Un proces de scriere este un set de pași mentali și fizici pe care cineva îi face pentru a crea orice tip de text. Aproape întotdeauna această activitate necesită echipamente de scriere, fie digitale, fie fizice: dălți, creioane, pensulă, cretă, coloranți, tastaturi, ecrane tactile etc.; fiecare dintre aceste instrumente are capacități unice care influențează fluxurile de lucru ale scriitorilorHaas, Christina (1996). Writing Technology: Studies on the Materiality of Literacy. Lawrence Erlbaum Associates, Inc. Mahwah, NJ.. Procesele de scriere sunt foarte individualizate și specifice sarcinilor; acestea includ frecvent activități precum vorbitul, desenatul, cititul, răsfoirea și alte activități care nu sunt, în mod normal, asociate cu scrisul.Haas, Christina (1996). Writing Technology: Studies on the Materiality of Literacy. Lawrence Erlbaum Associates, Inc. Mahwah, NJ.
Perspective istorice și contemporane În 1972, Donald M. Murray a publicat un scurt manifest intitulat „Predați scrisul ca proces, nu ca produs”Haas, Christina (1996). Writing Technology: Studies on the Materiality of Literacy. Lawrence Erlbaum Associates, Inc. Mahwah, NJ., în care susținea că pregătirea convențională a profesorilor de limba engleză în ce privește critica literară i-a determinat pe aceștia să limiteze lucrările elevilor la standarde nefolositoare de „scriere finalizată”, extrem de șlefuită.Donald M. Murray, "Teach Writing as a Process Not Product" The Leaflet (November 1972), rpt. in Cross-Talk in Comp Theory, 2nd ed., ed. Victor Villanueva, Urbana: NCTE, 2003. Profesorii, a explicat acesta, ar trebui să se concentreze mai puțin pe corectarea scrierilor elevilor și mai mult pe implicarea elevilor în „descoperirea prin limbaj”, despre care Murray credea că, în cazul „majorității scriitorilor și în majoritatea timpului”, implică un proces: adică etape de „pre-scriere, scriere și rescriere”.Donald M. Murray, "Teach Writing as a Process Not Product" The Leaflet (November 1972), rpt. in Cross-Talk in Comp Theory, 2nd ed., ed. Victor Villanueva, Urbana: NCTE, 2003. Deși Murray nu a fost singurul care a susținut instruirea bazată pe proces, acest manifest este considerat un reper de referință pentru diferențele dintre orientările către proces și către produs în predarea scrisului. Donald Murray a menționat că scrisul trebuie considerat un proces, nu un produs. Cu alte cuvinte, el considera că scriitorii trebuie determinați să își croiască drumul pentru a descoperi lucruri noi, nu să ajungă la punctul final. El considera scrisul ca o călătorie de revizuire și dezvoltare prin care se descoperă perspective și se dezvoltă gândirea. În decurs de un deceniu, Maxine Hairston avea să observe că predarea scrisului suferise o transformare, trecând de la concentrarea pe produsele scrise la procesele de scriere.
Aceste categorii au fost teoretizate mai pe larg în studii ulterioare. De exemplu, pre-scrierea a fost definită de cercetătorul englez experimental D. Gordon Rohman drept „felul de «gândire» [care] precede scrierea” și „activitatea minții care produce și dezvoltă idei, planuri, designuri”. Potrivit lui Rohman, scrierea începe „în punctul în care «ideea de scriere» este pregătită pentru cuvinte și pentru pagină”. Chiar și astăzi o mare parte din predarea „bazată pe proces” a continuat să conceptualizeze, în sens larg, procesele de scriere de-a lungul acestor trei faze. Unii au legat acest proces în trei etape de cele cinci canoane ale retoricii: pre-scrierea cu dezvoltarea argumentelor și aranjarea discursului, scrierea cu stilul, revizuirea cu livrarea și uneori memorareaHaas, Christina (1996). Writing Technology: Studies on the Materiality of Literacy. Lawrence Erlbaum Associates, Inc. Mahwah, NJ..
Deși cercetările contemporane asupra proceselor de scriere încă acceptă faptul că un anumit tip de proces este, în mod necesar, implicat în producerea oricărui text scris, acestea sprijină acum, în mod colectiv, „ideea fundamentală că nu există sau nu ar putea exista niciun proces de scriere codificabil sau generalizabil”. În această perspecitvă, „procesele de scriere sunt dinamice din punct de vedere istoric – nu stări psihice, rutine cognitive sau relații sociale neutre”. Haas, Christina (1996). Writing Technology: Studies on the Materiality of Literacy. Lawrence Erlbaum Associates, Inc. Mahwah, NJ. În ceea ce privește „pre-scrierea”, de exemplu, procesele de scriere încep adesea cu mult înainte ca orice lucrare vizibilă documentabilă sau pași ușor de clasificat să fie observabili. Din perspectiva contemporană a studiilor de compoziție, este, prin urmare, inexact să presupunem că orice proces de scriere autentic (adică unul care nu este conceput ca parte a unei teme școlare sau a unui cadru de laborator) implică neapărat o secvență liniară de „etape”. Haas, Christina (1996). Writing Technology: Studies on the Materiality of Literacy. Lawrence Erlbaum Associates, Inc. Mahwah, NJ. Tipuri destul de diferite de activități apar ca părți suprapuse ale unui întreg complex sau părți ale unui proces repetitiv care poate fi repetat de mai multe ori pe parcursul procesului oricui de compunere a unui anumit document. De exemplu, scriitorii descoperă în mod obișnuit că modificările editoriale declanșează brainstormingul și o schimbare de scop; că redactarea este întreruptă temporar pentru a corecta o greșeală de ortografie; sau că granița dintre pre-scriere și redactare este mai puțin decât evidentă. Haas, Christina (1996). Writing Technology: Studies on the Materiality of Literacy. Lawrence Erlbaum Associates, Inc. Mahwah, NJ.
Abordări ale procesului Procesul de scriere a fost descris de specialiștii în compoziție într-o varietate de moduri, acordându-se atenție elementelor „de dezvoltare, expresive și sociale”.
Teoria expresivistă a procesului de scriere
Prezentare generală a modelului cognitiv Linda Flower (o teoreticiană a compoziției cunoscută în domeniul retoricii cognitive) și John R. Hayes au extins situația retorică a lui Bitzer și au dezvoltat un set de euristici care încadrau procesul de scriere ca o serie de probleme retorice de rezolvat. Euristicile se focusează pe generarea și structurarea ideilor. Scriitorii ar trebui să aleagă obiective cu linii de ghidare încorporate care să le ducă conținutul în anumite direcții. În timp ce se generează idei, intră în joc patru tehnici aplicabile. Acestea sunt: să se scrie idei fără editare sau filtrare, să se reprezinte niște scenarii care discută subiectul, să se genereze analogii și să se facă bazarea pe idei. În momentul în care un scriitor caută să își promoveze ideile, ar trebui să încerce să găsească cuvinte cheie împreună cu ideile complexe, să predea altei persoane ideile, să unească ideile în clasificări de organizare și să își citească propriile scrieri ca și cum nu le-ar fi văzut niciodată. Ultimul pas este să scrii pentru un public specific, găsind un teren comun cu acesta.
Flower și Hayes au dezvoltat, mai departe, modelul cognitiv în „Cogniția descoperirii” observând scriitorii, cu scopul de a afla cum creează sens. Ei au evidențiat problema retorică drept listă pentru ceea ce un scriitor poate aborda sau lua în considerare. Procedând astfel, au creat un model pentru problema retorică, care poate fi împărțit în două categorii principale: situația retorică și propriile obiective ale scriitorului. Situația retorică este motivul pentru care un scriitor creează idei. Propriile obiective ale scriitorului sunt folositoare pentru felul în care sunt formate ideile. Situația retorică este împărțită în continuare în scopul scrierii și cine o va citi. Propriile obiective ale scriitorului sunt împărțite în modul în care este afectat cititorul, persoana pe care o folosește scriitorul, semnificația pe care o poate crea scriitorul și implementarea convențiilor de scriere.
S-a ajuns la trei rezultate, în urma studiilor lor, care sugerează că scriitorii buni iau in considerare următoarele trei caracteristici atunci când își rezolvă problemele retorice:
Scriitorii buni răspund la toate problemele retorice. Scriitorii buni își construiesc reprezentarea problemei prin crearea unei rețele deosebit de bogate în obiective pentru a influența cititorul; și Scriitorii buni prezintă problema nu doar într-o manieră mai amplă, ci și mai în profunzime.
Flower și Hayes sugerează că instructorii de compoziție ar trebui să aibă în vedere ideea de a le arăta studenților cum „să își exploreze și să îsi definească propriile probleme, chiar și în constrângerile unei teme”. Ei cred că „scriitorii își dau seama de ce vor să facă explorând insistent și energic întreaga problemă înaintea lor și construindu-și o imagine unică a problemei, pentru ei, pe care vor să o rezolve”.
Abordări istorice ale compoziției și procesului O abordare istorică asupra procesului se concentrează, în primul rând, pe modul în care scrisul a fost format și influențat de forțe istorice și sociale. Aceste forțe sunt dinamice și contextuale și, prin urmare, fac improbabilă orice formulare statică a procesului.
Cercetători notabili care au realizat acest tip de investigație includ teoreticieni media precum Marshall McLuhan, Walter Ong, Gregory Ulmer și Cynthia Selfe. O mare parte din munca lui McLuhan, de exemplu, s-a concentrat pe impactul limbajului scris asupra culturilor orale, pe măsura în care diverse medii sunt accesibile și interactive și pe modurile în care mediile electronice determină tiparele de comunicare. Evaluarea sa asupra tehnologiei ca factor care modelează societățile și psihicul uman indică o legătură puternică între forțele istorice și practicile de alfabetizare.
Critica modelului cognitiv Patricia Bizzell (profesoară cu doctorat în limba engleză și fostă președintă a Societății de Retorică din America ) susține că, deși îndrumătorii pot înțelege „cum” se desfășoară procesul de scriere, aceștia nu ar trebui să susțină că aceste cunoștințe pot răspunde la întrebarea „despre «de ce» scriitorul face anumite alegeri în anumite situații”, de vreme ce scrierea este întotdeauna situată într-o comunitate discursivă. Ea discută despre felul în care modelul Flower și Hayes se bazează pe ceea ce se numește procesul de „traducere a ideilor în limbaj vizibil”. Acest proces are loc atunci când elevii „tratează engleza scrisă ca pe un set de recipiente în care punem sens”. Bizzell susține că acest proces „rămâne cea mai goală cutie” din modelul procesului cognitiv, deoarece decontextualizează contextul original al textului scris, negând originalul. Ea argumentează ca: „Scrisul nu contribuie atât de mult la gândire, cât oferă o ocazie pentru gândire”.
Modelul social al procesului de scriere „Scopul învățării colaborative este acela de a ajuta elevii să aibă mai mult control asupra situației lor de învățare.”
Modelul social al scrisului se bazează pe relația dintre scriitori și cititori în scopul de a crea sens. „Scriitorii rareori scriu exact ceea ce vor să spună, iar cititorii rareori interpretează cuvintele unui scriitor exact așa cum a intenționat acesta.” Haas, Christina (1996). Writing Technology: Studies on the Materiality of Literacy. Lawrence Erlbaum Associates, Inc. Mahwah, NJ.
Chiar și gramatica are o întorsătură socială în scris: „Poate că, pentru a explica pe deplin disprețul pe care îl stârnesc unele erori de utilizare, va trebui să înțelegem mai bine decât înțelegem relația dintre limbă, ordine și acele forțe psihice profunde pe care abaterile lingvistice percepute par să le stârnească la oameni altfel amabili”. Așadar, nu se poate spune pur și simplu că un lucru este corect sau greșit. Există o diferență de nivel atribuită forțelor sociale.
Teoria procesului cognitiv al scrierii (modelul Flower-Hayes)