Alegerile generale au avut loc în Tonga pe data de 20 noiembrie 2025. Printre temele importante ale campaniei s-au numărat nivelul de trai și influența monarhiei în guvern.

a devenit prim-ministru în ianuarie 2025. El l-a succedat pe Siaosi Sovaleni, care a ocupat funcția din 2021 până la demisia sa din decembrie 2024, cu puțin timp înainte de o moțiune de cenzură planificată, introdusă de Eke. În august 2025, parlamentul a adoptat un proiect de lege pentru înlocuirea ministerului de externe cu o entitate numită Serviciile Diplomatice ale Majestății Sale, care ar urma să se afle sub autoritatea monarhului. Regaliștii au susținut proiectul de lege, în timp ce susținătorii democrați l-au criticat.

Pentru prima dată de la înființarea sa, nu a reușit să câștige niciun loc. Doar o femeie a fost aleasă la alegeri, în timp ce doi miniștri din cabinet și-au pierdut locurile. Prezența la vot a fost de 49%, o scădere față de 62% la alegerile din 2021. Parlamentul a ales un prim-ministru pe 15 decembrie. Doi membri ai parlamentului au fost nominalizați, prim-ministrul Eke și președintele Parlamentului, Fatafehi Fakafānua. Candidatura lui Fakafānua, care este o rudă a regelui Tupou al VI-lea, a marcat prima dată când un reprezentant al a candidat la funcția de prim-ministru din anul 2010. Fakafānua l-a învins pe Eke și a devenit al doilea nobil care a ocupat funcția de prim-ministru de la democratizare.

Context

Alegerile generale din 2021 La , independenții au câștigat cele mai multe locuri, obținând 13. a câștigat majorități în majoritatea circumscripțiilor electorale. Cu toate acestea, partidul fusese afectat de diviziuni de la moartea fondatorului partidului și prim-ministrului , în anul 2019. Cei doi pretendenți rivali la conducerea partidului, și fiul lui Pōhiva, , împreună cu facțiunile lor, au prezentat fiecare o listă separată de candidați, ceea ce a dus la o împărțire a voturilor în beneficiul independenților. PTOA a câștigat doar trei locuri, în scădere față de cele 14 pe care le-a obținut în . Atât Sika, cât și Pōhiva și-au pierdut locurile. Prim-ministrul a fost singurul candidat de succes din partea . Nicio femeie nu a fost aleasă.

În urma alegerilor, trei parlamentari și-au declarat candidaturile pentru funcția de prim-ministru: actualul prim-ministru Tuʻiʻonetoa, fostul viceprim-ministru Siaosi Sovaleni și fostul ministru de finanțe . Tuʻiʻonetoa s-a retras ulterior, se presupune că din cauza lipsei de sprijin în parlament, și l-a susținut pe Eke. Într-un vot parlamentar din 15 decembrie, Sovaleni l-a învins pe Eke. Sovaleni și-a anunțat noul cabinet pe 29 decembrie, care includea o femeie, , care a fost numită .

Criza constituțională din 2024 Pe 2 februarie 2024, în timp ce Sovaleni se afla în Noua Zeelandă pentru tratament medical, regele Tupou al VI-lea i-a revocat portofoliul forțelor armate și l-a demis pe Utoikamanu din portofoliile afacerilor externe și ale turismului, se pare, fără explicații. Cabinetul a respins inițial decretele regelui, culminând cu o criză constituțională, iar procurorul general a declarat că demiterile erau neconstituționale. Unii parlamentari l-au acuzat apoi pe Sovaleni că l-a insultat pe rege, lucru pe care acesta l-a negat. În aprilie, Sovaleni și Utoikamanu au fost de acord să accepte decretele regelui și au renunțat la portofoliile lor respective.

Moțiuni de cenzură și demisia lui Sovaleni Sovaleni a supraviețuit unei moțiuni de cenzură din 6 septembrie 2023, depusă de Eke. Sovaleni a primit sprijinul a 14 parlamentari, care au votat pentru menținerea sa în funcție. O divizare rară a avut loc între reprezentanții nobililor, trei votând pentru moțiune, iar alții susținându-l pe Sovaleni. Eke a depus moțiunea, acuzându-l pe Sovaleni de corupție, proastă gestionare și guvernare defectuoasă. Pe 23 noiembrie 2024, Eke a depus o a doua moțiune împotriva lui Sovaleni. Înainte de a putea începe dezbaterea parlamentară asupra moțiunii, Sovaleni a demisionat pe 9 decembrie. Parlamentul l-a ales pe Eke prim-ministru pe 24 decembrie, învingându-l pe . Eke a preluat funcția pe data de 22 ianuarie 2025. Cabinetul său a fost inaugurat pe 28 ianuarie, care includea patru miniștri pe care Eke i-a numit și membri ai parlamentului. Printre parlamentarii numiți s-au numărat două femei și un nobil, prințul moștenitor Tupoutoʻa ʻUlukalala, care a devenit ministru de externe și ministru al .

Reforma Ministerului de Externe Cu puțin timp înainte de încheierea sesiunii sale din 2025, Adunarea Legislativă a adoptat pe 5 august un proiect de lege care înlocuia Ministerul de Externe cu Serviciul Diplomatic al Majestății Sale, care urma să fie transferat autorității biroului palatului, permițând efectiv monarhului să administreze direct afacerile externe ale Tongăi. Prințul moștenitor Tupoutoʻa `Ulukalala a depus proiectul de lege în parlament. Reformele s-au confruntat cu critici din partea susținătorilor democratici, în timp ce susținătorii regali au fost în favoarea acestuia. PTOA a solicitat regelui să nu semneze proiectul de lege. Teisa Pōhiva, președinta PTOA și fiica fostului prim-ministru 'Akilisi Pōhiva, a condus petiția și a avertizat că reformele vor îngreuna tragerea la răspundere a ministerului și vor restricționa accesul publicului la informații cruciale. Fostul procuror general a susținut că acest lucru va oferi „certitudine” și a spus că adoptarea reformelor din 2010 a cauzat confuzie cu privire la faptul dacă ministerul se afla sub autoritatea monarhului sau sub cabinet. Kefu a susținut că ministerul de externe va fi în continuare supus controalelor și echilibrului puterii. Viceprim-ministrul a dat asigurări că monarhul și nu vor avea puterea de a emite pașapoarte.

Sistemul electoral are până la 30 de membri, dintre care 17 sunt aleși direct prin vot uninominal majoritar din circumscripții uninominale. Insula Tongatapu are zece circumscripții, trei, două, iar și / au câte unul. Nouă locuri sunt deținute de care își aleg reprezentanții între ei. format de un poate include până la patru membri nealeși în Adunare, care devin apoi automat membri ai legislativului. Cu excepția cazului în care monarhul dizolvă Adunarea Legislativă anticipat, membrii își îndeplinesc mandatul pe patru ani.

Candidații și alegătorii trebuie să aibă cel puțin 21 de ani și să dețină . Printre alegătorii neeligibili se numără cei care au ispășit o pedeapsă cu închisoarea de cel puțin doi ani și persoanele condamnate pentru o infracțiune. Pentru a se califica, candidații trebuie să fie alegători eligibili și să fie prezenți în Tonga timp de cel puțin trei luni în cele șase luni anterioare alegerilor. Candidații care candidează pentru un loc popular necesită, de asemenea, semnăturile a cel puțin 50 de alegători calificați din circumscripția electorală pentru care concurează și plata unei garanții. Persoanele care fac obiectul unor acțiuni în justiție pentru datorii restante nu sunt eligibile pentru a fi candidați. Concurenții trebuie, de asemenea, să treacă printr-o autorizație legală pentru a se califica. În septembrie 2025, Regele a semnat un amendament prin care se revocă scutirea nobililor de la această procedură. Un total de 64.707 de alegători s-au înregistrat pentru a vota, o creștere modestă față de 2021. Supervizorul alegerilor, Pita Vuki, a declarat că electoratul a crescut față de alegerile din 2021, dar a menționat că listele electorale includeau încă alegători decedați și persoane care au emigrat în străinătate. Vuki a anunțat că comisia electorală va analiza eliminarea acestora după alegeri.

Programa Regele Tupou al VI-lea a emis decretul electoral pe 11 septembrie. Înregistrarea alegătorilor s-a închis oficial pe 18 septembrie, însă comisia electorală a acceptat înscrieri târzii până pe 6 noiembrie. Înregistrarea candidaților a început pe 8 octombrie și s-a închis a doua zi. Concurenții au avut la dispoziție între 15 și 16 octombrie pentru a-și retrage candidaturile dacă intenționau să facă acest lucru, în timp ce mandatul Adunării Legislative s-a încheiat oficial pe 23 octombrie. Perioada de suspendare a campaniei a avut loc pe 19 noiembrie. Decretul electoral a fost returnat monarhului pe 4 decembrie. Data Eveniment 11 septembrie Monarhul emite mandatul electoral 18 septembrie Înregistrarea alegătorilor s-a închis oficial 8–9 octombrie Perioada de nominalizare a candidaților 15–16 octombrie Perioada de retragere a candidatului 23 octombrie Mandatul parlamentar se încheie oficial 6 noiembrie Termen limită pentru înscrierea târzie a alegătorilor 19 noiembrie Întreruperea campaniei 20 noiembrie Ziua alegerilor 4 decembrie Mandatul este returnat

Candidații și campania Un total de 71 de candidați pentru locurile populare și 13 concurenți pentru locurile nobiliare s-au înregistrat pentru a participa la alegeri. Un candidat, , actualul deputat nobil pentru , a fost reales fără opoziție. Opt femei au concurat la alegeri, cel mai mic număr de la democratizare din 2010. Numărul total de candidați pentru locurile populare a fost ușor mai mic decât în 2021, contribuind la o tendință de scădere a numărului de concurenți de la Cu două zile înainte de alegeri, unul dintre candidații pentru locurile nobiliare, , care urma să candideze pentru circumscripțiile electorale „Eua” și „Tongatapu”, a fost descalificat din cauza procedurilor judiciare în curs împotriva sa. La începutul lunii mai, președintele partidului PTOA de atunci, Siale Napaʻa Fihake, a publicat pe Facebook o listă cu candidați ai partidului. Lista includea membri ai ambelor facțiuni rivale și mai mulți miniștri, inclusiv pe prim-ministrul Eke. Se pare că acest lucru a stârnit reacții negative din cauza lipsei de consultare cu conducerea și membrii partidului. Eke a negat că va candida la alegeri ca și candidat PTOA și a declarat că va candida ca independent. Majoritatea candidaților nu au candidat ca afiliați ai partidelor politice. Cu toate acestea, unii concurenți au candidat sub egida PTOA, inclusiv fiii lui `Akilisi Pōhiva: și `Akilisi Jr.

Printre principalele probleme de campanie s-au numărat nivelul de trai, accesul la asistență medicală și influența monarhiei în guvern. Apelurile pentru a permite tonganilor din străinătate să voteze în afara țării, în special pentru persoanele angajate în muncă sezonieră, au fost, de asemenea, o problemă importantă. Susținătorii au susținut că votul în străinătate ar trebui permis, invocând contribuția semnificativă a diasporei la economie prin remitențe. Alegătorii au cerut candidaților la parlament să îmbunătățească infrastructura țării și să abordeze deficitul persistent de combustibil, care a afectat în special Nukuʻalofa. Majoritatea candidaților au făcut campanie pe baza dosarelor personale, în timp ce campaniile blocului au fost rare. Ca și în alegerile anterioare, candidații în funcție au avut, în general, un avantaj față de contracandidați. Campaniile pentru locurile nobililor au avut loc în principal sub forma unor negocieri între candidați și alegătorii pe care doreau să-i câștige. Pe 15 noiembrie, a efectuat primul sondaj preelectoral din țară. Un total de 445 de alegători eligibili din cele 10 circumscripții electorale ale orașului Tongatapu au participat la sondaj. Trei circumscripții electorale au arătat candidații favoriți conducând cu marje relativ confortabile, în timp ce alte trei au avut candidați cu avansuri mari. Circumscripțiile electorale Tongatapu 2 și Tongatapu 6 au indicat curse strânse, cu concurenți la egalitate.

Conduită