miniatura|Palatul Băncii Naționale din București miniatura|Palatul Băncii Naționale din Timișoara miniatura|Palatul Băncii Naționale din Arad Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 4/2005 privind regimul valutar, cunoscut sub denumirea de Regulamentul valutar este un act normativ emis de Banca Națională a României (BNR) care stabilește cadrul legal pentru efectuarea operațiunilor valutare pe teritoriul României. Documentul a fost elaborat în contextul liberarizării treptate a pieței valutare și al angajamentelor asumate de România în procesul de aderare la Uniunea Europeană. Acesta a fost revizuit de mai multe ori pentru a se adapta evoluțiilor pieței valutare și cerințelor legale.
Conținut Principalele prevederi sunt:
libertatea efectuării operațiunilor valutare între rezidenți și nerezidenți, în valută sau lei; limitarea operațiunilor între rezidenți la tranzacții exprimate în lei, cu anumite excepții; reglementarea participării la piața valutară (instituțiile autorizate pentru schimb valutar precum instituțiile financiare); BNR poate adopta măsuri de salvgardare (stabilitate macroeconomică) în cazul unor perturbări majore ale pieței valutare (de ex., fluxuri masive de capital pe termen scurt care destabilizează cursul de schimb sau lichiditatea); atribuțiile de control, supraveghere și sancționare ale BNR și obligațiile instituțiilor financiare de a aplica regulamentul.
Excepții de tranzacții
Contracte de comerț exterior și servicii externe Colaborări internaționale Operațiuni comerciale în zone speciale (porturi, aeroporturi, puncte de frontieră, trenuri internaționale, nave și aeronave) Situații prevăzute expres prin alte legi Operațiuni ocazionale între persoane fizice Servicii externe (transport internațional, turism etc.) și operațiuni efectuate în străinătate de rezidenți Plăți către furnizori și subfurnizori pentru componente Contracte de prelucrare în regim „lohn” pe baza autorizației de perfecționare activă.
Rezidență În regulamentele valutare, diferența dintre rezident și nerezident este esențială deoarece de această clasificare depind obligațiile de declarare și repatriere a valutei, regimul aplicabil tranzacțiilor financiare și investițiilor, precum și mecanismele de control asupra fluxurilor de capital și ale datoriei externe. Această definiție de rezident se referă strict la scopuri valutare și nu coincide neapărat cu rezidența fiscală, care determină impozitarea veniturilor și obligațiile fiscale.
Rezident înseamnă persoană sau entități stabilite în România, indiferent de cetățenie:
Persoane fizice cu domiciliul sau reședința în România Persoane juridice cu sediul în România. Sucursale și reprezentanțe din România ale unor entități străine. Autoritățile publice și instituțiile statului român.
Nerezident înseamnă oricine nu intră în categoriile de mai sus:
Persoane fizice cu domiciliul sau reședința în străinătate; Persoane juridice înregistrate în străinătate; Reprezentatele din străinătate ale unor entități românești.
Măsuri de salvgardare Regulamentul prevede posibilitatea adoptării unor măsuri de salvgardare pe o perioadă de 6 luni pentru protejarea stabilității macroeconomice și a politicii monetare naționale. Printre acestea se numără:
obligația de notificare a Băncii Naționale a României cu cel puțin 10 zile înainte de efectuarea unor operațiuni valutare de capital; stabilirea de plafoane și limite pentru operațiunile valutare pe termen scurt; reținerea temporară a unei părți din sumele rezultate din operațiuni valutare; perceperea unor comisioane pentru inițierea anumitor tranzacții; instituirea rezervelor minime obligatorii pentru participanții care doresc să efectueze tranzacții valutare; restricții la scadență pentru unele categorii de operațiuni; interzicerea inițierii de noi operațiuni valutare în situații excepționale; măsuri suplimentare de monitorizare și control valutar, aplicate de BNR.
Note
Vezi și
Banca Națională a României Banca Națională a Moldovei Banca Centrală Europeană
Categorie:Banca Națională a României Categorie:Valută Categorie:Economia României