Theodor V. Stupcanu (n. 9 martie 1861, Basarabi-Preutești, Fălticeni – d. iulie 1936, București) a fost diacon, profesor de muzică psaltică și compozitor român, personalitate marcantă a vieții bisericești și culturale din Iași la începutul secolului al XX-lea.
Biografie S-a născut la 9 martie 1861 în Basarabi-Preutești, județul Suceava, fiu al preotului Vasile Stupcanu și al prezbiterei EcaterinaMarian Palade, Arhierei, preoți și monahi cărturari din ținuturile Sucevei, Editura Karl A. Romstorfer, Suceava, 2012, pp. 279–280.. A urmat clasele primare la Târgu Frumos, apoi, între 1875–1881, cursurile Seminarului „Veniamin Costachi”, unde s-a remarcat la disciplina muzică bisericească, fiind elev al profesorului Grigore I. GheorghiuMarian Palade, Arhierei, preoți și monahi cărturari din ținuturile Sucevei, p. 279..
În 1883 a fost hirotonit diacon și a slujit la bisericile „Sfânta Parascheva” din Târgu Frumos, „Buna Vestire”, Catedrala Mitropolitană și „Sfântul Spiridon” din IașiBiserica Ortodoxă Română, nr. 1, 1915, p. 22.. În paralel a urmat cursurile Conservatorului de Muzică și Artă Dramatică din Iași, unde i-a avut profesori pe Teodor T. Burada și Gavriil Musicescu.
Activitatea didactică După examenul de capacitate, a predat muzică vocală la Gimnaziul Teoretic din Vaslui (1892), apoi la Liceul Pedagogic din Iași. Din 1904 a devenit profesor titular de muzică psaltică la Seminarul „Veniamin Costachi”, funcție pe care a deținut-o până la pensionarea sa în 1931Marian Palade, Arhierei, preoți și monahi cărturari din ținuturile Sucevei, p. 280.. Între 1926–1927 a fost profesor onorific la Conservatorul de Muzică din Iași. Pentru activitatea sa pedagogică a primit Medalia „Răsplata Muncii” clasa I.
Activitatea componistică Theodor V. Stupcanu a compus numeroase cântări psaltice, multe rămase în manuscris, utilizate intens în școlile bisericești din Moldova în primele decenii ale secolului al XX-lea. Printre lucrările sale tipărite se numără: Anastasimatarul sau Cântările Învierii pe cele opt glasuri (1926); Metodă pentru a învăța psaltichia (ed. II, 1932); Paraclisul al doilea către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu; Regule și exemple pentru cetit Apostolul și Evanghelia (Iași, 1921); Colecție de cânturi școlare (Iași, 1903).
Între manuscrisele sale (peste 900 de pagini muzicale în notație psaltică) se numără: Cântări la praznice împărătești, Cântări triodice, Tropare ale sărbătorilor, Heruvice și Axioane, Doxologii, Polielee și Cântările Cununiei, Parastasului și ÎnmormântărilorFlorin Bucescu, „Manuscrisele psaltice ale lui Theodor Stupcanu”, în: Byzantion Romanicon, vol. I, 1995, p. 112..
Moartea Theodor V. Stupcanu a murit în iulie 1936, la București, în timpul unei vizite la fiica sa. A fost înmormântat în capitală, nu la Iași, unde își pregătise locul de veci în cimitirul EternitateaMarian Palade, op. cit., p. 280..
Note
Bibliografie Marian Palade, Arhierei, preoți și monahi cărturari din ținuturile Sucevei, Editura Karl A. Romstorfer, Suceava, 2012, pp. 279–280. Pr. Florin Bucescu, „Sentimentul creștin și expresia cântării religioase la români”, în Byzantion Romanicon, vol. VII, Editura Artes, Iași, 2007. Mihail G. Poslușnicu, Istoria musicei la români, București, 1928. Biserica Ortodoxă Română, nr. 1, 1915. G. Gălinescu, articole și recenzii în Mitropolia Moldovei și Sucevei (1916).
Legături externe Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” Iași
Categorie:Nașteri în 1861 Categorie:Nașteri pe 9 martie Categorie:Decese în 1936 Categorie:Profesori români Categorie:Compozitori români din secolul al XIX-lea Categorie:Compozitori români din secolul al XX-lea Categorie:Diaconi ortodocși români Categorie:Oameni din Fălticeni