Cazul de otrăviri din Satchinez (în epocă: Otrăvitorii din Sat-Chinez; ; ) a fost o serie de crime comise între anii 1898 și 1904 în localitatea Satchinez, aflată atunci în comitatul Timiș, Austro-Ungaria. Cazul, descoperit de autoritățile judiciare din Timișoara și anchetat de Tribunalul Regal din Timișoara, a implicat mai mulți locuitori ai satului și a avut un ecou amplu în presa austro-ungară și internațională.
Investigația a scos la iveală mai multe decese suspecte cauzate de arsenic, utilizat ca metodă de omor, iar procesul s-a încheiat cu condamnarea a cinci persoane în 1907.
Crime
Nicolae Petroman În urma decesului lui Nicolae Petroman, survenit la 10 noiembrie 1898, autoritățile au suspectat că acesta ar fi fost otrăvit cu arsenic. Soția sa, Marta Petroman (), a fost considerată principalul suspect, ancheta indicând existența unor conflicte familiale. Ulterior, numele acesteia a fost menționat în mai multe mărturii ca posibilă sursă de arsenic în localitate, fiind acuzată că ar fi distribuit substanța altor săteni contra unor sume cuprinse între 10 și 20 de coroane.
Chirila Mișcu Vasa Ardelean () a fost investigat în legătură cu moartea Chirilei Mișcu (), o văduvă în vârstă care îi lăsase averea prin testament, sub condiția întreținerii sale până la deces. Suspiciunea anchetatorilor a fost că femeia ar fi fost otrăvită cu arsenic, pe fondul unor neînțelegeri privind îngrijirea sa. Chirila Mișcu a murit la 16 noiembrie 1903.
Aron Tanațcu Moartea lui Aron Tanațcu (), survenită la 14 noiembrie 1904, a fost atribuită unei posibile otrăviri cu arsenic. Concubina sa, Lenka Bogyók, a fost suspectată că ar fi administrat substanța, presupus obținută de la Marta Petroman. Potrivit anchetei, motivul ar fi fost refuzul lui Tanațcu de a-i îngădui lui Bogyók să se mute împreună cu fiica sa, care se căsătorise cu un bărbat din Becicherecu Mic. După decesul lui Tanațcu, Bogyók a intrat prin testament în posesia averii acestuia și s-a mutat la Becicherecu Mic.
Sava Vuicici În cazul morții lui Sava Vuicici (), produsă la 7 iunie 1904, suspiciunile s-au îndreptat asupra soției sale, Iulia Vuicici (), despre care martorii afirmau că ar fi achiziționat arsenic de la Marta Petroman. Potrivit investigației, motivul presupus al crimei ar fi fost dorința de a începe o relație cu un muncitor angajat în gospodărie. Anterior, Iulia Vuicici fusese căsătorită timp de doisprezece ani cu Illés Petku, decedat în 1898. După moartea lui Sava Vuicici, aceasta a trăit o perioadă în concubinaj cu Miklós Csikán.
Anton Braun Anton Braun () a decedat la 19 februarie 1904, în circumstanțe care au generat suspiciuni de otrăvire. Nikolaus Glass jr. () și Elisabeta Thöres (soția lui Braun) au fost considerați suspecți, fiind bănuiți că ar fi întreținut o relație extraconjugală și că ar fi dorit să se căsătorească. Potrivit unor relatări, cei doi s-ar fi căsătorit la scurt timp după moartea lui Braun, deși alte surse afirmă că Glass era deja văduv.
Michael Kuhn Decesul lui Michael Kuhn (în maghiară Mihály Kun), survenit la 14 februarie 1904, a fost investigat ca posibil caz de otrăvire. Suspectă a fost considerată soacra sa, Katharina Rieder (sau Bieder), despre care se afirma că ar fi recurs la acest gest din cauza comportamentului alcoolic, violent și risipitor al ginerelui. Au existat și speculații privind implicarea sa în moartea părinților proprii, însă nu au fost găsite probe.
Descoperirea și ancheta În 1905, o locuitoare din Satchinez, Marta Ploscar (), s-a prezentat la jandarmerie, predând o sticluță cu arsenic și declarând că provine de la Marta Petroman. Ploscar a relatat că Petroman îi oferise otravă contra 10 forinți pentru a-și ucide soțul, dar ea a denunțat imediat propunerea autorităților. După alte surse, soțul acesteia, Constantin Ploscar ar fi denunțat-o pe Petroman, la 5 martie 1905, după ce soția sa i-a povestit întâmplarea, care, pentru a o demasca pe Petromán, i-a dat femeii cele 10 coroane și, împreună cu un prieten numit Nika Moldován, a urmărit-o până la locuința Martei Petroman. În acest mod, a reușit să o surprindă pe Petroman chiar în momentul predării otrăvii.
Jandarmeria, anunțată imediat, a efectuat o percheziție la domiciliul Martei Petroman, găsind, pe lângă sticluța destinată soției lui Ploscar, alte trei sticluțe cu otravă. La interogatoriu, aceasta a recunoscut că primise toate cele patru sticluțe de la Mitra Bellu, locuitoare din Satchinez, cu instrucțiunea ca, „dacă cineva ar cere vreun leac potrivit pentru despărțirea soților care nu se înțeleg”, să-i ofere o sticluță pentru 20 de coroane.
Jandarmeria a arestat-o pe Marta Petroman, iar sticluțele confiscate au fost trimise expertului chimist al tribunalului, care a stabilit că toate conțineau o soluție de arsenic.
Denunțul lui Adam Rieder La scurt timp, la Parchetul regal din Timișoara a fost primită o denunțare anonimă, al cărei autor s-a dovedit ulterior a fi Adam Rieder, locuitor din Satchinez și rudă cu Katharina Rieder. În scrisoarea sa, Rieder menționa mai multe persoane din localitate care, potrivit afirmațiilor sale, ar fi fost ucise prin otrăvire cu arsenic.
Potrivit declarațiilor consemnate, Pavel Variașan i-ar fi relatat lui Adam Rieder că obținuse o substanță toxică de la o femeie pe nume Tana Szavetaluc, care ulterior emigrase în America. Aceasta i-ar fi oferit otrava în schimbul unui veston de piele comandat de la el, neavând posibilitatea de a achita contravaloarea în bani. Variașan ar fi comercializat ulterior substanța mai multor persoane din localitate, afirmând în fața lui Rieder că vânzările îi aduc câștiguri considerabile și că, „în curând va deveni un om bogat”. Printre cumpărători s-ar fi numărat Vasa Ardelean, care ar fi plătit zece forinți și ar fi oferit, suplimentar, fertilizarea a două hectare de teren.
Potrivit aceleiași mărturii, Ardelean ar fi utilizat otrava împotriva bătânei Chirila Mișcu, pe care era obligat să o întrețină pe viață, după ce aceasta îi cedase casa și terenul. Relațiile dintre cei doi ar fi fost tensionate, iar otrava ar fi fost administrată prin intermediul unor tăiței consumați de victimă, care ar fi decedat în aceeași seară. Înainte de moarte, aceasta ar fi exclamat: „Știu, mor din cauza gâștelor!”, fapt relatat de vecinul său, Jiva Ungureanu.
Rieder a afirmat că Variașan ar fi întreținut o relație amoroasă cu Iulia Vuicici, soția lui Sava Vuicici. Potrivit relatării, Iulia era nemulțumită de comportamentul soțului său, mai în vârstă, care nu o ducea la evenimente sociale, ceea ce ar fi provocat tensiuni conjugale. În acest context, Variașan ar fi devenit amantul acesteia și i-ar fi furnizat otravă. După decesul lui Sava Vuicici, Variașan s-ar fi mutat la domiciliul Iuliei, cei doi intenționând să se căsătorească după perioada de doliu. Informația privind viitoarea căsătorie ar fi ajuns la soția lui Vladan Bellu, prin intermediul unei rude a Iuliei, care ar fi afirmat că Variașan întreținuse anterior o relație și cu ea. În urma acestor dezvăluiri, Iulia Vuicici ar fi întrerupt relația cu Variașan, oferindu-i o compensație de 200 de coroane.
În denunțul formulat de Adam Rieder erau menționate și alte cazuri de presupuse otrăviri din Satchinez. Printre acestea se numărau cazul lui Nikolaus Glass jr., acuzat că ar fi ucis-o pe soția sa, Borbála, după ce ar fi testat otrava, inițial, pe Nikolaus Glass sr., precum și cel al Elisabetei Braun, care și-ar fi otrăvit soțul pentru a se căsători cu Glass. Cei doi ar fi obținut otrava de la Marta Petroman și Éva Szedemáncz. Alte cazuri menționate erau cel al Annei Marinku, suspectată că și-ar fi omorât soțul, Szima Marinku; al Martei Petroman, care și-ar fi ucis soțul adăugând otravă într-o mâncare de fasole; și cel al învățătorului Auguszt Pera, despre care se afirma că ar fi fost otrăvit de Kata Krisán, cu care ar fi avut o relație din care rezultase un copil, căruia Pera îi donase un teren. Krisán ar fi recurs la otrăvire pentru a împiedica eventuala revocare a donației.
Printre alte persoane menționate în scrisoare se aflau Ecaterina Rieder, care și-ar fi ucis ginerele, Michael Kuhn, pe motiv că era bețiv și risipitor; Vasa Ungurianu, care și-ar fi otrăvit soția, Iulia, pentru a se putea căsători cu o altă femeie cu care avea o relație extraconjugală, folosind otravă procurată de la Marta Petroman; Lenka Bogyok, care, după ce primise uzufructul averii familiei de la soțul ei decedat, s-ar fi recăsătorit cu Aron Tanațcu, fapt ce ar fi generat conflicte cu ginerele său, învățătorul Sándor Szandru. În urma disputelor privind împărțirea averii, Lenka Bogyok l-ar fi otrăvit pe Tanațcu. De asemenea, János Fiák era acuzat că și-ar fi ucis ginerele, pe nume Gyuri, din cauza obiceiurilor bahice ale acestuia.
Ancheta În urma acestui lucru, judecătorul de instrucție Antal Fehér a demarat o anchetă în localitate. Parchetul regal a dispus exhumarea și examinarea medico-legală, la începutul lunii decembrie 1905, a treisprezece cadavre: Nikolaus Glass sr., soția lui Nikolaus Glass jr., Anton Braun, Iulia Ungureanu, Andrei Manoilă, Andrei Szóka, Vladan Bellu, Csira Branics, Sava Vuicici, Chirila Mișcu, Nicolae Petroman, Michael Kuhn și Aron Tanațcu. Mostre din acestea au fost trimise la expertiză la Budapesta, către Emil Felletár, chimistul-șef al laboratorului de stat, și au fost, ulterior, reevaluate de Consiliul medico-legal din Budapesta.
Rapoartele experților au confirmat prezența arsenicului în 11 cazuri, dintre care doar 2 într-o proporție suficientă pentru a se stabili administrarea deliberată și nu accidentală, anume în cazul lui Sava Vuicici și Aron Tanațcu. În restul cazurilor nu s-a considerat dovedit faptul că arsenicul ar fi fost cauza morții, deși existența otrăvirii în sine era sigură, deoarece în timpul efectelor secundare ale otravirii și, ulterior, al proceselor post-mortem, o parte din arsenic putea fi eliminat din organism. Analiza a fost complicată de posibila contaminare a cadavrelor prin contact cu obiecte metalice din sicrie (nasturi, monede) care conțineau arsenic.
Cantitățile detectate au fost: Chirila Mișcu — 9,2 mg; Sava Vuicici — 23,9 mg; Anton Braun — 7 mg; Nicolae Petroman — 2,7 cg; Michael Kuhn — 5 mg; și Aron Tanațcu — 7,6 cg. In cazul lui Nikolaus Glass sr. nu a fost detectat arsenic, iar în cazul Iuliei Ungureanu, cantitatea detectată s-a considerat contaminare provenită de hainele cu care fusese înhumată, și nu s-a inițiat o procedură penală. Iulia Ungurianu era soția lui Jiva Ungureanu (), fratele mai mic al lui Emanuil Ungureanu.
Arestări și proces În urma probelor a fost dispusă, la 20 noiembrie 1906, reținerea mai multor locuitori ai satului: Marta Petroman, Vasa Ardelean, Iulia Vuicici, Nikolaus Glass jr. și Elisabeta Thöres, Mitra Bellu, Pavel Variașan, Katalin Bider și Lenka Bogyók. Cu toții au fost reținuți, cu excepția lui Mitra Bellu și Pavel Variașan, care au fugit în America la începerea anchetei. Ceilalți au fost arestați și au negat acuzațiile, depunând apeluri împotriva arestului preventiv, respinse de procuratură.
În noiembrie 1906, poliția a reușit însă să-l aresteze pe Variașan, după ce acesta s-a întors în țară în urma unor scrisori primite din sat, prin care era asigurat că „n-are de ce să se teamă, că în sat e pace și se poate reîntoarce”.
Potrivit anchetei, victimele primiseră îngrijiri medicale înainte de deces, însă, în loc de medicamente, li s-ar fi administrat arsenic.
Pentru a accelera descompunerea cadavrelor, sicriile în care erau așezați cei decedați, aveau placa inferioară înlocuită cu o placă din stuf, cu scopul de a facilita infiltrarea apei subterane mult mai ușor în sicriu. Acest lucru avea scopul de a se asigura că, în cazul exhumărilor, cadavrele vor fi găsite în cea mai descompusă stare posibilă.