CHAOS: Charles Manson, CIA and the Secret History of the Sixties este o carte de publicată în 2019, scrisă de Tom O'Neill în colaborare cu Dan Piepenbring. Cartea prezintă investigațiile lui O'Neill privind circumstanțele și motivele din spatele crimelor Tate-LaBianca comise de gruparea lui Manson în 1969. Autorul contestă teoria „Helter Skelter” formulată de procurorul Vincent Bugliosi atât în cadrul proceselor, cât și în volumul Helter Skelter (1974). Titlul face trimitere la , un program secret al CIA. Pe baza cărții a fost realizat documentarul CHAOS: The Manson Murders, regizat de Errol Morris și lansat pe Netflix în martie 2025.

Context În 1999, jurnalistul Tom O'Neill, specializat în industria divertismentului, a primit din partea revistei o comandă pentru un articol de finalizat în trei luni despre impactul crimelor Tate-LaBianca asupra Hollywood-ului. Deși nu a finalizat materialul în termenul stabilit, O'Neill și-a continuat investigațiile. Cartea CHAOS reprezintă rezultatul a două decenii de cercetări amănunțite, bazate pe sute de interviuri și pe un proces complex de documentare, marcat de dispute legale și editoriale care au avut consecințe financiare și juridice pentru autor.

Investigația a devenit o preocupare obositoare pentru O’Neill, care a urmărit numeroase piste, unele ducând la impas, altele oferind, în opinia sa, informații ce au modificat semnificativ imaginea publică a cazului Manson. În procesul documentării, a depus mai multe cereri de acces la informații, cu sprijinul tatălui său, avocatul William O’Neill. Rezultatul a fost o vastă arhivă de note, documente și fotografii. Cartea a fost realizată în colaborare cu Dan Piepenbring, căruia O’Neill îi atribuie meritul de a-l fi ajutat să sintetizeze materialul adunat în două decenii într-un volum de 520 de pagini, completat de note finale extinse.

O’Neill a semnat un contract cu Penguin Press și a primit un avans semnificativ, care i-a permis să-și susțină traiul și să continue investigațiile. Însă, după numeroase termene limită depășite, editura l-a dat în judecată pentru recuperarea sumei și a anulat contractul. Autorul a trăit foarte frugal, dedicându-și majoritatea timpului cercetării și sacrificându-și viața personală. Pentru a-și finanța investigația, a apelat la împrumuturi de la familie și a lucrat ocazional ca șofer Uber; într-o perioadă, a fost chiar evacuat din apartament. La scurt timp după apariția cărții, O’Neill a declarat că aproximativ trei sferturi din câștigurile sale de la Little, Brown erau direcționate către Penguin, deși vânzarea drepturilor filmului către Amazon i-a oferit un oarecare grad de siguranță financiară.

Rezumat

În prolog, Tom O’Neill rememorează o dezbatere cu procurorul Vincent Bugliosi, cunoscut pentru anchetarea cazului Charles Manson, care a contestat concluziile formulate de O’Neill. În primele capitole, autorul descrie contextul în care a început documentarea cărții, inițial concepută ca un articol despre crimele comise de familia Manson, și trece în revistă principalele fapte ale cazului. O’Neill examinează relațiile lui Manson cu persoane din industria muzicală, printre care muzicianul Dennis Wilson, impresarul Gregg Jakobson și producătorul Terry Melcher.

Pe baza unor notițe atribuite lui Bugliosi, O’Neill sugerează că Melcher ar fi putut să-l fi vizitat pe Manson după comiterea crimelor, afirmație pe care atât Melcher, cât și Bugliosi au negat-o. Autorul mai afirmă că Bobby Beausoleil ar fi telefonat la Spahn Ranch la scurt timp după arestarea sa și că o înregistrare a acelui apel ar fi fost distrusă ulterior de șerifii din Los Angeles. O’Neill mai susține că Reeve Whitson ar fi putut fi prezent la locul crimei Tate înainte de sosirea poliției și speculează că acesta ar fi avut posibile legături cu CIA.

O’Neill descrie în detaliu raidul din 16 august 1969 asupra Spahn Ranch, în urma căruia Charles Manson și mai mulți membri ai grupului său au fost arestați, dar eliberați câteva zile mai târziu. Potrivit relatării lui Vincent Bugliosi, eliberarea ar fi fost cauzată de o eroare tehnică, mandatul de percheziție fiind datat incorect. O’Neill, însă, citează surse care contestă această explicație și sugerează că eliberarea ar fi putut indica faptul că unii dintre arestați ar fi fost informatori confidențiali sau persoane considerate utile de către autorități. Autorul afirmă că Manson ar fi beneficiat, de-a lungul anilor, de o atitudine indulgentă din partea sistemului judiciar. El fusese eliberat condiționat dintr-o închisoare federală împotriva propriei dorințe și a rămas în libertate în ciuda unor acțiuni care ar fi putut constitui încălcări ale termenilor eliberării sale.

O’Neill îl menționează pe ofițerul de eliberare condiționată Roger Smith, care lucra la Haight-Ashbury Free Medical Clinic (HAFMC), unde Manson și mai mulți membri ai grupului său erau pacienți obișnuiți., p. 52. Întâlnirile dintre Manson și Smith aveau loc frecvent în incinta clinicii. Autorul notează, de asemenea, că în anul universitar 1966-1967, psihiatrul și consultantul CIA Louis Jolyon „Jolly” West a condus un grup de cercetători care au desfășurat studii asupra culturii hippie în cartierul Haight-Ashbury din San Francisco. Deși O’Neill admite că nu există dovezi directe care să-l lege pe Manson de West, el examinează posibilitatea unei conexiuni între cei doi, în contextul activităților de cercetare psihologică desfășurate în acea perioadă.

Receptare critică Cartea a primit, în general, recenzii favorabile din partea criticilor literari. Publishers Weekly a remarcat că „fanii romanelor polițiste vor fi fascinați” de volumul lui O’Neill. În The Guardian, Peter Conrad a scris că, deși autorul recunoaște existența unor „fire libere” care probabil nu vor fi niciodată rezolvate, „istoria secretă” descrisă în carte, deși pare uneori incredibilă, „nu înseamnă că nu este în întregime adevărată”.

În Los Angeles Times, Stephen Phillips a apreciat demersul jurnalistic al lui O’Neill, descriindu-l drept „muncă de fermier”, prin care autorul completează o narațiune îmbătrânită, constrânsă anterior de cerințele unei strategii juridice. Pentru Library Journal, Bart Everts a susținut că autorii „argumentează convingător că acest caz este mult mai complex decât prezintă narațiunea lui Bugliosi și Gentry”. Greg King, într-o recenzie pentru The Washington Post, a remarcat că lucrarea aduce „o mulțime de informații noi” și reprezintă „o adăugire valoroasă la canonul literaturii despre Manson”, chiar dacă „se termină fără o teorie unificată a crimelor și a motivațiilor acestora”.

Într-o recenzie cu aprecieri mixte, Kirkus Reviews a descris cartea ca fiind „prea lungă”, remarcând totodată onestitatea autorului în prezentarea „numeroaselor fundături și puncte moarte” întâlnite în timpul documentării, dar criticând tendința acestuia de a explora un număr excesiv de teorii. Tony Allen-Mills, scriind pentru The Sunday Times, a apreciat că primele capitole ale volumului „evidențiază convingător defectele din cazul prezentat de Bugliosi”, însă a considerat că „narațiunea începe să se destrame atunci când O’Neill caută explicații alternative”.

Adaptare cinematografică Pe 19 iulie 2019, Variety a raportat că Amazon Studios a achiziționat drepturile cinematografice pentru carte. Inițial, o adaptare a investigației lui O’Neill era dezvoltată de Errol Morris în colaborare cu Netflix, însă autorul s-a retras din proiect din cauza unor diferențe creative. În decembrie 2023, Morris a anunțat că va începe producția unei adaptări a cărții pentru Netflix după finalizarea următorului său film. Adaptarea a fost lansată pe platformă pe 7 martie 2025.

Note

Categorie:Cărți din 2019 Categorie:Cărți de debut Categorie:Anii 1960 în Statele Unite ale Americii Categorie:Non-ficțiune