Termenul construct (din ) este un concept abstract realizat pe baza activității practice intuitive; sistem teoretic ipotetic.Academia Română, Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2016, termenul „Construct”
Definiție și conținut Construct este un termen utilizat de George A. Kelly, psiholog și terapeut american, în construirea teoriei constructului personal.George A. Kelly, The Psychology of Personal Constructs, New York, 1955. Constructul se definește ca un discriminant creat de persoană pentru a discerne între asemănările și deosebirile din cadrul evenimentelor cu care se confruntă și în același timp o bază pentru a exclude acele elemente irelevante pentru distincția care se operează.Paul Popescu-Neveanu, Dicționar de psihologie, Editura Albatros, București, 1978, articolul „Construct”, pp. 136-137.
Constructele psihologice reprezintă sisteme complexe de creare de sens care modelează modul în care persoanele anticipează evenimentele, interpretează experiențele și își organizează înțelegerea lumii. Științele comportamentale utilizează constructe teoretice cum sunt inteligență, conștiență, putere politică, cultura grupurilor.Construct, în: Encyclopaedia Britannica Constructele sunt ipotetice, ele există ca și concepte, nu ca entități tangibile. Așa de exemplu, științele naturale utilizează constructe cum sunt gravitate, temperatură, presiune tectonică și încălzire globală, care nu sunt entități tangibile.
Fiecare persoană realizează pentru sine un model reprezentativ al lumii, care îi permite să dea sens și direcționalitate comportamentului său în relație cu aceasta. Un astfel de model reprezentativ sau construct personal poate fi formulat explicit sau poate acționa explicit și poate constitui un facsimil neprelucrat de trăsături ale lumii. Constructul este în mod necesar bipolar și operează asemenea axelor de referință dihotomizate. În sine însuși este tipul de contrast pe care îl percepe persoana și nu o reprezentare a obiectelor, el nu reprezintă și nici nu simbolizează evenimente, ci permite cooperarea și operarea cu ele. Construct se deosebește de concept din logica formală care reprezintă o categorializare inerentă realității.
Constructul se organizează și interrelaționează în cadrul unui sistem de constructe cu trăsături bine definite , sistem care la rândul lui reprezintă o creație personală. Constructul dispune de un centru de utilitate (un set de evenimente pe care cel care îl folosește consideră că le poate ordona cel mai convenabil înăuntrul contextului său), un registru de utilitate (un set mai larg de evenimente de care se poate ocupa construcția, chiar dacă uneori mai puțin eficient) și un set mai îndepărtat de evenimente în relație cu care nu are utilitate.
Teoria constructelor personale Teoria constructelor personale, propusă de George A. Kelly, se situează la un nivel înalt de generalizare și abstractizare. Această teorie a fost prezentată de G. Kelly ca un postulat fundamental cu 11 corolare reprezentând încercări de extindere și de definire a implicațiilor postulatului, care afirma că procesele psihice sunt direcționate prin modul cum persoana anticipează evenimentele. Omul este o formă a mișcării perpetue iar direcția mișcării este controlată de modurile de anticipare a evenimentelor, moduri care reprezintă constructele specifice persoanei respective. În rezumat, procesele sunt canalizate psihologic prin intermediul unei rețele de căi, rețea flexibilă, modificabilă, structurată și care în același timp restrânge și facilitează nivelul de acțiune al persoanei. Finalul acestui proces este anticiparea (cf. Paul Popescu-Neveanu, op. cit.). Fiecare persoană anticipează în mod specific evenimentele și formulează diferite moduri de anticipare a evenimentelor similare. Este foarte puțin probabil ca persoane diferite să creeze sisteme identice, chiar relațiile logice în funcție de care își alcătuesc sistemul de constructe nu pot fi niciodată identice.
Fiecare persoană creează un sistem ierarhic personal de constructe, sistem în cadrul căruia se instituie deci relații specifice interconstructe și care nu este static, imuabil, ci în decursul timpului ia diferite noi forme. Personalitatea se definește astfel ca modul de a se vedea pe sine și lumea din jur, astfel încât apare ca o invenție personală a individului și, cel puțin teoretic, acesta poate crea una nouă. În cadrul structurării sistemului, conceptul de personalitate se leagă desigur de relativa stabilitate a constructelor supraordonate, iar din carul acestora de așa-numitele constructe-miez, care guverneaxză procesele de susținere ale persoanei, care îl fac capabil să-și păstreze identitatea și sensul continuu al existenței. Principiul general care afirmă variabilitatea constructelor și modificabilitatea lor acționează în special la nivelul constructelor periferice a căror reformulare apare mai puțin complicată decât a constructelor centrale. Conceptul de experiență, cel de educație și cel de învățare se leagă tocmai de acest principiu.
Un element important legat de construcția și reconstrucția evenimentelor este faptul că și confirmarea și nonconfirmarea unei predicții furnizează o bază pentru îmbunătățire, pentru reorganizarea unor aspecte de anticipare. Nonconfirmarea predicției poate demonstra relativa inadecvare a bazelor prezente de anticipare a evenimentelor respective și astfel poate duce la ajustări care permit o mai mare acuratețe pentru viitor. Confirmarea poate furniza o bază pentru certitudine într-un anumit domeniu, ceea ce permite persoanei să încerce cu mai mult curaj construcții neobișnuite într-un sector anume al sistemului său. Pentru a justifica limitele de schimbare care apar în cadrul sistemului de constructe al fiecărei persoane, Kelly introduce conceptul de permeabilitate, definind această caracteristică prin capacitatea constructului de a fi folosit ca ax de referință pentru noi evenimente și de a accepta noi constructe subordonate în registrul său de utilitate.
Note
Categorie:Psihologie ratețe