Vizita lui Byron la mechitariștii de pe insula San Lazzaro (în , în ) este o pictură în ulei realizată în anul 1899 de pictorul rus de origine armeană Ivan Aivazovski, în care artistul înfățișează scena unei recepții solemne: debarcarea tânărului poet englez George Gordon Byron pe insula San Lazzaro degli Armeni din Laguna Venețiană și întâmpinarea sa de către călugării mechitariști armeni. Vizita pe insula venețiană a poetului Byron a fost un eveniment real, ce a avut loc în perioada noiembrie 1816 – februarie 1817. Aivazovski a pictat peste 6.000 de tablouri, mai multe de jumătate dintre ele (aproximativ 4.000) fiind peisaje marine ce prezintă în principal furtuni, valuri puternice și naufragii.

Acest tablou, care s-a aflat timp de câteva zeci de ani în colecții particulare, a fost achiziționat după Războiul Civil Rus de Muzeul de Arte Frumoase din Tbilisi (Georgia) și se află expus în prezent la din Erevan (Armenia).

Descriere Poetul englez George Gordon Byron (1788–1824) a vizitat insula San Lazzaro degli Armeni din Laguna Venețiană în perioada noiembrie 1816 – februarie 1817 și a locuit în mănăstirea călugărilor mechitariști armeni (ce fac parte dintr-o congregație a Bisericii Armeano-Catolice). Călugărul mechitarist l-a ajutat pe Byron să învețe limba armeană, iar poetul a început să traducă scrieri clasice armene în engleză și, în prefața unei lucrări, a scris următoarele lucruri despre poporul armean: „Oricare ar fi soarta armenilor – și a fost amară în trecut –, oricare va fi ea în viitor, patria lor trebuie să rămână pentru totdeauna una dintre cele mai interesante țări din lume; și poate că limba lor necesită doar să fie mai studiată pentru a deveni mai atractivă.”. Byron a fost fascinat de cultura armeană și impresionat profund de misiunea culturală a mechitariștilor și a întocmit, împreună cu călugărul și lingvistul Harutiun Avgherian, manualele de gramatică English Grammar and Armenian în 1817 și Armenian Grammar and English în 1819, unde a inclus citate din armeana clasică și modernă.

Camera în care a studiat Byron îi poartă acum numele și este prețuită de călugări. Există, de asemenea, o placă memorială a șederii pe insulă a lui Byron. Byron este considerat cel mai important dintre toți vizitatorii insulei. Istoricul galez a scris în 1960 că „mulți oameni din Veneția, rugați să se gândească la San Lazzaro, se gândesc mai întâi la Byron și abia în al doilea rând la armeni. Spiritul lui Byron bântuie insula.”.

Aivazovski a înfățișat pe pânză scena unei recepții solemne: sosirea unei gondole împodobite cu flori, debarcarea pe insula San Lazzaro degli Armeni a tânărului poet englez Byron și întâmpinarea sa de către călugării mechitariști, care i-au întins pe jos un covor roșu. În prim-plan se află călugării mai în vârstă ai Ordinului Mechitarist: , , abatele Nikoghos și alte personalități spirituale și cărturărești ale ordinului, urmați de tinerii discipoli. În depărtare se disting contururile clădirilor de pe malurile canalelor venețiene, ruinele portului vechi, precum și corăbiile și gondolele din port, ale căror ocupanți îl privesc pe poet cu interes. Razele soarelui de dimineață scaldă apele albastru-turcoaz ale Lagunei Venețiene, creând reflexii aurii, iar cerul este acoperit de nori albi. Poetul, cu ambele mâini larg deschise (într-una din ele ținând pălăria), îi salută pe clericii armeni care vin către el și cu care urma să învețe limba armeană, să facă traduceri și să alcătuiască dicționare. Vizita lui Byron la mechitariștii de pe insula San Lazzaro are dimensiunile de 133 x 218 cm.

Reprezentarea artistică a lordului Byron de către un pictor armean nu era nouă, deoarece artistul armean occidental (Mıgırdiç Civanyan, 1848–1906) pictase un tablou intitulat Visul lordului Byron, care fusese expus în 1882 la o expoziție de artă organizată de consulul englez la Constantinopol și despre care presa contemporană relatase că „...renumitul poet va fi văzut într-un vis, iar în jurul lui va fi văzută natură magnifică, caravane orientale și ruinele Armeniei”. S-a presupus că Aivazovski a văzut acea pictură în anul 1888, cu ocazia unei călătorii la Constantinopol pentru a se întâlni cu pictorii locali de peisaje marine. Pictura lui Aivazovski surprinde atât frumusețea naturală a Lagunei Venețiene, cât și un eveniment istoric cu o semnificație culturală, creând o punte între epoci și culturi.

Istoric

Ivan Aivazovski (1817–1900) era atașat puternic de poporul armean și de tradițiile istorice, culturale și religioase armene și a fost primul artist armean care a reprezentat natura spațiului teritorial al Armeniei, realizând picturi ale muntelui Ararat, ale văii acestuia și a lacului Sevan. De asemenea, el a înfățișat evenimente importante din istoria armenilor precum creștinarea armenilor în pictura Botezul poporului armean. Grigore Luminătorul (1892) sau personalități ale poporului armean precum catolicosul Mkrtici Hrimian în Catolicosul Mkrtici Hrimian în apropierea orașului Ecimiadzin (1895) și a pictat în anii 1890 o serie de tablouri dedicate Genocidului armean: Masacrarea armenilor din Trebizonda în 1895 (1896), Noapte. Tragedie în Marea Marmara (1897), Noapte liniștită. Armenii sunt aruncați în mare de pe navele turcești (1897), Încărcarea navelor (1897), Turcii aruncându-i pe armeni în Marea Marmara (1897) etc., precum și lucrarea Vizita lui Byron la mechitariștii de pe insula San Lazzaro (1899, dimensiunea 133x219 cm). „Opera sa exprimă... caracterul național și cultura străveche a poporului armean, al cărui fiu credincios a rămas artistul până la sfârșitul zilelor sale”, consemna istoricul de artă .

Fiind informat de catolicosul Mkrtici Hrimian cu privire la , celebrul pictor și-a aruncat în mare în semn de protest, potrivit unei opinii larg răspândite, toate ordinele și medaliile primite de la sultanii turci, anunțându-l de acest lucru pe consulul Turciei și transmițându-i că sultanul poate arunca, de asemenea, picturile sale (ceea ce nu s-a întâmplat), a realizat câteva tablouri care au înfățișat această tragedie și a sprijinit financiar familiile armenilor afectați, ajutând pe o parte din acestea să se stabilească în Crimeea, și a intenționat să arate că marii oameni de cultură ai lumii au apreciat poporul armean și cultura armeană, pe care turcii încercau atunci să o distrugă. Aspirațiile patriotice ale lui Aivazovski sunt reprezentate aici prin imaginea lui Byron, creatorul unor poezii romantice înflăcărate, în care a condamnat nedreptatea și tirania și și-a exprimat încrederea în lupta revoluționară pentru emanciparea poporului, și, de asemenea, unul din susținătorii luptei de eliberare a poporului grec. Abatele Nikoghos, care l-a cunoscut pe Byron, i-a povestit ulterior unuia dintre biografii englezi ai poetului că „lordul Byron a murit pentru Grecia, dar a murit și pentru Armenia”.

Numele lui Byron îi era cunoscut lui Aivazovski încă din copilărie, pictorul mărturisind în memoriile sale că a luat contact cu operele de artă prin intermediul unor desene ce înfățișau luptele din cadrul Războiului de Independență al Greciei: „Primele tablouri pe care le-am văzut, atunci când prima scânteie a unei iubiri arzătoare pentru pictură s-a aprins în mine, au fost litografii și gravuri (de o calitate foarte slabă) care înfățișau isprăvile eroilor de la sfârșitul anilor 1820 care au luptat împotriva turcilor pentru eliberarea Greciei. Prima mea bolboroseală copilărească s-a amestecat cu numele lui Babolina, Kanaris, și alții.” și a fost impresionat îndeosebi de conținutul lor ideatic. Mulți intelectuali europeni ai acelor ani (precum Byron, Pușkin, Hugo, Lamartine ș.a.) și-au exprimat simpatia pentru luptele grecilor, iar Eugène Delacroix a pictat Măcelul din Chios (1824). În timpul acelui război, lordul Byron a condus un detașament de voluntari venit în ajutorul grecilor și a murit în anul 1824 la Missolonghi, făcându-l pe poetul rus să scrie: „Ce moarte poetică! A avut presentimentul că cenușa lui va fi primită de pământul renăscut în libertate... Îi invidiez pe cântăreții care vor cânta cu vrednicie moartea lui... Grecia antică, Grecia vremurilor noastre și Byron, mortul – sunt un ocean de poezie.”.

Primele informații cu privire la vizita lui Byron pe insula San Lazzaro au fost aflate de pictor în perioada 1840–1843, când a călătorit acolo de mai multe ori pentru a se întâlni cu fratele său mai mare, arhimandritul Gabriel Aivazovski (1812–1880), pe care l-a reprezentat ulterior în câteva tablouri, inclusiv printre călugării ce l-au întâmpinat pe poetul englez (al doilea din dreapta), în ciuda faptului că nu se afla atunci acolo (a ajuns la mănăstire pentru a studia abia în 1826). Pictorul a cercetat miniaturile manuscriselor medievale armenești din biblioteca mănăstirii, s-a informat cu privire la vizita pe insulă a poetului englez Byron și a fost găzduit întotdeauna în camera în care a locuit Byron. Cu prilejul celei de-a doua vizite la San Lazzaro, în septembrie 1842, Aivazovski a pictat tabloul Părinții mechitariști de pe Insula San Lazzaro din Veneția (1843), în care i-a reprezentat pe Harutiun Avgherian⁠, Sukias Somalian și pe fratele său, Gabriel, lângă un volum cu coperți roșii, așezat pe un zid de piatră – dicționarul explicativ al limbii armene, publicat recent –, și a donat mănăstirii tabloul Farul din Napoli (1842). Ca răspuns, călugării mechitariști i-au trimis o scrisoare în care i-au mulțumit astfel: „Dragostea și recunoștința noastră nu sunt mai prejos decât dragostea și aprecierea pe care le-ați arătat Ordinului nostru... Să știți că suntem întotdeauna mândri de talentul și noblețea dumneavoastră și ne rugăm mereu pentru sănătatea și fericirea dumneavoastră”. În cursul anilor 1860, sub inspirația Revoltei Cretane din 1866–1869, artistul rus a creat un ciclu de lucrări dedicat luptei poporului grec pentru independență.

În toamna anului 1899, Aivazovski a trimis pictura grandioasă și cu numeroase personaje Vizita lui Byron la mechitariștii de pe insula San Lazzaro (pe care o pictase în acel an), împreună cu alte 22 de peisaje marine, la Baku (Azerbaidjan), unde pe 6 noiembrie a fost deschisă expoziția sa personală în clădirea de vară a palatului adunărilor publice, la care artistul în vârstă de 82 de ani nu a putut însă participa din cauza unei boli neașteptate (potrivit ziarului de limbă armeană () din Tbilisi). Literatura publicată în epoca sovietică nu a menționat expoziția de la Baku din 1899 în lista expozițiilor individuale ale lui Aivazovski. Mai mult chiar, în catalogul general al lucrărilor lui Aivazovski, apărut în 1962 la Moscova, pictura a fost înscrisă sub titlul Sosirea lui Byron în Grecia (), titlul fiind distorsionat la fel ca și în cazul picturii Botezul poporului armean (1892), care a fost înscrisă tot acolo ca Botezul poporului. Cu toate acestea, expoziția individuală a lui Aivazovski din 1899, ce conținea pictura Vizita lui Byron la mechitariștii de pe insula San Lazzaro și alte peisaje marine, a trezit un interes deosebit în societatea multinațională din Baku și în paginile presei armenești. Potrivit ziarelor epocii, sălile de expoziție au fost pline de vizitatori de dimineața până seara, iar numeroși amatori de artă au cumpărat mai multe bilete pentru a vizita expoziția împreună cu familiile lor.