Emil Racoviță

Emil Racoviță () a fost un savant, explorator, speolog și biolog român, considerat fondatorul biospeologiei (studiul faunei din subteran - peșteri și pânze freatice de apă). A fost ales membru titular al Academiei Române în 1920 și a fost președinte al acestei academii în perioada 1926–1929.

Date biografice 300 px|thumb|Casa de pe str. Lascăr Catargiu nr. 36 din Iași, în care s-a născut Emil Racoviță. left|thumb|Emil Racoviță pe bordul navei Belgica, în 1898 (la 30 de ani). Emil Racoviță s-a născut la Iași în 1868. Tatăl său, Gheorghe Racoviță (1839-1913), era magistrat și membru fondator al societății literare Junimea și se trăgea dintr-o veche familie de boieri moldoveni, iar mama sa, Eufrosina Al. Racoviță (născută Stamatopol) era o talentată pianistă. Emil Racoviță a avut un frate mai mare, Alexandru Racoviță (1865–1868), și o soră mai mică, Margareta Racoviță (1872–1884).

Emil Racoviță și-a petrecut copilăria la Șurănești, județul Vaslui, numit astăzi omonim, după numele marelui savant, la moșia familiei. Și-a început educația la Iași, ca elev al lui Ion Creangă și mai târziu al lui Grigore Cobălcescu, continuând apoi la liceul „Institutele Unite”. Ulterior, Racoviță Emil, fostul elev al geologului Grigore Cobălcescu, studiază la Facultatea de Drept din Paris, după dorința tatălui său, dar audiază concomitent și cursurile Școlii de antropologie. După obținerea cu succes a licenței în drept, se înscrie și la Facultatea de Științe a Universității Sorbona, Paris, după absolvirea căreia, în 1891, lucrează la laboratoarele Arago în cadrul stațiunii de biologie marină de la Banyuls-sur-Mer, unde efectuează o serie de scufundări la adâncimea de 10 m cu un echipament clasic Siebe-Gorman, pentru a studia viața subacvatică. Prezintă teza de doctorat în 1896 cu subiectul Le lobe céphalique et l'encéphale des annélides polychètes. thumb|200px|Emil Racoviță înaintea plecării în expediția din Antarctica.

La vârsta de numai 25 de ani este ales membru al Societății zoologice din Franța. Este recomandat (1897) să participe ca naturalist al Expediției antarctice belgiene (1897-1899) la bordul navei Belgica, condusă de Adrien de Gerlache. Această expediție, care pornește din Anvers în august 1897, avea un caracter internațional, pe lângă belgieni, la ea participând și norvegianul Roald Amundsen ca ofițer secund, medicul american Frederick Cook, meteorologul polonez Antoine Dobrowolski și geologul Henryk Arctowski.

Cu prilejul escalelor făcute în Chile și pe țărmurile strâmtorii Magellan, efectuează cercetări complexe asupra florei și faunei. În apropierea Țării Palmer din Antarctida, expediționarii descoperă o strâmtoare care a primit numele navei „Belgica” și câteva insule (una numită de Racoviță insula Cobălcescu). Expediția mai înscrie pe harta încă incompletă a Antarcticii și insula Wiencke și Țara lui Danco, după numele celor doi membri ai expediției care au pierit în această călătorie. În perioada când „Belgica” a fost prizoniera ghețurilor (martie 1898 - februarie 1899), naturalistul expediției, împreună cu ceilalți oameni de știință, au întreprins numeroase observații și cercetări științifice. Materialul adunat a constituit obiectul unui număr de 60 de volume publicate, reprezentând o contribuție științifică mai mare decât a tuturor expedițiilor antarctice anterioare luate la un loc. Savantul român a întreprins un studiu aprofundat asupra vieții balenelor, pinguinilor și a unor păsări antarctice, care i-a adus o reputație bine meritată.

În 1920 a fost invitat ca profesor la Facultatea de Științe a Universității din Cluj, unde a înființat primul institut de biospeologie din lume împreună cu prietenul și colegul său René Jeannel.

A fost căsătorit cu Hélène Boucard și a avut trei copii, René Racoviță (n. 1908), Ion Racoviță (1909-1938) și Andrei Racoviță (n. 1911).

Activitate științifică thumb|200px|left|Belgica navigând în Strâmtoarea de Gerlache

Cele 1.300 Ioan Popovici, Nicolae Caloianu, Sterie Ciulache, Ion Lețea - Enciclopedia descoperirilor geografice , Editura științifică și enciclopedică, București, 1975, pag. 358 de exemplare din flora și fauna regiunilor cercetate adunate de Racoviță au fost studiate de numeroși cercetători, care au descris sute de forme necunoscute până atunci în lumea vegetală și animală. La întoarcere a publicat o lucrare importantă despre Cetacee, în special balene.

În 1900, devine director-adjunct al Laboratorului Oceanologic „Arago” din Banyuls-sur-Mer, Franța.

Ca urmare a descoperirii unor noi specii de crustacee în peștera Cueva del Drach din Mallorca, vizitată în 1904, domeniul îl fascinează și renunță la cercetarea în oceanologie pentru a se dedica ecosistemelor subterane. La intrarea în oraș există o statuie a lui Emil Racoviță.Racoviță la Mallorca, 29 iunie 2008, Marina Constantinoiu, Jurnalul Național, accesat la 20 mai 2014

În 1907, va publica „Essai sur les problemes biospeologiques”, prima lucrare importantă dedicată biospeologiei din lume. După aceea, va iniția un program internațional de cercetare numit „Biospeologica” care să studieze fauna peșterilor, la început ca o activitate privată, dar în 1920, înființează la Cluj primul Institut Speologic din lume.Ghețarul Scărișoara, în atenția cercetătorilor americani, 15 iulie 2009, Lucian Dobrater, Jurnalul Național, accesat la 2 martie 2013 Pe lângă numeroși cercetători români, Racoviță aduce la Cluj și o echipă de prieteni biologi de renume, doi francezi (Jules Guiart, René Jeannel) și un elvețian (Alfred Chappuis).

Ideea lui Emil Racoviță de a se organiza o instituție de stat pentru un turism care să respecte natura, se materializează în anul 1926 când fondează Oficiul Național de Turism (ONT), oficializat la 4 ianuarie 1936 prin decret regal.ONT Carpați, societate cu o istorie de 76 de ani, sfârșește în faliment Valentin Sav, 28 noiembrie 2012, adevărul.ro accesat la 06.09.2014.

thumb|200px|left|Moment de răgaz în timpul săpării canalului prin care Belgica a ieșit din banchiză (Foto: Fr. Cook). Cook și-a intitulat fotografia „Ceaiul de la ora 5”

Între timp, scrie de asemenea un tratat evoluționist, cu anumite abordări originale asupra subiectului.

Dictatul de la Viena determină o perioadă de refugiu. Emil Racoviță s-a mutat la Timișoara, punând pauză unor proiecte la care lucra în Cluj cu colaboratorul său, speologul Pierre-Alfred Chappuis. Conducerea Institutului de Speologie din Cluj a fost lăsată în mâinile adjunctului său elvețian, până în 1945, când s-a întors. Chiar și așa, Emil Racoviță nu a stat deoparte nici în timpul șederii sale la Timișoara. El s-a alăturat Facultății din Timișoara în postura de prodecan, asumându-și o sumedenie de chestiuni administrative într-o perioadă destul de tumultuoasă pentru țară, dat fiind contextul politic european din aceea vreme

După ce a petrecut o perioadă de aproape cinci ani departe de catedra din Cluj, revenind în 1945, nu a găsit acolo daune însemnate, colecțiile sale fiind neatinse de efectele războiului. Și-a continuat activitatea până în noiembrie 1947, dând dovadă de o dedicare deosebită față de munca sa, el trecând prin episoade care i-au pus viața în pericol, precum în vara anului 1947, când cade de pe scări și își fracturează un omoplat, sau când se îmbolnăvește de pneumonie cu puțin timp înainte să moară, toate acestea însă nu l-au împiedicat să își continue munca de dimineața până seara. Savantul a murit la 19 noiembrie 1947, lăsând în urmă o sumedenie de descoperiri științifice în materie de speologie și de biologie.

Descoperiri științifice thumb|200px|Belgica în strâmtoarea De Gerlache din Antarctica. În timpul expediției din Antarctica, Emil Racoviță a avut posibilitatea să studieze viața imenselor mamifere acvatice, dar și a pinguinilor. El a rămas în istoria științei ca descoperitor al balenei cu cioc.

Funcții deținute Senator, reprezentant al Universității din Cluj 1922–1926 Rector al Universității din Cluj 1929–1930 Președinte al Academiei Române 1926–1929, senator al României Senator al României în timpul dictaturii regale 1939–1940 Director al Institutului de Speologie 1920–1947 Membru al mai multor asociații științifice

Distincții Ordinul „Meritul Cultural”, în gradul de Cavaler clasa I, pentru știința teoretică și practică (22 septembrie 1931) Ordinul „Steaua României” în gradul de Mare Cruce (27 ianuarie 1942)Decret Regal nr. 265 din 27 ianuarie 1942 pentru decorațiuni, publicat în Monitorul Oficial, anul CXIII, nr. 26 din 1 februarie 1942, partea I-a, p. 615

In memoriam În cinstea cunoscutului speolog au fost numite Institutul de Speologie „Emil Racoviță” din Cluj-Napoca, nava oceanografică românească „Emil Racoviță” și cea mai mare peșteră din Republica Moldova. De asemenea, unui grup de trei insule în Golful Wilhelmina li s-a dat în 1958 numele savantului român, ca recunoaștere pe plan internațional a meritelor sale științifice.

În satul Emil Racoviță din comuna Dănești, județul Vaslui, a fost amenajată Casa Memorială „Emil Racoviță”.

Emil Racoviță apare în prima fotografie subacvatică ce s-a păstrat până astăzi, realizată de fotograful francez Louis Marie Auguste Boutan.Prima fotografie subacvatică ce s-a păstrat până astăzi îl înfățișează pe unul dintre cei mai mari savanți români. De bucurie, acesta a făcut însă o greșeală, 10 septembrie 2016, Alin Motogna, Descoperă, accesat la 15 septembrie 2016

Unul dintre premiile anuale acordate de Academia Română poartă numele lui Emil Racoviță.

Un bust din bronz al lui Emil Racoviță, operă a sculptorului Virgil Fulicea, a fost dezvelit în anul 1957 pe strada Clinicilor din Cluj, în fața Institutului de Speologie.

În 2017, la Cluj-Napoca, a fost deschisă o expoziție dedicată omului de știință Emil Racoviță, fondatorul biospeologiei, cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la moartea marelui savant român. De asemenea, municipalitatea clujeană a planificat organizarea unei serii de manifestări culturale în anul 2018, când se împlinesc 150 de ani de la nașterea savantului, care a locuit la Cluj în a doua parte a vieții sale. Astfel, pe 17 noiembrie 2018 a avut loc o solemnitate urmată de depunerea unei coroane de flori la mormântul savantului, din Cimitirul Central. În aceeași zi a avut loc și prezentarea expoziției „Expediție în trecut”, organizată în Turnul Croitorilor din Cluj.

În 2022, organizația nonguvernamentală clujeană Create.Act.Enjoy a deschis muzeul virtual „Case de poveste – Emil Racoviță”, un tur virtual gratuit, realizat cu camere profesioniste de 360°, cu ghidaj multimedia, accesibil oricând de pe site-ul organizației.

Filatelie 150px|thumb|Portretul lui Emil Racoviță pe o marcă poștală cu valoarea nominală de 55 de bani În anul 1968, Poșta Română a pus în circulație o marcă poștală cu valoarea nominală de 55 de bani, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la nașterea lui Emil Racoviță.

Numismatică Banca Națională a României a pus în circulație, la 6 august 2018, o monedă comemorativă din argint, cu tema 150 de ani de la nașterea lui Emil Racoviță. Moneda are valoarea nominală de 10 lei, are titlul de 999‰, este rotundă, cu diametrul de 37 mm, are greutatea de 31,103 g, marginea este zimțată, întreaga emisiune de 200 de exemplare fiind de calitate proof.

Lucrări importante „Essai sur les problèmes biospeologiques” (1907) Cétacés. Voyage du S. Y. Belgica en 1897-1899. Résultats scientifiques. Zoologie. J. E. Buschmann, Anvers, 1903. Énumération des grottes visitées, seriile 1-7. Archives de Zoologie expérimentale et générale, Paris, 1907-1929 (în colaborare cu R. Jeannel). Speologia. O știință nouă a străvechilor taine subpământești. Astra, Secția Științelor naturale, Biblioteca populară, Cluj, 1927. Evoluția și problemele ei (1929)

Imagini

Note

Bibliografie Alexandru Marinescu: O expediție numită "Belgica", Ed. Ion Creangă, București, 1991, ISBN 973-25-0281-9 Anca Bănărescu, Alexandru Iftimie și Alexandru Marinescu: Emil Racoviță: jurnal, Ed. Compania, București, 1997, ISBN 973-99224-6-4