dreapta|miniatura|300x300px| ( „Aleea Coțofenei”) din Oxford, odinioară denumită (pronunțat ) a fost un ce se regăsea în mai multe orașe englezești în Evul Mediu. Se traduce literal ca „Aleea Pipăie-Pizdă”, și era de obicei dat străzilor din zone care erau centre ale prostituției, întrucât era o practică normală ca străzile orașelor medievale (nu doar din Anglia) să fie numite după activitatea economică ce avea loc acolo. Cea mai veche atestare a unei astfel de denumiri datează de pe la 1230. Străzile cu acest nume erau adesea amplasate în cele mai aglomerate părți ale orașelor, și cel puțin unul pare a fi fost chiar o stradă comercială importantă.

Deși era odinioară un nume comun prin toată Anglia, schimbările de atitudine au avut ca rezultat înlocuirea lor cu versiuni mai puțin vulgare, cum ar fi . Ultima oară când se cunoaște o variație a denumirii este prin 1561.

Toponimia stanga|miniatura|, Bristol, 1542 Există diverse variații, ca , , , și . Odinioară existau multe astfel de nume de străzi în Anglia, dar până astăzi au fost toate epurate. De exemplu, în orașul York, — fiind varianta lui în engleza veche—și-a schimbat numele în Grape Lane. În Bristol, , consemnat în acea formă spre sfârșitul secolului al XV-lea a fost scurtat la prin anii 1540, fiind apoi și mai mult eufemizat în . Prima atestare a termenului cu sensul de atingere cu conotații sexuale apare în 1380; este însă un termen folosit pentru vulvă cel puțin începând cu 1230, și are multe cuvinte înrudite în alte limbi germanice, deși etimologia lui exactă nu se știe.

Prostituția dreapta|miniatura|Hartă din 1720 cu cartierele Bread Street și Cordwainer inclusă într-o ediție de secol al XIX-lea a lucrării a lui . Rutele a trei străzi dispărute sunt marcate cu albastru, în stânga, în mijloc, și în dreapta. Locația este vis-a-vis de Mercers' Hall de astăzi. [sic] se vede la stânga. La cuvântul , Oxford English Dictionary menționează că pe la 1230 o stradă denumită este prima apariție a acestei denumiri. Conform autorului Angus McIntyre, prostituția organizată era bine înrădăcinată în Londra pe la jumătatea secolului al XII-lea, la început limitată în principal la Southwark în sud-est, dar răspândindu-se de acolo în alte zone, ca Smithfield, , , și Westminster. Practica era adesea tolerată de autorități, și sunt multe exemple istorice în care era mai degrabă reglementată decât interzisă: în 1393, autoritățile londoneze permiteau prostituatelor să activeze numai în Cokkes Lane (astăzi Cock Lane), iar, în afara insulei britanice, în 1285, prostituatele franceze din Montpellier erau și ele obligate să activeze pe o singură stradă.

Era o practică normală ca străzile medievale să fie denumite după funcțiunea lor, sau după activitatea economică ce se desfășura acolo (și mai ales după produsele vândute în prăvălii), de unde frecvența denumirilor ca The Shambles („Măcelari”), Silver Street (Strada Argintului), Fish Street (Strada Peștelui), și Swinegate (Porcarilor) din orașe cu istorie medievală. Prostituția era un aspect firesc al vieții urbane medievale; în (1598), descrie drept „” („așa-numita a Ușuraticelor”). Denumirea mai frustă este însă, poate, cea mai evidentă aluzie la activitatea sexuală contra cost, deși și în Bristol (, „Strada Curvelor”) este și mai lipsit de ambiguitate. Tot în bristol, exista și , dar se afla într-o zonă mai retrasă și mai rurală a teritoriului orașului medieval.Frances Neale (ed.), William Worcestre: The Topography of Medieval Bristol (Bristol Record Society Publications, Vol. LI, Bristol, 2000), p. 26 Activitatea sexuală de acolo era probabil mai degrabă recreațională decât tranzacțională.

Schimbarea sensibilităților Tot definește cuvântul drept „organele genitale feminine externe” și consemnează că „circulația lui este restricționată la fel ca alte cuvinte-tabus: vezi nota scrisă mic de la s.v. FUCK v." În Evul Mediu, cuvântul era poate considerat adesea doar unul vulgar, fiind utilizat în sensul lui anatomic încă cel puțin din secolul al XIII-lea. În „Povestea morarului”, Geoffrey Chaucer scrie „” (), iar comedia Philotus (1603) conține replica „” Treptat, însă, cuvântul a început să fie folosit din ce în ce mai mult cu conotații obscene, cum a ajuns și astăzi. În (1660) de John Garfield, cuvântul denumește o femeie, anume o prostituată—„”. În A Classical Dictionary of The Vulgar Tongue (1785) enumeră cuvântul drept „C**t. al grecilor, și din dicționarele latine; un nume urât pentru un lucru urât: ."Richard Coates, ‘Some Local Place-Names in Medieval and Early-Modern Bristol’, Transactions of the Bristol & Gloucestershire Archaeological Society, vol. 129 (2011), pp 162–163 stanga|miniatura|Harta Oxfordului din 1605 de , cu , devenită atunci sau , marcată cu albastru. Drumul principal în care dă este , iar nordul este în jos. Deși s-au păstrat unele denumiri medievale ca („care miroase a urină”, sau alte lichide pestilente) și (odinioară , cu sensul de „om leneș sau turbulent”), altele au fost schimbate pentru a satisface atitudinile în schimbare din vremurile respective. din Londra era în 1272–1273 denumită , apoi și (posibil din cauza din zonă). („Aleea Pișatului”), una din mai multele străzi cu nume similar, ale căror denumiri s-au păstrat și după Marele Incendiu din Londra, se numea în 1848, înainte de a fi absorbită de în 1853–1854. , al cărei sens a fost uneori eronat interpretat drept referitor la prostituție, și-a schimbat în 1830 numele în , după ce au apărut plângeri din cauza faptului că strada este denumită după un articol de lenjerie intimă.

Ca cel mai explicit și omniprezent exemplu de astfel de nume de stradă, cu excepția orașului Shrewsbury și posibil a Newcastle-ului (unde o era atestată în 1588) utilizarea denumirii pare să fi decăzut prin secolul al XIV-lea. Dispariția sa progresivă din limbajul englez pare a fi fost rezultatul unei epurări treptate; în Wellsul secolului al XIII-lea a devenit , și apoi în secolul al XIX-lea („Strada Dumbrăvii”). Ostilitatea crescândă a elitelor protestante conservatoare față de prostituție în secolul al XVI-lea a avut ca rezultat închiderea bordelelor din Southwark în 1546, după unele tentative anterioare de reglementare a acestora.

Locații thumb|upright| din Shrewsbury Londra avea mai multe străzi numite , inclusiv câte una în parohiile și , între („strada bordelelor”) și („Privește-sub-fustă”) lângă de astăzi. Consemnată mai întâi în 1279 ca și , ea făcea parte dintr-o colecție de străzi care pare să fi supraviețuit ca o mică insulă de prostituție în afara Southwarkului, zonă la care erau limitate de regulă astfel de activități în perioade medievală.

Numele a fost folosit și pentru alte mai orașe medievale din toată Anglia, inclusiv Bristol, York, Shrewsbury, Newcastle upon Tyne, Worcester, Hereford, SouthamptonFrances Neale (ed.), William Worcestre: The Topography of Medieval Bristol (Bristol Record Society Publications, Vol. LI, Bristol, 2000), p. 26 și Oxford. (astăzi ) din Norwich era consemnată în latină drept , strada rușinii. În 1230 Magpie Lane din Oxford era denumită , a devenit sau prin secolul al XIII-lea, și apoi pe la jumătatea secolului al XVII-lea. A redevenit în 1850, revenind la denumirea de în secolul al XX-lea. Newcastle și Worcester au avut fiecare o aproape de cheiul cu acces public. Cea din York își păstrează numele ușor eufemizat de („Strada Strugurilor”). În studiul efectuat în 2001 pe tema prostituției medievale, pe baza lui Historic Towns Atlas, istoricul Richard Holt și arheologul Nigel Baker de la Universitatea din Birmingham au studiat denumirile sexual explicite ale unor străzi din toată Anglia. Ei au tras concluzia că exista o asociere strânsă între o stradă denumită , care era aproape întotdeauna în centrul orașului, și zona principală de târg sau strada mare din centrul orașului. Această corelație sugerează că acele străzi erau zone unde se oferea gratificație sexuală localnicilor, ci și negustorilor veniți din alte părți.

Această practică explică și relativa uniformitate a denumirii prin toată țara. Străzi numite sunt consemnate în ami multe târgușoare ca Banbury, Glastonbury, și Wells, unde pe la 1300 a existat o stradă cu acest nume, menționată regulat în documentele legale ale vremii. din Banbury a fost consemnată mai întâi ca în 1333, și este posibil să fi fost o stradă comercială importantă, dar în 1410 i se schimbase numele în . din Whitby ar fi putut fi , sau . din Glastonbury, denumită mai apoi , astăzi , a fost consemnată în 1290 și 1425.Frances Neale (ed.), William Worcestre: The Topography of Medieval Bristol (Bristol Record Society Publications, Vol. LI, Bristol, 2000), p. 26 O stradă pe nume a existat în Shrewsbury până în 1561. Ea lega cele două piețe principale ale orașului. La o dată necunoscută, strada a devenit , nume pe care îl păstrează. În (1799), Thomas Phillips își exprimă explicit înțelegerea originii numelui drept loc de „scandaloasă obscenitate și preacurvie”, dar (1808) a arhidiaconului o descrie drept „numită sau («Strada Întunecată»)”. Ca rezultat al acestor relatări diferite, unii ghizi turistici locali îi pun denumirea pe seama „mersului pe pipăite de-a lungul unei străzi întunecate și înguste”.

Note de completare

Note bibliografice

Bibliografie

Lectură suplimentară

Categorie:Anglia medievală