Cormeilles-en-Vexin este o comună franceză, situată în departamentul Val-d'Oise, în regiunea Île-de-France.
Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]
Localizare Satul este situat pe versantul unui deal. Comuna face parte din parcul natural regional Vexinul francez. Aeroportul Pontoise – Cormeilles-en-Vexin, destinat avioanelor de turism și agrement, se află parțial pe teritoriul comunei.
Comune limitrofe
Climă În 2010, clima comunei este de tipul climatului oceanic degradat al câmpiilor din Centru și Nord, conform unui studiu al Centrului Național de Cercetare Științifică (CNRS) pe baza unui set de date care acoperă perioada 1971-2000 bazat pe o serie de date din perioada 1971-2000. În 2020, Météo-France a publicat o tipologie a climatului pentru Franța metropolitană, în care comuna este expusă unui climat oceanic și se află în regiunea climatică Sud-vest a bazinului Parisian, caracterizată printr-o ploaie redusă, în special primăvara (120-150 mm) și un iarnă rece (3,5 °C) .
Pentru perioada 1971-2000, temperatura anuală medie este de 11,3 °C, cu o amplitudine termică anuală de 14,9 °C. Cumulul anual mediu de precipitații este de 666 mm, cu 11,3 zile de precipitații în ianuarie și 7,8 zile în iulie. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică Météo-France cea mai apropiată, situată în comuna Boissy-l'Aillerie la 4 km distanță , este de 11,2 °C, iar cumulul anual mediu de precipitații este de 635,8 mm .
Parametrii climatici ai comunei au fost estimați pentru mijlocul secolului (2041-2070) conform diferitelor scenarii de emisie de gaze cu efect de seră, bazate pe noile proiecții climatice de referință DRIAS-2020 . Aceștia pot fi consultați pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022 .
Urbanism Tipologie La 1 ianuarie 2024, Cormeilles-en-Vexin era clasificată drept târg rural, conform noii grile comunale de densitate în șapte niveluri definită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) în 2022. Este situată în afara unității urbane . În plus, comuna face parte din zona metropolitană a Parisului, fiind o comună din coroana acestei zone. Această zonă cuprinde 1.929 de comune .
Căi de comunicație și transporturi Comuna este deservită de: D 915 (fosta N 15), care ocolește satul pe la est și duce spre nord-vest către Marines, Gisors și Dieppe, iar spre sud-est către Cergy-Pontoise și Paris; D 190, venind dinspre Ableiges, care traversează centrul satului și continuă spre nord până la Bréançon.
Toponimie Toponimul Cormeilles provine din franceza veche „scoruș” (pluralul formei de oïl „fel de fruct”), care trebuie să fi însemnat „scoruș, ansamblu de scoruși” și care este un derivat din forma de oïl corme, de origine galică: din latina populară corma, provenită din galicul curmi „cervoise” (cf. irlandeză coirm, galeză cwrwf, bretonă korev), în legătură cu vechiul cidru din fructe de scoruș.
Populația și societatea Date demografice Evoluția numărului de locuitori este cunoscută prin recensămintele populației efectuate în comună începând din 1793. Pentru comunele cu mai puțin de 10 000 de locuitori, un recensământ al întregii populații este realizat la fiecare cinci ani, populațiile legale pentru anii intermediari fiind estimate prin interpolare sau extrapolare .
În 2022, comuna număra 1 294 locuitori, în scădere cu -6,16 % față de 2016 (Val-d'Oise: +4 %, Franța fără Mayotte: +2,11 %).
Cultură locală și patrimoniu Locuri și monumente
Cormeilles-en-Vexin are pe teritoriul său două monumente istorice. Biserica Saint-Martin, strada Guynemer (clasată monument istoric în 1911 )
Construcția bisericii a început în anul 1120 cu nava romanică și cu navele laterale, dar a suferit întârzieri din cauza depărtării carierelor și a atacurilor lupilor.
Transeptul datează încă dintr-o biserică anterioară de la sfârșitul secolului al XI-lea și păstrează bolțile originale, în timp ce corul a fost ridicat abia în a doua jumătate a secolului al XIII-lea în stil gotic. Nava joasă și oarbă, de cinci travee, are o execuție simplă, iar navele laterale își păstrează ferestrele înguste, în arc semicircular. Bolțile acestei părți a bisericii datează din prima jumătate a secolului al XIII-lea și au dus la eliminarea ferestrelor înalte, înainte ca nava și navele laterale să fie acoperite cu un acoperiș comun.
Portalul vestic are o ușă dreptunghiulară cu un lintou bipartit, deasupra căruia se află un arc de descărcare semicircular, decorat cu un șir de bilete. Timpanul este gol. În partea superioară a portalului, o fereastră asemănătoare celor din navele laterale luminează nava.
Pridvorul care a desfigurat mult timp această fațadă a fost demolat abia în anii 1980, în cadrul lucrărilor de restaurare a bisericii.
Transeptul și turnul-clopotniță central, cu acoperiș în două ape, ridicat deasupra crucii transeptului, erau inițial în întregime romanice, dar ferestre noi au fost deschise în momentul construirii corului. Corul, format din trei travei și cu absida plată, depășește clar în înălțime nava. La fel ca transeptul, acesta nu și-a păstrat aspectul original, ci se prezintă într-un stil gotic după transformările din secolul al XVI-lea. Bolțile au fost atunci refăcute (sau poate construite pentru prima dată), au fost adăugate ferestre noi și s-au construit contraforții. Aceștia sunt în număr de patru pe fiecare fațadă și au o formă elegantă. Apa pluvială este evacuată prin garguie care trimit la epoca gotică, dar în același timp, vase decorative de inspirație renascentistă încununează contraforții. Ferestrele în arc frânt din cor au proporții neobișnuite, fiind lipsite de piedestale.
Marea fereastră cu vitralii din absidă prezintă un trafor de patru lansete formate din coloane subțiri cu capiteluri, surmontate de o rozasă pentru fiecare pereche de lansete, apoi de o mare rozetă în partea superioară. Traforul ferestrei înalte din absidă are de asemenea forma unei rozete, deși fereastra are o bază dreaptă.
Ca ultimă modificare, turnul-clopotniță a fost înălțat cu un etaj scurt în 1580. Fiecare față este străpunsă de un ochi-de-bou, iar ferestrele pentru abaterea sunetului clopotelor se află la nivelul inferior. Două ferestre geminate semicirculare pe fiecare față sunt înconjurate de grosi toruri și se înscriu într-o arcadă semicirculară flancată de doi modilioni sculptați în formă de măști, la nivelul vechii cornișe. Interiorul corului este prevăzut cu un triforiu.
Monumentul Ecce Homo, în cimitir, RD 190 (clasat monument istoric în 1942 )
Este vorba despre o mică nișă așezată pe un soclu zidit, care adăpostește o statuie mutilată a lui Hristos în momentul învierii sale. Nișa, în arc semicircular, este flancată de două coloane corintice și surmontată de o metopă cu o inscripție devenită aproape ilizibilă, urmată de un fronton triunghiular.
Se mai pot menționa: Presbiteriul, situat lângă biserică. Fântâna publică : se află sub nivelul străzii, sub o arcadă semicirculară. Esplanada din fața fântânii este înconjurată de ziduri de sprijin, iar accesul se face printr-o scară de piatră. În forma sa actuală, fântâna ar data din secolul al XIX-lea. Fostul han poștal, strada Curie : situat pe vechiul drum Paris–Dieppe, această clădire mare din secolul al XIX-lea are două aripi laterale, iar un pridvor situat în centrul clădirii principale oferă acces la curtea din spate. La începutul secolului al XX-lea, complexul a fost transformat într-un han de vânătoare, unde Sarah Bernhardt a locuit în 1902. Ulterior, destinația clădirii s-a schimbat din nou în 1910, când acolo a fost instalată o fabrică de lactate, care a folosit pivnițele boltite din curte pentru depozitarea produselor lactate la rece. Calvarul, strada de Grisy : această cruce de lemn înlocuiește un crucifix de fontă din secolul al XIX-lea și este fixată într-un soclu alcătuit dintr-o grămadă de pietre, simbolizând Golgota. Clădirea fostului terminal aerian, aeroportul Pontoise – Cormeilles-en-Vexin, RD 915 : aici se păstrează un hangar de avioane construit de trupele germane în 1943, cu urme de obuze și gloanțe încă vizibile. Acest hangar este folosit în prezent pentru depozitarea rulotelor și, într-o altă parte, ca cămin cultural rural.
Personalități Francis Carco a locuit la Château Vert. Octave Mirbeau a locuit la Cormeilles-en-Vexin între 1904 și 1909. Acolo a scris Dingo (apărut în 1913), un portret acid al locuitorilor satului rebotezat „Ponteilles-en-Barcis”. Jean-Éric Vergne începe kartingul la vârsta de patru ani pe circuitul din Cormeilles-en-Vexin, al cărui proprietar este tatăl său.
Note
Referințe
Bibliografie
Vezi și Lista comunelor din Val-d'Oise
Legături externe
Resurse relevante pentru geografie:
Resurse relevante pentru mai multe domenii:
Categorie:Comune din Val-d'Oise