Pescărașul pestriț (Ceryle rudis) este o specie de pescăraș de apă răspândită pe scară largă în Africa și Asia. Descrisă inițial de Carl Linnaeus în 1758, are cinci subspecii recunoscute. Penajul și creasta alb-negru, precum și obiceiul de a plana deasupra lacurilor și râurilor limpezi înainte de a se scufunda după pește, îl fac să fie ușor de recunoscut. Masculii au o bandă dublă pe piept, în timp ce femelele au o singură bandă întreruptă. De obicei, se găsesc în perechi sau în grupuri familiale mici. Când sunt așezați pe o ramură, adesea dau din cap și ridică coada.
Taxonomie și evoluție
Pescărașul pestriț a fost una dintre numeroasele specii de păsări descrise inițial de Linnaeus în ediția a 10-a din 1758 a lucrării sale Systema Naturae, care menționa că trăia în Persia și Egipt. El a numit-o Alcedo rudis. Naturalistul german Friedrich Boie a creat genul Ceryle în 1828. Numele provine din greacescul kērulos, o pasăre neidentificată și probabil mitică menționată de Aristotel și alți autori. Epitetul specific rudis este latinescul pentru „sălbatic”.
Este singurul membru al genului Ceryle. Analiza moleculară arată că este o ramură timpurie a liniei care a dat naștere pescărașilor-albaștri americani din genul Chloroceryle. Inițial, s-a crezut că pescărașul pestriț descinde dintr-un pescăraș verde american ancestral care a traversat Oceanul Atlantic acum aproximativ un milion de ani. O sugestie mai recentă este că pescărașul pestriț și pescărașii verzi americani provin dintr-o specie din Lumea Veche.
Sunt cinci subspecii: C. r. syriacus () – Turcia până în Israel, de la est la sud-vestul Iranului (unii ornitologi nu recunosc această subspecie). C. r. rudis () – Egiptul și Africa la sud de Sahara C. r. leucomelanurus () – estul Afganistanului prin India până în sudul Chinei și nordul Indochinei C. r. travancoreensis () – sud-vestul Indiei C. r. insignis () – estul și sud-estul Chinei, insula Hainan
Comportament Acest pescăraș se hrănește în principal cu pești, deși consumă crustacee și insecte acvatice mari, cum ar fi larvele de libelulă.[ De obicei, vânează plutind deasupra apei pentru a detecta prada, înainte de a se scufunda vertical, cu ciocul înainte, pentru a captura pești. Când nu se hrănește, are un zbor rapid și drept și a fost observat zburând cu viteze care se apropie de 50 km/h. În Lacul Victoria din Africa de Est, introducerea bibanului de Nil a redus disponibilitatea ciclidelor haplocromine, care erau anterior prada preferată a acestor păsări.
Sezonul de reproducere în India este din februarie până în aprilie. Cuibul său este o gaură săpată într-un banc vertical de noroi, la aproximativ 1,5 metri deasupra apei. Tunelul cuibului are o adâncime de 1,2 până la 1,5 metri și se termină într-o cameră. Ponta obișnuită este de trei până la șase ouă albe.
Galerie
Note
Legături externe
Pied Kingfisher Species text in the Atlas of Southern African Birds Photos and video Pied kingfisher Structured guide to the species in southern Africa
Categorie:Cerylinae Categorie:Păsări din China Categorie:Păsări din India Categorie:Păsări din Africa subsahariană Categorie:Păsări din Africa de Est Categorie:Păsări descrise în 1758 Categorie:Taxoni clasificați de Carl Linnaeus