute-Provence; pe acest ultim kilometru separă departamentul Vaucluse de cel al Var; de la confluența cu Verdon până la confluența cu Rhône (aproximativ 105 km), servește drept limită între departamentele Vaucluse și Bouches-du-Rhône.
Astfel, Durance constituie pe jumătate din cursul său o limită între departamente, ilustrând caracterul său de râu greu de traversat.
Bazinul său hidrografic include: întregul teritoriu al departamentelor Hautes-Alpes și Alpes-de-Haute-Provence, cu excepția cantonului La Grave, a regiunii , a cantonului Rosans, a comunei Soleilhas și a cantoanelor Annot și Entrevaux; aproximativ jumătate din departamentul Vaucluse (în special arondismentul Apt); câteva comune din departamentele Drôme (Lus-la-Croix-Haute), Var (întregul canton Comps-sur-Artuby și cea mai mare parte a cantonului Rians) și Alpes-Maritimes (Valderoure și Séranon), „enclave” explicabile prin împărțiri administrative fără legătură cu limitele topografice; comunele din Bouches-du-Rhône situate pe malurile Durance.
Acest ultim aspect este de subliniat: niciun curs de apă important nu drenează nordul departamentului Bouches-du-Rhône. De la Jouques la La Roque-d'Anthéron, precum și în jurul localității Orgon, râul este mărginit de coline; în alte zone, se află câmpii aluviale, odinioară mlaștinoase, unde circulația apelor este asigurată în principal prin canale.
Durance traversează (sau mărginește) 106 comune din cinci departamente . Orașele aflate pe malurile sale sunt așezate astfel încât să se protejeze de inundații: pe cursul superior, mai adânc încastrat, ele sunt construite pe promontorii stâncoase ce domină râul (Briançon, Embrun, Sisteron); pe cursul inferior, mai larg, ele se află retras la poalele colinelor (Manosque, Pertuis, Cavaillon, Châteaurenard). Doar Avignon este situat în câmpie și trebuie și astăzi să se protejeze împotriva viiturilor mari ale Durance.
De la izvor la Serre-Ponçon: Haute-Durance Până la lacul Serre-Ponçon, Durance drenează o vale mai mult sau mai puțin largă, înconjurată de munții înalți ai masivului cristalin Pelvoux. Este un râu alpin cu regim nival, având ape mari în iunie și un debit susținut chiar și vara.
Torentul Montgenèvre se varsă în Clarée, traversează Briançon, apoi primește Guisane. Secțiunea situată între Le Fournel și Briançon este cunoscută sub numele de „Malafosse”. Râul se îndreaptă apoi spre sud și primește apele Gyronde (torent glaciar provenit din masivul Écrins) la L'Argentière-la-Bessée.
Cursul său se înclină spre sud-sud-est până la confluența cu Guil , sub Guillestre și Mont-Dauphin, după care își schimbă direcția spre sud-sud-vest și se varsă în lacul Serre-Ponçon, puțin în aval de Embrun. Confluența cu Ubaye a fost acoperită odată cu umplerea lacului.
De la Serre-Ponçon la Clue de Mirabeau: Moyenne-Durance La ieșirea din lacul Serre-Ponçon, Durance traversează un peisaj care se schimbă radical: munții se domolesc și sunt înlocuiți de platouri din ce în ce mai întinse. Albia râului devine din nou adâncită, săpând în terasele învecinate un șanț de câțiva metri până la câteva zeci de metri adâncime. Aici, regimul său devine mediteranean: viituri provocate de ploile de toamnă și ape scăzute vara.
Înainte de Clue de Sisteron, Durance primește apele Buëch , care colectează și apele canalului EDF. Numeroși afluenți minori cu regim pluvial se varsă de asemenea în apropiere de Sisteron (Sasse, Jabron , Vançon ).
Ca și mai în amonte, râul rămâne înconjurat de coline sau platouri, însă valea se lărgește într-o câmpie aluvială de mai mulți kilometri lățime (5 km la Manosque), recent amenajată pentru agricultură modernă și străbătută de autostrada A51.
Durance primește Bléone lângă Les Mées și Asse la câțiva kilometri sud de Oraison. Verdon se varsă în Durance lângă Cadarache, însă confluența este greu de observat fără un punct de vedere înalt.
De-a lungul cursului mijlociu au fost construite mai multe baraje, în plus față de cel de la Serre-Ponçon: Espinasses, Sisteron, L’Escale și Cadarache. Acestea sunt în principal prize de apă, menite să devieze cea mai mare parte din debit în canalul EDF care alimentează hidrocentralele. Lacurile de acumulare create nu pot regla debitul râului. O parte din apă este utilizată pentru irigații.
Basse-Durance: de la Jouques la Avignon
Valea se îngustează pe câțiva kilometri la trecerea prin Clue de Mirabeau (200 m adâncime), care taie un anticlinal de calcare jurasice. Apoi se lărgește din nou într-o câmpie și mai întinsă până la confluența cu Rhône. Orientarea râului se schimbă de la nord-sud la est-vest, asemenea micilor lanțuri muntoase provensale între care curge (Alpilles și Luberon).
În această ultimă parte a cursului, Durance primește un singur afluent important: Calavon , care ocolește masivul Luberon prin nord.
Principalii afluenți
Principalii afluenți ai Durance sunt Verdon (165,7 km), Calavon (86,9 km), Buëch (85,2 km) și Ubaye (82,7 km).
Cursuri de apă cu o lungime mai mare de 20 km care se varsă în Durance (de la amonte spre aval): Clarée (dreapta), 31,8 km ; Guisane (dreapta), 27,7 km ; Cerveyrette (stânga), 22,8 km ; Gyronde (dreapta), 22,7 km ; Guil (stânga), 51,5 km ; torentul des Vachères (stânga), 21,9 km ; torentul de Boscodon (stânga), 11,9 km ;