Yamada Torajirō (în , în hiragana: やまだ とらじろう; ) a fost un om de afaceri japonez și maestru al ceremoniei ceaiului, considerat drept cel care a pus bazele relațiilor japonezo-turce."125 Years Memory",125yearsmemory.com. Retrieved on 24 June 2020. După 1923, când a devenit maestru al ceremoniei ceaiului (Iemoto), a luat numele Yamada Sōyū (în ).
El a ajuns la Istanbul în 1892, unde a făcut donații familiilor victimelor scufundării fregatei otomane Ertuğrul. A rămas acolo timp de 13 ani, întorcându-se în Japonia abia în 1905. Deși nu a reușit să asigure interesele politice sau economice ale Japoniei la Istanbul, activitatea sa a marcat începutul unei perioade de intensificare a contactelor dintre cele două țări. A acționat ca consul onorific, a contribuit la introducerea culturii japoneze în Turcia și a scris numeroase cărți despre Turcia după revenirea în Japonia. Opera sa este considerată o bază fundamentală a relațiilor de prietenie dintre Japonia și Turcia.
Tinerețe Născut în Edo, în reședința domeniului Numata (actuala prefectură Gunma), al daimyō-ului, Yamada a fost fiul lui Nakamura Yūzaemon. Familia sa era o familie de samurai de rang înalt, care s-a mutat la Edo când Yamada avea șapte ani."Meiji's Pleasant Boy Jumps to Turkey - Torajiro Yamada", p. 70 La vârsta de 15 ani a fost adoptat de un maestru al ceremoniei ceaiului pe nume Yamada, al cărui nume de familie l-a preluat.Volkan, Ali. "A Realistic Approach To The Achievements of Torajiro Yamada and His Relationship with Turkey". Anadolu Üniversitesi Sosyal Bilimler Dergisi Cilt / Vol. 11 - Sayı / No. 1 yıl 2011 A studiat ceremonia ceaiului japonez în școli din Edo și Yokohama, precum și limbile chineză, engleză, germană și franceză.< Selcuk Esenbel,A fin de siècle Japanese romantic in Istanbul: the life of Yamada Torajirō and his Toruko gakan, Bulletin of the School of Oriental and African Studies, Volume 59, Issue 2, June 1996 pp. 237-252, also revised version in Selcuk Esenbel, Japan, Turkey, and the World of Islam (Leiden: Brill, 2011).
Incidentul fregatei Ertuğrul În 1889, Imperiul Otoman a trimis fregata Ertuğrul, sub autoritatea contraamiralului Ali Osman Pașa, într-o vizită de curtoazie în Japonia. Totuși, Ertuğrul s-a scufundat în largul coastei prefecturii Wakayama în noaptea de 16 septembrie 1890. Cu peste 500 de membri ai echipajului morți, a fost unul dintre cele mai grave accidente maritime din istoria acelei perioade.
Yamada a inițiat o campanie de donații la nivel național, organizată împreună cu ziarele Osaka Asahi Shimbun, , Kobe Yushin Nippo și Jiji Shimpo."Exciting Gunma", p. 56 Pe parcursul a doi ani, Yamada a strâns 5000 de yeni (echivalentul actual a circa 100 milioane yeni) de la donatori. Această campanie este considerată prima acțiune internațională de ajutor umanitar a Societății Japoneze de Cruce Roșie."海難1890",kainan1890.com. Retrieved on 24 June 2020.
Pentru a preda banii strânși, ministrul de externe l-a sfătuit pe Yamada să meargă personal în Turcia. Astfel, Yamada a plecat la 30 ianuarie 1892 din portul Yokohama către Istanbul. El a navigat pe nava britanică Pasan, având și sarcina de a aduce înapoi cuirasatul japonez Matsujima, aflat atunci în construcție la Lyon, Franța, pentru Marina Imperială Japoneză.
În această perioadă, Yamada a colaborat cu Nakamura Kenjirō, un fost ofițer naval provenit dintr-o familie din Osaka care se ocupa cu comerțul de haine și țesături. Ambii erau interesați să deschidă comerțul și să inițieze relații bune cu Imperiul Otoman.
Sosirea în Istanbul La 4 aprilie 1892, Yamada a sosit la Istanbul. Aici s-a întâlnit cu ministrul de externe otoman Muhammad Said Pașa, căruia i-a predat banii donați. Totodată, i-a oferit sultanului Abdul-Hamid al II-lea câteva obiecte din comerțul familiei Nakamura, inclusiv o armură de samurai, o cască și o sabie. Sultanul i-a cerut să rămână în Turcia timp de doi ani, iar între cei doi s-a legat o relație apropiată.
Cu ajutorul lui Shōtarō Noda, Yamada a început să predea limba japoneză cadeților militari. Se spune că Mustafa Kemal Atatürk, viitorul președinte al Republicii Turcia, s-a numărat printre elevii săi.
În 1893, Yamada s-a întors temporar în Japonia la bordul cuirasatului Matsujima. La 16 aprilie, la sugestia ministrului de externe , el a ținut o conferință la seminarul Asociației Coloniale Japoneze (Shokuminkyōkai) despre Imperiul Otoman și Egipt, reflectând noul interes al Japoniei pentru extinderea rețelei sale comerciale în regiune.
Activitatea comercială în Istanbul miniatura|O poză cu Yamada în costum. În vara anului 1893, Yamada a plecat din Kobe pentru a se întoarce la Istanbul, unde a fondat împreună cu Nakamura Kenjirō magazinul Nakamura Shoten. La acea vreme, cei doi erau singurii rezidenți permanenți de etnie japoneză din Istanbul.
Deși supușii japonezi nu aveau statut juridic în oraș din cauza lipsei de relații diplomatice oficiale între Imperiul Otoman și Japonia, guvernul otoman le-a acordat permisiunea de a-și desfășura activitatea comercială.
Yamada a stabilit relații bune cu Camera de Comerț din Istanbul (İstanbul Ticaret Odası), care l-a autorizat să își conducă afacerea sub forma unui „muzeu comercial”, conform unei legi otomane promulgate în 1890.
De asemenea, a devenit prieten cu Spirakis Alexandritis, secretarul general al Camerei și editor al Bulletin of the Oriental Directory. Yamada a continuat să corespondeze cu acesta chiar și după ce s-a întors în Japonia, la câteva decenii mai târziu.
Yamada a obținut autorizația de a vinde produse japoneze precum mătase, porțelan, ceai și obiecte din lemn într-o sală a Camerei de Comerț, înainte de a închiria un magazin pe strada Pera, unde a înființat Nakamura Shoten.
De-a lungul anilor, magazinul a devenit un loc important pentru japonezii care vizitau Istanbulul. Acesta s-a deschis mai întâi în Hazzopulo Pass, la nr. 19 strada Pera, iar ulterior s-a mutat în districtul Beyoğlu.
Sultanul și membrii dinastiei otomane apreciau în mod deosebit produsele fabricate în Japonia, precum și obiectele de uz casnic și decorative japoneze, devenind clienți importanți ai magazinului.
Produsele japoneze au devenit o adevărată modă la Istanbul, datorită parțial răspândirii japonofiliei în Europa, dar și admirației tot mai mari față de Japonia în rândul turcilor.
În prezent, colecțiile Palatului Dolmabahçe, Palatului Topkapi și ale altor palate din Istanbul păstrează numeroase obiecte vândute la Nakamura Shoten."Meiji's Pleasant Boy Jumping to Turkey-Torajiro Yamada, p. 108
Corespondența cu Japonia miniatura|Yamada a fost martor la Revoluția Junilor Turci din 1908, precum și la ocuparea Băncii Otomane (imaginea băncii este prezentată mai sus) în 1896 de către militanți armeni, eveniment care a declanșat un masacru al armenilor la Istanbul. Între 1895 și 1899, Yamada a publicat numeroase articole despre Turcia în revista Taiyō. De asemenea, a tradus piese turcești care se desfășurau în timpul lunii Ramadan, precum Dağlı Kız („Fiica muntelui”), o poveste despre frumoasa fiică a unui bandit montan care salvează oameni răpiți, și Kıskançlık („Gelozia”), o comedie romantică.
În această perioadă, Yamada a publicat articole precum „The Real Circumstances of Turkey and Egypt” în revista japoneză de comerț Nihon Shōgyō Zasshi, „Women of Turkey” în 1895, „News of Turkey” în 1896 și „Conditions of Life in Turkey” în 1899. Totuși, niciunul dintre articolele sale nu era legat de cultură.
Yamada a raportat, de asemenea, în revista Taiyō, evenimentele legate de ocuparea Băncii Otomane în 1896 de către militanți armeni.
În timpul Războiului Ruso-Japonez, guvernul japonez l-a însărcinat pe Yamada să monitorizeze în secret Bosforul pentru eventuale mișcări ale flotei rusești. La 4 iulie 1904, el a raportat că trei nave de război rusești au trecut prin Dardanele.
În acea perioadă, turcii au început să manifeste un interes deosebit față de Japonia, o țară care se modernizase rapid pentru a concura cu marile puteri europene. Datorită amenințării rusești din nord, turcii au fost bucuroși să afle despre înfrângerea Rusiei.
Întoarcerea în Japonia Yamada s-a întors în Japonia în 1905 și în același an a înființat un parteneriat turco-japonez într-o fabrică de foițe pentru țigări din Osaka. În 1914 a făcut pelerinajul la Mecca într-o călătorie de întoarcere din Turcia.
A devenit maestru al unei școli de ceremonie a ceaiului cunoscută sub numele Yamada Soyu. În 1911 a publicat cartea ilustrată Toruko Gakan („O reflecție picturală a Turciei”; în ), în care a încercat să explice concetățenilor săi orașul Istanbul și islamul.
În 1931 s-a întors în Turcia și s-a întâlnit cu președintele Mustafa Kemal Atatürk. A decedat în 1957, la vârsta de 90 de ani, după ce și-a publicat autobiografia intitulată Shingetsu.
Armura de samurai din secolul al XVI-lea pe care i-a oferit-o sultanului Abdülhamid al II-lea este în prezent expusă la Palatul Topkapi.
Note
Vezi și Ertuğrul (fregată otomană) Kushimoto Turkish Memorial și Muzeu 125 de ani de memorie
Legături externe
Categorie:Nașteri în 1866 Categorie:Nașteri pe 23 august Categorie:Decese în 1957 Categorie:Decese pe 13 februarie Categorie:Convertiți la islam Categorie:Oameni de afaceri japonezi