Elisabeta de Austria (în ; ), aparținând Casei de Habsburg, a fost regină a Poloniei și Mare Ducesă de Lituania între 1454 și 1492 prin căsătoria cu regele Cazimir al IV-lea al Poloniei.

Biografie Elisabeta a fost fiica regelui romano-german Albert al II-lea și a soției sale, Elisabeta de Luxemburg, fiica împăratului Sigismund. Tatăl Elisabetei a murit în 1439 și din 1440 a crescut împreună cu fratele ei, Ladislau Postumul, și cu sora ei, Anna, la Viena și la Wiener Neustadt, sub tutela unchiului ei pe linie paternă, regele german Frederic al III-lea, care i-a oferit o educație solidă, sub influența umanismului timpuriu.Brigitte Hamann: Die Habsburger. Ein Biographisches Lexikon, p.86.Andrea Langer, Georg Michels (ed.): Metropolen und Kulturtransfer im 15./16. Jahrhundert. Prag – Krakau – Danzig – Wien, p. 124.

În 1453 la Breslau a fost negociată căsătoria Elisabetei cu regele Cazimir al IV-lea al Poloniei. Contractul de căsătorie a fost semnat la Cracovia de regele Cazimir și la Viena de fratele Elisabetei, Ladislau Postumul, regele Ungariei și al Boemiei. Pentru alianța matrimonială dintre Habsburgi și Jagielloni zestrea Elisabetei era de 100 000 de florini, care urmau să fie plătiți pe parcursul a trei ani. Domenii din Austria, Ungaria și Boemia reprezentau garanția plății sumei stabilte drept zestre. Cazimir urma să îi asigure viitoarei sale soții un venit anual de 5 000 de florini, provenind din exploatarea minelor de sare din Wieliczka și Bochnia, și o rentă constând din veniturile orașelor Koło, Opoczno și Przedecz în cazul în care ar fi devenit văduvă. Elisabeta a trebuit să renunțe la drepturile ei de moștenire din Austria.

Pe 2 februarie 1454 Elisabeta a pornit spre Polonia cu un alai de 900 de călăreți. La granița Poloniei, la Cieszyn, a fost întâmpinată de trimiși polonezi. După două zile, suita și-a continuat drumul prin Oswiecim și Skawina, unde un mesager al regelui a ordonat să facă popas trei zile. Oficial, motivul declarat a fost întârzierea pregătirilor de nuntă. Elisabeta se temea că viitorul ei soț, Cazimir, se răzgândise. În cele din urmă, călătoria a continuat și Elisabeta a fost întâmpinată la porțile Cracoviei, de mama lui Cazimir, Sofia Holszańska, împreună cu numeroși alți demnitari. A doua zi, pe 10 februarie 1454, a avut loc nunta.Gerhard Hartmann, Karl Schmidt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschinchte, p. 467. Ceremonia a fost oficiată de nunțiul papal Ioan de Capistrano care însoțise suita Elisabetei. Apoi Elisabeta a fost încoronată regină a Poloniei.

După moartea mamei sale în decembrie 1461, Cazimir i-a acordat Elisabetei numeroase domenii regale ale căror venituri au îmbunătățit semnificativ situația ei financiară.

De-a lungul celor 38 de ani de căsătorie, influența politică a Elisabetei a crescut permanent. Spre deosebire de soțul său, Elisabeta înțelegea să dea conceptelor ei politice o formă lingvistică stilată bazându-se pe educația primită pe când se afla sub tutela unchiului ei, împăratul Frederic al III-lea. Succesul ei în problemele politice a fost remarcabil.

Elisabeta a avut 13 copii dintre care șase băieți. Cinci dintre aceștia au devenit regi și de aceea ea a fost supranumită în istorie „mama regilor”. Faptul că primul ei fiu a fost ales rege al Boemiei și al Ungariei s-a datorat în cea mai mare parte strădaniilor Elisabetei. Oponentul ei era fostul tutore, împăratul Frederic al III-lea. Această concurență poate apărea ca o dovadă a lipsei de loialitate, însă era de fapt generată de opoziția dintre cele două linii ale Casei de Habsburg: Linia Albertină căreia îi aparținea Elisabeta, și Linia Leopoldină căreia îi aparținea Frederic al III-lea.

Persoană activă, preocupată și de educația și căsătoria fiicelor sale, ea l-a însoțit deseori pe Cazimir în călătoriile sale, fiind regina care a cunoscut cel mai bine Polonia. Magnificul monument funerar dedicat lui Cazimir al IV-lea a fost comandat de Elisabeta sculptorului german Veit Stoss.

Elisabeta a murit pe 30 august 1505, la vârsta de 69 de ani la Cracovia și a fost înmormântată acolo, în Catedrala Wawel.

Înfățișarea Elisabetei de Habsburg Se spune că Elisabeta nu era deosebit de frumoasă. Este posibil ca înfățișarea ei să fi fost motivul pentru care Cazimir al IV-lea a trimis mesagerul să oprească alaiul viitoarei sale soții. Când rămășițele Elisabetei au fost examinate în 1973, la inițiativa cardinalului Karol Wojtyła (devenit ulterior papa Ioan Paul al II-lea), aceste zvonuri au fost confirmate. Cu ajutorul tehnologiei, înfățișarea ei fost reconstituită pe baza rămășițelor osoase. Elisabeta avea o cocoașă datorată deformării coloanei vertebrale, avea capul diform, partea dreaptă fiind mai puțin dezvoltată decât cea stângă, iar fața îi era lungă și îngustă. Incisivii aveau o poziție ieșită înafară și spijinindu-se pe buza inferioară proeminentă. Acestă caracteristică este cunoscută sub numele de „buză habsburgică”. Regele era însă spunea că înfățișarea soției sale nu era importantă ci bunăstarea regatului și a supușilor săi.

Căsătorie și descendenți Elisabeta s-a căsătorit pe 10 februarie 1454 cu regele Cazimir al IV-lea al Poloniei. cuplul a avut 13 copii:

Władysław (1456–1516), rege al Boemiei și al Ungariei; Hedwiga (1457–1502), căsătorită cu ducele George de Bavaria; Cazimir (1458–1484), canonizat în 1602 și patron al Poloniei și Lituaniei; Ioan I (1459–1501), rege al Poloniei; Alexandru (1461–1506), rege al Poloniei și Mare duce al Lituaniei; Sofia (1464–1512), căsătorită cu margraful Frederic al II-lea de Brandenburg-Ansbach; fiul ei a fost ducele Albert I al Prusiei; Elisabeta (1465–1466); Sigismund (1467–1548), rege al Poloniei și Mare duce al Lituaniei; Frederic (1468–1503), arhiepiscop de Gniezno, primat al Poloniei și cardinal; Elisabeta (1472–1480/1481); Anna (1476–1503), căsătorită cu ducele Boguslav al X-lea al Pomeraniei; Barbara (1478–1534), căsătorită cu ducele Saxoniei, George cel Bărbos; Elisabeta (1482–1517), căsătorită cu ducele Frederic al II-lea de Liegnitz.

Note

Bibliografie

Brigitte Hamann: Die Habsburger. Ein Biographisches Lexikon, Editura Ueberreuter, Viena, 1988, . Edward Rudzki: Polskie Królowe. Żony Piastów i Jagiellonów, Varșovia, 1990. Gerhard Hartmann, Karl Schmidt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschinchte, Editura Marix, Wiesbaden, 2006, . Andrea Langer, Georg Michels (ed.): Metropolen und Kulturtransfer im 15./16. Jahrhundert. Prag – Krakau – Danzig – Wien, Stuttgart, 2001

Categorie:Nașteri în secolul al XV-lea Categorie:Decese în 1505 Categorie:Decese pe 30 august Categorie: Casa de Habsburg Categorie:Regine ale Poloniei Categorie:Mari Ducese de Lituania