Goana după aur din California (în ; 1848 – 1855) a început în ianuarie 1848, când s-a descoperit aur la Ferma lui Sutter din localitatea .„[E]vents from January 1848 through December 1855 [are] generally acknowledged as the 'Gold Rush' .... After 1855, California gold mining changed and is outside the 'rush' era.” („Evenimentele ce au avut loc între ianuarie 1848 și decembrie 1855, denumite în general «Goana după aur» .... După 1855, maniera de extracție a aurului s-a schimbat, depășind faza de «goană»”) După ce s-a răspândit vestea, aproximativ de oameni au venit în California din restul Statelor Unite și de peste hotare.
Acești primi căutători de aur, numiți „Forty-Niners”, au călătorit până în California cu vaporul și în căruțe cu coviltir peste continent, adesea înfruntând greutăți mari pe parcursul călătoriei. În timp ce majoritatea primilor sosiți erau americani, goana după aur a atras și zeci de mii de oameni din America Latină, Europa, Australia și Asia. La început, prospectorii au extras aurul din albia râurilor și pâraielor prin metode simple, cum ar fi strecurarea, dar mai târziu au fost dezvoltate metode mai sofisticate de extracție, care ulterior au fost adoptate în întreaga lume. A fost extras aur în valoare de miliarde de dolari americani, aducându-le unora averi considerabile; totuși, mulți s-au întors acasă nu cu mult mai bogați decât veniseră.
Efectele goanei după aur au fost substanțiale. Orașul San Francisco s-a transformat rapid dintr-un cătun de corturi într-o metropolă și s-au construit drumuri, biserici, școli și alte orașe. A fost constituit un sistem de legi și un guvern, ducând în 1850 la admiterea Californiei ca stat al SUA. S-au dezvoltat noi metode de transport. Vaporul cu aburi a început să fie folosit pe scară largă și s-au construit căi ferate. Agricultura, a doua ramură economică în creștere a Californiei a avut o creștere mare. Însă au fost și efecte negative: triburile de amerindieni au fost atacate și izgonite de pe pământurile lor, iar mineritul a distrus mediul înconjurător.
450px|right|Sailing to California at the beginning of the Gold Rush
Introducere left|thumb|275px|Terenuri aurifere în California Sierra Nevada și California de Nord
Goana de aur a început la Moara lui Sutter, lângă ,Pentru o hartă detaliată, vezi Mine istorice de aur din California , publicat de Statul California; accesat 3 dec 2006. pe 24 ianuarie 1848. , un șef de tură care lucra pentru pionierul din Sacramento, a găsit bucăți dintr-un metal strălucitor în moara de apă a unei mașini de tăiat lemne pe care o construia pentru Sutter, pe malul râului . Marshall i-a adus lui Sutter ceea ce a găsit, și cei doi au testat în secret descoperirea. Testele au arătat că bucățile găsite de Marshall erau aur. Sutter a fost îngrozit de aceasta, și a încercat să țină secretul, deoarece se temea ce s-ar putea întâmpla cu de a construi un imperiu agricol, dacă ar începe o masivă căutare după aur.Bancroft, Hubert Howe (1888), pp. 39-41. Totuși, zvonul s-a răspândit și a fost confirmat în martie 1848 de către Samuel Brennan, un comerciant și ziarist din San Francisco. Cel mai celebru citat din Goana după Aur a fost al lui Brennan; după ce și-a deschis în grabă un magazin de vândut echipamente de minerit și prospecție, Brannan a umblat pe străzile din San Francisco, ridicând în mâini o pungă cu aur și strigând „Aur! Aur! Aur din American River!”Bancroft, Hubert Howe (1888), pp. 55-56.
Pe 19 august 1848, ziarul a fost prima publicație majoră de pe Coasta de Est care a scris că a început o goană după aur în California; pe 5 decembrie, președintele James Polk a confirmat descoperirea aurului într-o notă adresată Congresului. Curând, valuri de imigranți din toată lumea, care mai târziu au fost numiți "Forty-Niners," au invadat Țara Aurului din California, numită „Mother Lode”. Temerile lui Sutter s-au adeverit: a fost ruinat; muncitorii lui au plecat să caute aur, și intruși i-au invadat pământul și i-au furat vitele și recoltele.Bancroft, Hubert Howe (1888), pp. 103-105.
thumb|right|350px|Piața Portsmouth din San Francisco în preajma lui 1851 San Francisco era o așezare mică la începutul goanei după aur. Când locuitorii au auzit despre descoperire, întâi a devenit oraș-fantomă de corăbii și magazine abandonate ai căror proprietari plecaseră după aur,Bancroft, Hubert Howe (1888), pp. 59-60. dar mai târziu a înflorit odată cu venirea noilor comercianți și locuitori. Populația orașului a explodat de la cel mult 1.000 de locuitoriHolliday, J. S. (1999), p. 51 ("800 residents"). în 1848 la 25.000 de rezidenți permanenți până în 1850. p. 187. Ca și în cazul multor orașe cu explozie demografică, influxul brusc de populație a forțat infrastructura din San Francisco și din alte orașe din preajma zăcămintelor. Oamenii trăiau în corturi, colibe de lemn, sau cabine desprinse de pe vapoarele abandonate.Holliday, J. S. (1999), p. 126.
În ceea ce a fost mai târziu denumită „prima goană după aur la nivel mondial”,Hill, Mary (1999), p. 1. nu exista o cale de acces ușoară până în California; Forty-Niner-ii au îndurat mari greutăți și mulți au murit în drumul spre locurile cu aur. La început, majoritatea argonauților, așa cum au fost denumiți, au călătorit pe mare. De pe Coasta de Est, o călătorie pe mare în jurul Americii de Sud dura între cinci și opt luni, și însemna un drum de (). O rută alternativă era călătoria prin Oceanul Atlantic până pe malul Istmului Panama, apoi o călătorie de o săptămână cu Canoe și catâri prin junglă, și apoi prin Oceanul Pacific, cu un vapor care merge spre San Francisco.Brands, H.W. (2003), pp. 75-85. În 1851, a fost creat un alt drum prin Nicaragua, dar nu a fost atât de popular ca cel prin Panama. Rawls, James J. and Orsi, Richard (eds.) (1999), pp. 252-253. În cele din urmă, majoritatea căutătorilor de aur au luat drumul terestru de-a latul Statelor Unite, anume pe Drumul Californiei.Rawls, James J. and Orsi, Richard (eds.) (1999), p. 5. Fiecare dintre aceste trasee avea parte de pericolele lui mortale, de la naufragiu la febră tifoidă și holeră.Holliday, J. S. (1999), pp. 101, 107.
thumb|right|350px|Portul San Francisco în 1850-1851
Pentru a satisface nevoile noilor sosiți, vase cu bunuri din toată lumea — porțelan și mătase din China, bere din Scoția — au fost aduse la San Francisco.U.S. National Park Service, Found! The Wreck of the Frolic (accessed Oct. 16, 2006). La sosirea în San Francisco, căpitanilor vaselor le-au dezertat echipajele și au plecat în căutare de aur. Sute de vase au fost abandonate, iar portul San Francisco a devenit o pădure de catarge. Localnicii întreprinzători au preluat aceste nave abandonate și le-au transformat în depozite, magazine, cârciumi, hoteluri, și pe unul în închisoare.Starr, Kevin (2005), p. 80; Multe dintre ele au fost distruse și folosite pentru întărirea solului pentru a crea mai mult spațiu construibil în orașul care se extindea cu repeziciune.
În câțiva ani, a mai existat un aflux de prospectori important, dar mai puțin cunoscut, în California de Nord, anume în districtele Siskiyou, Shasta și Trinity de astăzi.Bancroft, Hubert Howe (1888), pp. 363-366. Descoperirea unor filoane în locul orașului Yreka în 1851 a adus mii de căutători de aur în pp. 361-362. și în ținuturile nordice ale Californiei. Așezări ale epocii Goanei după Aur, ca de pe Râul Sacramento, au avut o existență efemeră. Orașul Weaverville, din aceeași perioadă de lângă Râul Trinity deține astăzi cel mai vechi templu taoist din California, moștenire a minerilor chinezi care au venit. Nu mai există astăzi prea multe orașe fantomă din perioada Goanei după Aur, dar rămășițele bine păstrate ale odinioară înfloritorului oraș sunt acum parc istoric în California de Nord.Clădrile din , cel mai celebru oraș-fantomă din California, datează din anii 1870 mult după sfârșitul Goanei după Aur.
Aur a fost descoperit și în California de Sud, dar pe scară mult mai mică. Prima descoperire, din munții aflați la nord de orașul actual Los Angeles, fusese făcută în 1842, la șase ani înaintea descoperirii lui Marshall, pe vremea când California era încă parte a Mexicului.Rawls, James J. and Orsi, Richard J. (eds.) (1999), p. 3. Totuși, aceste prime zăcăminte, ca și ulterioarele descoperiri din munții Californiei de Sud, au atras puțină atenție și au avut consecințe economice limitate.
left|thumb|300px|Amerindieni ripostează împotriva minerilor.
Până în 1850, majoritatea aurului ușor accesibil fusese adunat, și atenția s-a îndreptat către extragerea aurului aflat în locații mai dificile. Puși în fața dificultăților din ce în ce mai mari de extragere a aurului, americanii au început să izgonească străinii pentru a ajunge la cel mai accesibil aur care rămăsese. Noul legislativ al statului California a adoptat o taxă pentru minerii străini de douăzeci de dolari pe lună, iar prospectorii americani au început să organizeze atacuri împotriva minerilor străini, ma ales împotriva celor latino-americani și chinezi.Rawls, James J. and Orsi, Richard (eds.) (1999), p. 9. În plus, numărul mare de nou veniți îi gonea pe amerindieni din zonele lor tradiționale de vânat, pescuit și adunat hrana. Pentru a-și proteja casele și mijloacele de trai, amerindienii au răspuns atacându-i pe mineri. Aceasta a provocat contraatacuri ale minerilor îndreptate împotriva satelor băștinașilor. Amerindienii, depășiți ca armament, au fost adesea măcelăriți.Rawls, James J. and Orsi, Richard (eds.) (1999), p. 8. Cei care au scăpat de masacre nu puteau de multe ori să supraviețuiască fără a avea acces la zonele lor de adunat hrana, și au murit de foame. Romancierul și poetul a imortalizat un astfel de atac în lucrarea sa semiautobiografică, Viața printre i.
Forty-Ninerii right|thumb|250px|Strecurarea aurului pe Râul Mokelumne Primii care s-au grăbit spre terenurile aurifere au fost chiar locuitorii Californiei—în primul rând americani și europeni care locuiau în California de Nord, împreună cu amerindieni și așanumiții (californieni vorbitori de spaniolă).Brands, H.W. (2003), pp. 43-46.
Zvonurile despre Goana după Aur s-au răspândit lent la început. Primii căutători de aur care au ajuns în California în 1848 erau oameni care locuiau în apropiere de California, sau care auziseră vestea de la echipajele vaselor de pe rutele cele mai rapide din California. Primul mare grup de americani care a sosit a fost cele câteva mii de oregonieni care au sosit pe drumul Siskiyou. Apoi au urmat cei din Hawaii, cu corabia, și câteva mii de latino-americani, inclusiv mexicani, peruani și chilieni,Brands, H.W. (2003), pp. 48-53. veniți pe mare și pe uscat.Starr, Kevin and Orsi, Richard J. (eds.) (2000), pp. 50-54. Până la sfârșitul lui 1848, aproape 6.000 de argonauți sosiseră în California. Doar un număr mic (cel mult 500) sosiră pe uscat din Statele Unite în acel an. Câțiva dintre acești „Forty-Eighteri”, cum au fost ei denumiți, au reușit să strângă mari cantități de aur ușor accesibil—în unele cazuri, strângeau aur în valoare de mii de dolari pe zi.Brands, H.W. (2003), pp. 197-202.Holliday, J. S. (1999) p. 63. Holliday notează că acești prospectori obțineau, într-un timp relativ scurt, aur în valoare de 1 milion de dolari la valoarea prezentă a dolarului. Chiar și prospectorii obișnuiți scoteau zilnic aur în valoare de 10 până la 15 ori salariul mediu zilnic al unui muncitor de pe Coasta de Est. O persoană putea munci șase luni extrăgând aur și să obțină echivalentul salariului pe șase ani pe care l-ar fi obținut acasă.Starr, Kevin and Orsi, Richard J. (eds.) (2000), p. 28.