250px|miniatura|dreapta Abu Ghosh (în , în ) este o localitate din Districtul Ierusalim din Israel, situată în Munții Ierusalimului, (parte a Munților Iudeei), la 10 km vest de Ierusalim, având statut de consiliu local începând din 1992. Ea se află la o altitudine de 610-720 metri și este un obiectiv turistic, fiind cunoscută pentru restaurantele sale, pentru moscheea cea nouă, una din cele mai mari din Israel și pentru Festivalul de muzică care are loc în mânăstirile sale catolice Populația este arabă musulmană sunită. Localitatea se numea în trecut în arabă Qaryat al-'Inab (adică „Satul strugurelui”), numele actual provenind de la principalul clan arab care locuiește aici din secolul al XVI-lea. Numărul populației în 2025 este de 8984 locuitori.
Numele Localitatea era cunoscută în trecut sub numele de Karyat el-'Anab, adică Satul strugurelui. Se crede că era situată în locul unde se afla localitatea biblică Kiryat Yearim. („Orașul pădurilor”) sau Baala ori Baalat. În cursul secolului al XVi-lea a venit in localitate clanul musulman Abu Ghosh, cerkezi sau poate inguși originari din Caucaz și care s-au arabizat. Unii cred ca numele Abu Ghosh provine de la Abu Ingush, după numele etniei ingușe.
Istoria Preistorie Cele mai vechi vestigii ale unei așezări în aceste locuri sunt mărturia a trei etape din epoca neolitică, cea mijlocie datând din al 7-lea mileniu î.Hr.Avraham Negev, Shimon Gibson Archaeological Encyclopedia of the Holy Land. Continuum International Publishing Group, 2005 Așezarea era situată în apropierea unor izvoare de apă. Ea a fost descoperită în 1950 de echipa de arheologi condusă de André Parrot. Posibil loc biblic - Kiryat Yearim Un deal (Tell Kiryat Ya'arim), din partea de vest a așezării, a fost identificat încă din perioada bizantină cu anticul Kiryat Yearim, unde a fost adus Chivotul Legământului din Beit Shemesh (Samuel I 6:1–7:2), după ce a fost eliberat din captivitatea filistenilor.Biblia ortodoxă - cartea Regi I sau Samuel I 7:1-2
Edward Robinson a fost primul cercetător modern care a sugerat că locul ar corespunde cu biblicul Kiryat Yearim. Echipa de arheologi condusă de Israel Finkelstein de la Universitatea din Tel Aviv, Christophe Nicolle și Thomas Römer de la Collège de France, care a excavat situl de pe deal, Deir al 'Azar, de lângă Mănăstirea Doamnei Noastre a Chivotului Legământului, a adus o serie de argumente în favoarea identificării locului cu Kiryat Yearim.[https://kiriathjearim.wordpress.com/wp-content/uploads/2018/07/semitica-60-p-031-083.pdf Israel Finkelstein, Thomas Römer, Christophe Nicolle, Zachary C. Dunseth, Assaf Kleiman, Juliette Mas & Naomi Porat Săpături la Kiriath Yearim lângă Ierusalim 2017:raport preliminar]
Prima etapă a săpăturilor a evidențiat pe culmea dealului o platformă sau un podium enorm de 110/150 metri, cu ziduri de susținere groase de trei metri, și înalte de 6-7 metri, aliniate de la nord la sud si de la est la vest, datând în prima jumătate a secolului al VIII-lea î.e.n. din Epoca fierului II B (900-700 î.e.n.). Finkelstein a atribuit vechea structură anilor de domnie ai regelui Ieroboam al Doilea (Yaravam al II-lea) al Regatului nordic al Israelului și a văzut în ea un semn al hegemoniei acestuia asupra Regatului sudic Iuda și a capitalei acestuia ,Ierusalim.Assaf Kleiman, raportul preliminar al stagiunii 2017, pe situl Excavațiilor Familiei shmunis Shmunisla Kiryat Yearim: Proiect comun al Universității din Tel Aviv și a lui Collège de France 21 July 2018Nir Hasson în ziarul Haaretz 11 decembrie 2018, Israeli Excavation Reveals New Findings About the Ark of the Covenant El a speculat că platforma ar fi putut găzdui un spațiu administrativ care a inclus Chivotul Legământului, cu scopul de a întări dominația Israelului asupra Iudeei.
Vârful dealului arată semne de populare intensivă din timpul perioadei IIC al Epocii fierului (709-586 î.e.n.) când a fost reconstruit podiumul dreptunghiular de pe culme.
O reconstrucție reînnoită a podiumului a avut loc, apoi, în epoca elenistică târzie, posibil ca parte din lucrările de fortificare ale generalului seleucid Bacchides. În primul secol al erei noastre, se pare că locul a servit drept tabără a Legiunii a X-a romane Fretensis, romanii lărgind platforma pentru a crea un pătrat perfect de 150 metri/150 metri ca bază a taberei fortificate.
În secolul al XIX-lea,C.R.Conder de la Fundația pentru explorarea Palestinei PEF, a considerat că, de fapt, Kiryat Yearim s-ar fi aflat unde se află acum Khirbet 'Erma, niște ruine la 3.5km sud de Kasla, 6.4 km de Beit Shemesh.Conder și Kitchener gândeau că Abu Ghosh era de fapt Anatot, locul de naștere al prorocului Ieremia, tradiție care a fost ulterior abandonată.
Călugări francezi din Abu Ghosh au descoperit în 1923 niște complexe funerare din timpul celui de-al Doilea Templu.
Epoca romană Din perioada elenistică până în fazele de sfârșit ale Primului război iudeo-Roman (66–70/73 d.Hr.), a existat un sat evreiesc chiar la sud de Abu Ghosh, în situl arheologic Khirbet Mazruq.[https://publications.iaa.org.il/cgi/viewcontent.cgi?article=1152&context=atiqot Daniel Ein Mor în revista Atikot 2022 108, 290
Vârful dealului Deir al ʿAzar arată semne de populare intensivă din timpul perioadei IIC al Epocii fierului (709-586 î.e.n.) când a fost reconstruit podiumul dreptunghiular de pe culme. O reconstrucție reînnoită a podiumului a avut loc apoi în epoca elenistică târzie, posibile ca parte din lucrarile de fortificatie ale generalului seleucid Bacchides. În primul secol al erei noastre se pare că locul a servit drept tabără a Legiunii a X-a romane Fretensis, romanii lărgind platforma pentru a crea un pătrat perfect de 150 metri/150 metri ca bază a taberei fortificate. Ei au construit și un mare rezervor pentru apa de izvor.J.J.Potin p.301
Din epoca romană datează trei inscripții aparținând acelei legiuni romane care a sosit după anul 66 d.Hr. pentru a înăbuși Marea Revoltă a Evreilor, și a rămas în continuare la Ierusalim și în împrejurimile lui. Una din inscripții este fixată în prezent pe un zid exterior lângă intrarea în cripta bisericii mănăstirii benedictine. Se pare că locuitorii zonei și-au abandonat casele din cauza avansării forțelor romane, care mărșăluiau din Emaus spre Ierusalim în timpul revoltei. thumb|dreapta|Inscripție de la Abu Ghosh care menționează o „vexillatio”, o companie a Legiunii Romane a X-a, Fretensis Înființată în anii 71/72 d.Hr. baza Legiunii a X-a Fretensis a rămas aici până la sfârșitul secolului al III-lea d.Hr.M.Sharon p.4 Legiunea a controlat drumul roman care trecea prin zonă. Așezarea se distingea și prin belșugul de izvoare din zonă. Una din inscripțiile romane găsite era dedicată împăratului Vespasian și fiului său, Titus, de către oștenii cohortei și de guvernatorul roman al Iudeei Sextus Lucilius Bassus.
Epoca bizantină Identificarea locului cu biblicul Kiryat Yearim a sfințit locul pentru creștini, și din acest motiv, în epoca bizantină probabil în Secolul al V-lea pe dealul Deir al 'Azar a fost construită o biserică. Numele arab al dealului Deir al-ʿAzar, adică Mănăstirea Al 'Azar ar putea fi deformare a numelui Elazar, care era numele marelui preot care a fost răspunzător de Chivotul Legământului în vremea în care acesta s-a aflat la Kiryat Yearim (Samuel 1,7:1) Mănăstirea a funcționat, se pare, până la sfârșitul epocii bizantine și poate până la începutul epocii islamice timpurii, deoarece foarte puține cioburi de ulcioare provin dintr-o perioadă mai târzie. Mănăstirea a fost distrusă în timpul războaielor perso-bizantine (602–628), când Palestina a fost cucerită de sasanizi în 614. La mijlocul secolului al VII-lea, ea a fost reconstruită, dar era mai mică și mai modestă decât predecesoarea sa, și a fost, iarăși, distrusă la începutul secolului al XI-lea, iar existența ei a fost uitată.
Epoca musulmană timpurie În epoca musulmană, așezarea a fost numită cu numele său arab Qaryat al-Inab (قرية العنب) - „Satul strugurului”. Emblema actuală a așezării include și viță de vie ca motiv.
În 1047, Nasir Khusraw a trecut prin sat în timp ce călătorea de la Ramla la Ierusalim. El a notat: „Pe marginea drumului am observat, în cantități, plante de rută (Sadab), care cresc de la sine pe aceste dealuri și în locurile deșertice. În satul Kariat-al-'Anab există un izvor frumos de apă dulce care țâșnește de sub o piatră și jur împrejur ei au amplasat jgheaburi, cu niște mici clădiri alăturate (pentru adăpostul călătorilor).”Khusraw, 1897, p. 22le Strange, 1890, p. 481
Epoca cruciată 250px|miniatura|dreapta|Biserica Doamna Noastră a Chivotului Legământului din Abu Ghosh 250px|miniatura|dreapta|Mănăstirea benedictină din Abu Ghosh 250px|miniatura|dreapta|Moscheea din Abu Gosh alături de mănăstirea benedictină Cruciații au numit satul Fontenoid. Ei credeau ca aici a fost în trecut Emmaus, menționat în Evanghelia după Luca, unde Isus a întâlnit după Înviere doi dintre discipoli, și au zidit în acest loc o biserică. Mai târziu ei au abandonat această ipoteză, localizând Emmaus la NicopolisHenri Diament - La toponymie française des croisés en Terre Sainte et dans l'Orient latin în Nouvelle revue d'onomastique. vol.3-4 1984, p.80
În 1141 teritoriul localității Abu Ghosh de astăzi a intrat în stăpânirea Cavalerilor Hospitalieri. La 100 metri la est de biserica Doamna Noastră a Chivotului Legământului, ei au ridicat o nouă biserică. Ea a fost activă până în 1187 și este cunoscută în zilele noastre ca Biserica cruciată din Mănăstirea benedictină din Abu Ghosh. A fost repusă în funcție la sfârșitul secolului al XIV-lea, ca parte dintr-o mănăstire franciscană. Prezența creștină în localitate a luat sfârșit temporar la sfârșitul secolului al XV-lea. După unele mărturii, locuitorii musulmani s-au năpustit asupra călugărilor și au distrus mănăstirea. Deși există îndoieli în legătură cu exactitatea acestui fapt, este cert că așezarea călugărească la Abu Ghosh a încetat să existe și clădirile mănăstirii au continuat să servească numai ca stație de tranzit pentru pelerinii creștini în drum spre Ierusalim.
Din secolul al XVI-lea Abu Ghosh a început să fie identificat ca biblicul Anatot, locul nașterii prorocului Ieremia, dar această tradiție a fost abandonată definitiv în secolul al XIX-lea. Astăzi este acceptată identificarea locului cu biblicul Kiryat Yearim.
Epoca otomană 250px|miniatura|dreapta|Abu Ghosh în 1890 La un recensământ otoman din secolul al XVI-lea a fost înregistrat un sat numit Inab, aflat în plasa (nahiya) Quds (Ierusalim).Toledano, 1984, p. 294,
Există mai multe versiunile cu privire la originile clanului Abu Ghosh. După una din ele, Abu Ghosh este numele unei familii arabe care s-a stabilit aici la începutul secolului al XVI-lea.M.Sharon 1997
După tradiția familiei Abu Ghosh ei erau la origine mameluci cerkezi, iar strămoșul familiei, s-a luptat in rândurile forțelor otomane ale lui Selim I în anii 1516-1517J.Finn vol.I p.230Ruth Kark,Michal Oren Jerusalem and its Environs 2001, Hebrew University, Magnes Press p.230-231 În secolul al XVIII-lea ei au trăit într-un sat de lângă Bayt Nuba, de unde dominau întreaga regiune înconjurătoare.Totuși,conform cu tradiția, membrii tribului Banu 'Amir și locuitorii din Beit Liqya s-au ridicat împotriva lor și au măcelărit întregul clan Abu Ghosh, cu excepția unei femei și a pruncului ei, Muhammad, care au fost cei care au continuat să poarte numele Abu Ghosh.Kark
Unii, însă, sunt de acord că familia Abu Ghosh era originară din Caucazul de nord, și susțin că erau de origine ingușă, iar numele Abu Gosh este o deformare a numelui Abu Ingush.