miniatura|Ivan Ivanovici Șuvalov, (1(12) noiembrie 1727 - 14(25) noiembrie 1797), fondator al Academiei miniatura|Architectul Aleksandr Kokorinov (1726-1772), director și primul rector al Academiei
Academia Imperială de Arte (în ), cunoscută și ca Academia de Arte din Sankt Petersburg, a fost principala instituție de învățământ artistic din Imperiul Rus, fondată în 1757 de Ivan Ivanovici Șuvalov, inițiator al Universității Imperiale din Moscova, sub denumirea inițială de Academia Celor Trei Nobile Arte. În timpul domniei Ecaterinei a II-a, instituția a fost redenumită Academia Imperială de Arte, iar împărăteasa a dispus construirea unui nou sediu, finalizat în 1789 pe malul râului Neva. Academia a jucat un rol esențial în promovarea stilului și tehnicii neoclasice, trimițând cei mai talentați studenți la perfecționare în marile centre artistice europene. Absolvirea academiei era considerată aproape indispensabilă pentru afirmarea unei cariere artistice de succes.
Instituția a fost desființată oficial în 1918, în urma Revoluției Ruse, fiind ulterior reorganizată și redenumită de mai multe ori. Academia oferea educație gratuită, iar admiterea era extrem de competitivă, candidați din întreaga țară concurând anual pentru un număr limitat de locuri. În 1947, instituția centrală a fost transferată la Moscova, iar o mare parte a colecțiilor sale de artă a fost integrată în Muzeul Ermitaj. Clădirea din Leningrad a devenit sediul Institutului de Pictură, Sculptură și Arhitectură „Ilya Repin”, denumit astfel în onoarea unuia dintre cei mai importanți reprezentanți ai realismului rus. Din 1991, instituția poartă numele de Institutul de Pictură, Sculptură și Arhitectură din Sankt Petersburg.
Istoric
În Rusia Imperială Academia a funcționat inițial în Conacul Șuvalov de pe strada Sadovaia, creată după modelul academiilor din Paris și Roma, cu scopul de a profesionaliza educația artistică. În 1764, Ecaterina a II-a a redenumit instituția Academia Imperială de Arte și i-a încredințat primului rector, Alexandr Kokorinov, proiectarea unui nou sediu. Clădirea neoclasică a fost finalizată după un interval de 25 de ani și inaugurată în 1789. Decorarea fastuoasă a interioarelor a fost realizată sub coordonarea lui Konstantin Thon, care a conceput totodată cheiul din fața edificiului, prevăzut cu scări monumentale ce coboară spre râul Neva și ornamentat cu doi sfincși egipteni vechi de aproximativ 3.000 de ani, aduși din Egipt.
Sub conducerea lui Ivan Betskoy, academia a fost reorganizată ca un organism guvernamental de facto, exercitând un rol central în administrarea vieții artistice din întregul Imperiu Rus, prin supravegherea activităților artistice, acordarea de distincții și conferirea de grade profesionale. Instituția a promovat activ principiile neoclasicismului, trimițând cei mai promițători artiști ruși la studii în străinătate, în special în Italia și Franța, pentru a se forma în tradițiile artistice ale Antichității și Renașterii. Academia dispunea, de asemenea, de o importantă colecție proprie de opere de artă, selectate special pentru studiu și copiere de către studenți.
La mijlocul secolului al XIX-lea, academismul promovat de instituție, puternic influențat de doctrinele artistice ale lui Jean-Auguste-Dominique Ingres, a început să fie contestat de o generație mai tânără de artiști ruși, care revendicau libertatea de a crea într-un stil realist. Susținătorii acestei orientări au devenit cunoscuți sub denumirea de peredvijnicii (sau „itineranți”), termen ce reflecta aspirația lor de a aduce arta mai aproape de publicul larg. Conduși de Ivan Kramskoi, aceștia s-au desprins public de Academia Imperială de Arte și au organizat expoziții independente, itinerante, prezentate în numeroase orașe ale Imperiului Rus. Cu toate acestea, artiști de prim rang precum Ilia Repin, Mihail Vrubel și alții au continuat să considere formarea academică drept esențială pentru dobândirea fundamentelor profesionale și tehnice ale practicii artistice, chiar dacă au depășit ulterior constrângerile stilistice impuse de academism. miniatura|Inaugurarea Academiei de Arte, pictură de Valery Jacobi. miniatura|Cea de-a doua galerie de artă antică a Academiei, pictură de G. K. Mikhailov (1836)
Școala Superioară de Arte a Academiei de Arte În 1893, Academia Imperială de Arte a fost reorganizată prin separarea sa în două entități distincte: Academia de Arte propriu-zisă, responsabilă de coordonarea și supravegherea vieții artistice din Imperiul Rus, și Școala Superioară de Arte a Academiei de Arte, care gestiona exclusiv activitatea educațională. Reforma a fost inițiată de vicepreședintele Academiei, contele Ivan Ivanovici Tolstoi.
Carta instituțională, aprobată la sfârșitul anului 1893, a consacrat această divizare, transformând fosta Academie într-o instituție de stat destinată „menținerii, dezvoltării și difuzării artei în Rusia”. Academia propriu-zisă funcționa ca o „Adunare academică”, alcătuită din președinte, vicepreședinte, secretarul conferinței, 60 de membri titulari și 20 de membri de onoare. Componenta educațională a fost organizată sub forma Școlii Superioare de Arte din cadrul Academiei, administrată de un Consiliu al Profesorilor condus de un rector. Ambele instituții își aveau sediul la Sankt Petersburg, în clădirea istorică a Academiei de Arte.
Odată cu reforma instituțională, vechii profesori au fost înlocuiți treptat de artiști asociați mișcării peredvijnicii, invitați să ocupe funcții didactice în cadrul Școlii Superioare de Artă. Programa de studiu a suferit transformări semnificative: a fost instituit un corp de profesori și administratori, iar pentru examenele și concursurile academice au fost introduse teme libere, menite să stimuleze inițiativa artistică individuală. Academia a atras o nouă generație de cadre didactice de prestigiu, printre care s-a remarcat în mod deosebit Ilia Repin. De asemenea, directori ai atelierelor personale au devenit artiști consacrați precum Vladimir Makovski, Ivan Șișkin, Arhip Kuindji și Aleksei Kivșenko. Ulterior, corpul profesoral a fost completat de personalități precum Aleksandr Kiseliov, Dmitri Kardovski, Nikolai Dubovskoi, Nikolai Samokiș și Vasili Mate.
Marea medalie de aur a Academiei Imperiale de Arte miniatura|Marea medalie de aur a Academiei Marea medalie de aur reprezenta cea mai înaltă distincție acordată de Academie și conferea laureatului dreptul la un stagiu de perfecționare în străinătate, cu o durată cuprinsă între trei și șase ani. Medalia era atribuită în urma unui concurs la care puteau participa cei mai talentați absolvenți ai Academiei, admiși după obținerea prealabilă a Micii medalii de aur a Academiei, acordată „Pentru succes în desen”. Absolvenții distinși cu Marea medalie de aur rămâneau încă un an în cadrul Academiei de Arte, beneficiind de un atelier propriu, de materiale necesare activității artistice și de o indemnizație financiară substanțială. Participanții la concurs erau obligați să realizeze așa-numitul „program”, o lucrare picturală concepută pe baza unei sarcini creative unice, stabilite și aprobate de Consiliul Academiei de Arte. Tema, de regulă de natură istorică, era formulată astfel încât să permită concurenților să demonstreze nivelul maxim al competențelor artistice și al cunoștințelor profesionale dobândite pe parcursul studiilor.
În URSS După Revoluția Rusă din 1917, Academia Imperială de Arte a traversat o perioadă de reorganizări succesive. Instituția a fost desființată oficial în 1918, fiind înlocuită de Studiourile Libere de Artă Educațională din Petrograd (Pegoskhuma). În anul următor, acestea au fost redenumite Petrograd Svomas (Studiourile Libere de Artă), iar în 1921 au devenit Studiourile de Stat de Artă și Educație din Petrograd ale Academiei de Arte Reconstruite. Procesul de transformare a continuat în 1928, când instituția a fost reorganizată sub denumirea Vkhutein, urmată de Institutul de Arte Frumoase Proletare în 1930, Academia Rusă de Arte în 1933 și, în cele din urmă, Academia de Arte a URSS în 1947. În același an, odată cu transferul Academiei la Moscova, clădirea istorică din orașul cunoscut atunci sub numele de Leningrad a devenit sediul Institutului de Pictură, Sculptură și Arhitectură „Ilya Repin”, instituție care a continuat tradiția educației artistice academice la Sankt Petersburg.Sergei V. Ivanov. Unknown Socialist Realism. The Leningrad School. - Sankt Petersburg: NP-Print Edition, 2007. p. 447. ISBN 5-901724-21-6, ISBN 978-5-901724-21-7.
Academia națională și-a continuat activitatea la Moscova, iar în 1991 a primit denumirea de Academia Rusă de Arte. Colecția de artă a fostei Academii Imperiale, care cuprindea lucrări de referință semnate de artiști precum Nicolas Poussin, Jacques-Louis David și Jean-Auguste-Dominique Ingres, a fost transferată la Muzeul Ermitaj, situat pe celălalt mal al râului Neva. În perioada sovietică, învățământul artistic oferit de academii era gratuit, întrucât instituțiile erau finanțate de stat; cu toate acestea, procesul de admitere era extrem de competitiv.
Profesori și absolvenți remarcabili De-a lungul istoriei sale, Academia a format numeroși artiști ruși de renume internațional, printre care: Karl Briullov Ivan Aivazovski Ilia Repin Arkhip Kuindji Vasili Surikov Valentin Serov Mark Antokolski
Note
Legături externe
Site oficial
Petersburg Categorie:Instituții de învățământ superior din Rusia Categorie:Fondări în 1757 Categorie:Sankt Petersburg Categorie:Istoria Imperiului Rus