miniatura|Ieromonah Gavril Sălăgeanu, OSBM Gavril Sălăgeanu (născut Vasile Fogaș; n. 1905 - d. 1989) a fost un călugăr bazilian, poet și formator spiritual român. A avut o strânsă legătură spirituală și artistică cu ieromonahul și compozitorul Gheorghe Marina. Cei doi au colaborat intens la crearea unor cântece religioase greco-catolice, născute din versurile părintelui Gavril și puse pe muzică de părintele Marina. Printre cele mai cunoscute compoziții se numără: „Fiii lacrimilor tale” („Lăcrămioare”/„O, Măicuță sfântă”), „Azi Măicuța ni se duce”, Ce-ați văzut, păstori?” și „Cerul și pământul”.
Biografie Vasile Fogaș s-a născut în 28 mai 1905 din părinții Vasile și Terezia, la Hotoan, în plasa Carei. Au fost șapte frați la părinți, din care trei s-au călugărit: Vasile, care devine monahul Gavril, fratele Valeriu devine Mihail, tot călugăr bazilian, iar sora lor Maria intră în Congregația Surorilor Asumpționiste cu numele de sora Bazilia. Sr. Bazilia, după intrarea în ilegalitate a Bisericii Române Unite cu Roma, în 1956, profitând de Revoluția din Ungaria, reușește să plece din România într-o comunitate din Franța, unde se va stinge la mijlocul anilor 1970.
Autoarea Teresia Bolchiș Tătaru, fiica Pr. Bolchiș, în cartea sa Țara Oașului în memorii acum trei sferturi de veac, scrie: „Părintele Gavril era un idealist. Un om de o vastă cultură și temeinice cunoștințe umaniste, care vedea totuși lumea prin prisma sa”. „Părintele era un om rigid”, continuă ea și explică faptul că, având în grijă novici la Mănăstirea Bixad apoi la Obreja, părintele pretindea tinerilor un program călugăresc sever. De fapt, el însuși era un călugăr sobru, un ascet cu trăire spirituală de excepție, aspru cu sine însuși, dar care spera și aștepta același lucru de la cei pe care îi forma. Așa l-a descris d-na Teresia. Un fost candidat la mănăstire, Gheorghe Farcău, a trecut prin mâinile formatoare ale Pr. Gavril și a experimentat o perioadă de ședere în mănăstire, iar după eliberarea din închisoare s-a căsătorit; cu ocazia unei vizite la mănăstirea din Prilog mi-a împărtășit: „Frate Alexandru, viața pe care am dus-o în mănăstire a fost o viață îngerească care nu se poate compara cu nimic de pe acest pământ; acolo era disciplină, punctualitate (trezirea la 5), ordine, rugăciuni la ore regulate, meditație dimineața, Sfânta Liturghie... era raiul pe pământ...” Perioada de formare a tânărului care intră într-o mănăstire este hotărâtoare pentru întreaga viață călugărească. Desigur, tânărul Gavril și cei din generația lui au avut parte în Polonia de un maestru de novici care i-a format atât de bine, atât pentru trăirea călugărească, cât și pentru suferințele exilului, a refugiului în munți, a închisorilor și a perioadei de după eliberare, pentru că nu avea nici cum și nici când să se reîntoarcă la mănăstirea Bixadului sau la Moisei, Obreja etc. Desigur că îi facem o nedreptate părintelui Sălăgeanu trecând atât de repede peste date și momente ale vieții sale în această scurtă prezentare a personalității lui, dar sperăm că cineva, cu o altă ocazie, va detalia ceea ce noi acum nu putem face. Fiind, cum ziceam, bine format încă în noviciat, din smerenie evita uneori să fie menționat ca autor al versurilor pe care le scria la cererea compozitorului, părintelui Gheorghe Marina, pentru un viitor cântec ce urma să apară în tipărituri, în special în „Calendarele” de la Bixad, deși cu toții, în mănăstire și în comunitate, cunoșteau cine e autorul lor. Celor care îl căutau pentru a-i cere sfaturi în diverse probleme, de asemenea, le recomanda practica acestei virtuți care este indispensabilă în înaintarea pe drumul mântuirii: smerenia. miniatura|Ieromonahii Gavril Sălăgeanu și Gheorghe Marina, alături de comunitatea călugărească din Bixad. Părintele este poetul mănăstirilor noastre baziliene; scria oriunde, la oricare mănăstire era trimis în misiune. Poet înainte de război, poet în timpul conflagrației mondiale, poet în pribegie, în refugiu în pădurile Țării Oașului, poet în închisoare și după eliberare, poet până la moarte. Din talentul Pr. Gavril Sălăgeanu de a scrie poezii și din darul și talentul muzical al Pr. Gheorghe Marina avem ca rezultat cântecele frumoase ale Bisericii noastre, adunate în această carte. Preocuparea și activitatea sa literară, compunerea de versuri, a fost timpurie. Pe tinerii novici din noviciatul de la Obreja îi învață și muzică; regretatul domn profesor Ioan Mișca din Târșolț ne-a îmbogățit această carte cu două cântece ale părintelui Gavril, pe care le-a păstrat în memorie de pe vremea când era candidat la Noviciatul din Obreja: „Tu cine ești?” și „Rugăciune”. Ne-au rămas și frumoasele acrostihuri compuse pentru surorile din Congregația Maicii Domnului și oferite lor cu ocazia onomasticilor călugărești, surorilor Martina, Agata, Antonia, Iosifa, Agneta, Luciana, Paula, Eufemia etc. Aceste mici gânduri exprimate prin poezie și oferite destinatarelor erau o formă de apreciere, de încurajare a călugărițelor ajunse și ele în afara legii, fiindcă și lor le fuseseră răpite mănăstirile. După închisoare, găsindu-și cu greu un loc de muncă, își împărțeau timpul între serviciu, casă și biserică. Multe dintre ele, sau chiar toate, au găsit forme și feluri de a face apostolat în jurul lor. Exista o legătură spirituală strânsă între călugări și călugărițe în vremurile de restriște. Persoanele care, în perioada clandestinătății, învățau și cântau pentru prima dată noile cântece ale bazilienilor, erau surorile călugărițe și frații călugări! La prietenia spirituală, tot din perioada de prigoană, făceau parte și surorile asumpționiste, Notre Dame de Sion și toate congregațiile care ființau în mod clandestin. O legătură aparte era și între părinții bazilieni și surorile baziliene. Demersurile de aprobare a înființării Ordinului Bazilian al Surorilor, inițiate de Maica Ana Fekete în 1946, în colaborare cu Fericitul Episcop Iuliu Hossu, au finalitate în 1948. Pr. Leon Manu, egumen la Nicula, devine colaborator al fondatoarei Ordinului, după care mulți alți bazilieni vor continua, în timp, să se ocupe de creșterea spirituală a acestor surori. Amintim pe părintele protoegumen Ghe. Marina, Pr. Gavril Dăncuș, Pr. Petru Jiman, Pr. Juca Gherasim, Pr. Silvestru Augustin Prunduș, Pr. Gavril Sălăgeanu – în perioada de clandestinitate – și alți călugări după câștigarea libertății Bisericii noastre. Detenția alt=Ieromonah Gavril Sălăgeanu, OSBM după închisoare|thumb|Ieromonah Gavril Sălăgeanu, OSBM după eliberare; a făcut 13 ani pentru credință. Pr. Gavril a fost căutat de autorități începând cu octombrie 1948, sub acuzația de tulburare a liniștii și a ordinii, agitație, instigare, nesupunere etc., din cauză că a refuzat trecerea la Biserica Ortodoxă Română. Împreună cu alți călugări de la Bixad a fost scăpat de oșeni și dus la Târșolț, apoi ascuns într-o pădure. De-abia după doi ani a fost prins și condamnat la opt ani de închisoare.Ultimul supraviețuitor de la Mănăstirea Bixad: „Cine trecea la ortodocși era liber. Cine nu, îl mânca pușcăria“, adevarul.ro, 13 noiembrie 2013. Accesat la 18 octombrie 2025.
După eliberarea din închisoare dreptul la deplasare îi era interzis. Totuși, erau zile, de pildă o dată pe lună, la Baia Mare, când mergea să întâlnească călugărițe pentru a le ține o conferință, o meditație de care surorile aveau nevoie. În timpurile acelea de persecuție, ele frecventau biserica romano-catolică, unde serviciile religioase erau în limba latină, iar predicile în limbile maghiară și germană. De aici nevoia de a asculta o predică, o învățătură în limba română, însă și obligarea de reculegere lunară a surorilor. Mergea și la călugărițele congregației stabilite la Satu Mare, după alungarea lor din mănăstiri și alungarea lor de către securiști și de la clinicile din Cluj, unde ele au lucrat ca surori medicale până în 1949. Cu toate că părintele era în domiciliu forțat, în locuința dânsului s-au săvârșit, în acei ani de clandestinitate, sfințiri de preoți, iar credincioșii din Oaș și alte locuri știau că îl pot vizita pentru nevoile lor spirituale și sfat. Pe lângă îndrumările și povețele pe care le dădea, dânsul recomanda, îndemna credincioșii să se roage. Întrucât nu se mai găseau cărți de rugăciune, îi îndemna să poarte „Scapularul”, să se roage „Calea Crucii”, „Paraclisul” și să rostească rugăciunea Rozariului. Dar cum nu se găseau nici rozarii de cumpărat, apela la surorile călugărițe și la frații călugări care puteau confecționa rozarii cu materiale obținute tot așa, în mod prohibit. Erau credincioși care, lucrând în fabrici, la turnătorii, confecționau cruciulițe din aluminiu. Fabricau și rozarii, iar părintele le cumpăra, apoi le dădea celor care le cereau și care le foloseau pentru rugăciuni. La Bixad, părintele Gavril a fost inițiatorul devoțiunii mariane a Scapularului; a confecționat o ștanță metalică care era aplicată pe bucățele de pânză, iar cei care îmbrățișau această devoțiune o purtau la gât, după îndemnul Sfintei Fecioare. Întrucât Pr. Gavril nu avea mașină de scris, persoane credincioase și devotate părintelui își riscau serviciul și libertatea scriind la locul de muncă la mașina de scris aceste bilețele care aveau un program gândit de părintele pentru cei în nevoie. Traducerea din limba franceză a unor rugăciuni, tipărirea și răspândirea lor, era ceva obișnuit, în limitele restricțiilor. Aceste lucruri constituiau delicte în fața autorităților, dar părintele și-a continuat misiunea. A circulat în grup restrâns o astfel de rugăciune: „Novenă către Inima Îndurerată și Neprihănită a Mariei” cu zece iconițe alb-negru lipite la locurile potrivite în tipăritura realizată la mașina de scris. Procurarea acestor iconițe care se multiplicau prin metoda fotografierii și prelucrare specifică acelui timp, era o altă aventură pentru acele vremuri. Tot ce presupunea scriere, multiplicare, răspândire de material religios, era considerată o încălcare a legilor și pedepsită aspru. Pentru sufletele însetate de rugăciuni și ajutor spiritual, părintele a tradus Novenă către Inima Neprihănită și Îndurerată a Mariei, Manuscrisul Purgatoriului (nepublicat încă), Ora Sfântă de Adorație, Rugăciuni în cinstea Inimii lui Isus, Rugăciuni în cinstea sfintei Rita de Cascia, Dumnezeiasca viață a Preasfintei Fecioare Maria descoperită de ea însăși venerabilei Maria lui Isus din Agreda sau Cetatea mistică a lui Dumnezeu, Meditarea Patimilor Domnului nostru Isus Cristos, Rugăciunea Rozariului, Cu El în grădină, Arătările Maicii Preacurate în Germania la Marienfried 1946, Minunatul secret al sfântului Rozariu pentru convertire și mântuire – autor: Sf. Ludovic Maria G. de Montfort.
Sfârșitul vieții Părintele poet Gavril Sălăgeanu, după o întreagă viață de apostolat și asceză, păstrând în suflet dorul după Mănăstirea Bixad, moare răpus de boală și epuizare în data de 16 martie 1989, la mai puțin de două luni după decesul prietenului și fratelui său în credință, părintele Gheorghe. Codex Basilianus. Cântecele și colindele călugărilor bazilieni OSBM, Editura ARCB, 2025.
Note
Categorie:Nașteri în 1905 Categorie:Decese în 1989 Categorie:Oameni din județul Satu Mare Categorie:Călugări români Categorie:Bazilieni Categorie:Deținuți politici din România