Linia „Carol al II-lea” a reprezentat un aliniament fortificat situat la frontiera de vest a României, edificat în perioada 1938-1940 cu scopul de a servi defensivei față de Ungaria Horthystă și față de Germania Nazistă. S-a întindea din județul Maramureș din județul Arad și avea o lungime de aproximativ 300 km.
Edificare Premise
Edificarea ei a reprezentat o eroare din punct de vedere militar, la baza căreia a stat factorul politic. Astfel, pentru Marele Stat Major a devenit prioritar din punct de vedere strategic în mod eronat Frontul de Vest în loc de Frontul de Est și frontiera Nistrului a rămas neacoperită. Această decizie a survenit în contextul temerilor că un eventual atac al Ungariei ar fi fost sprijinit de Germania și al unui proiect de asistență mutuală dintre România și Uniunea Sovietică, anexă la cele similare și respectiv Cehoslovacia și Uniunea Sovietică.Otu, Petre; „Îmbrățișarea Anacondei”. România în vara anului 1940 în Lecțiile „falimentului” național din anul 1940; Institutul Diplomatic Român; București; 2021; ISBN 978-973-0-34442-4; p. 63; accesat la 9 septembrie 2025
Structură Formată din 320 de cazemate construite în perioada 1938-1940, linia fortificată nu a fost terminată până în momentul Dictatului de la Viena. Linia a fost constituită dintr-un aliniament de puncte întărite discontinue localizate în zone situate pe căile probabile de acces, prin care, se presupunea că armata inamică ar fi pătruns în cazul unui atac dinspre vest.Popescu, George; Fortificații militare între două secole – Invitat Dr. Emil Boboescu, muzeograf și cercetător la Muzeul Militar Național; Radio România Actualități, 11 Februarie 2019; 25:25-27:55
Cazematele, din beton, au fost proiectate pentru dotare cu armament automat ușor. Acestora li s-au adăugat valuri de pământ pentru armament antitanc, iar în spate au fost gândite amplasamente zonale destinate artileriei grele. Li s-au adăugat alte amplasamente genistice, precum câmpuri minate și rețele de sârmă ghimpată.
Acestui aliniament fortificat i-a fost destinat Regimentul 2 Fortificații, creat în 1939.
Rol
Linia fortificată de la granița de vest a Regatului României nu a folosit până la urmă la nimic, deoarece România a acceptat Dictatul de la Viena și linia fortificată s-a aflat în Ardealul de Nord, cedat Ungariei. Până în momentul retragerii administrației românești din provincie s-a evacuat aproape tot armamentul, dar nu s-a reușit evacuarea elementelor metalice de structură cu potențial reutilizabil, o parte dintre acestea putând fi valorificate ulterior de statul ungar.
Conform unei concluzii elaborată de Statul Major General al împreună cu Comandamentul Fortificațiilor, după evaluarea și testarea Liniei Maginot, a fortificațiilor cehoslovace care intraseră în posesia Regatului Ungariei după primul arbitraj de la Viena și a Liniei „Carol al II-lea” revenită statului ungar după cel de-al doilea arbitraj de la Viena, „capacitatea defensivă a fortificațiilor naționale nu este proporțională cu costurile enorme suportate”. Erődrendszerek Erdélyben a második világháborúban, Toth, 2020, p. 163
Note
Lectură suplimentară Toth Szilárd; Erődrendszerek Erdélyben a második világháborúban; Várak, erődök, kastélyok az erdélyi régiségben. Erdélyi Évszázadok. A kolozsvári Magyar Történeti Intézet Évkönyve, V.; Egyetemi Műhely Kiadó; Kolozsvár; 2020; ISBN: 978-606-8886-58-9, ISSN: 2558-8761; pp. 151-174
Legături externe
Vezi și Linia Árpád
Carol al II-lea, Linia Categorie:Mari lucrări inutile din România Categorie:Transilvania de Nord