John Elwes (născut John Meggot sau Meggott; ) a fost membru al parlamentului (MP) în Regatul Marii Britanii pentru Berkshire (1772–1784) și un avar excentric, despre care se presupune că ar fi o inspirație pentru personajul Ebenezer Scrooge din nuvela lui Charles Dickens din 1843, Colind de Crăciun.The Letters of Charles Dickens by Charles Dickens, Madeline House, Graham Storey, Margaret Brown, Kathleen Tillotson, & The British Academy (1999) Oxford University Press [Letter to George Holsworth, 18 January 1865] pp.7 Dickens a făcut referire la Elwes în Casa tristă (1853) – alături de un alt avar notabil din secolul al XVIII-lea, Daniel Dancer, și în romanul său din 1865, Prietenul nostru comun.Our Mutual Friend by Charles Dickens (1865). Chapter VI, Book the Third Se crede că Elwes l-a inspirat și pe William Harrison Ainsworth să creeze personajul John Scarfe în romanul său din 1842, Fiica avarului.Harrison Ainsworth's use of John Elwes in The Miser's Daughter by Coleman O. Parsons (1946)Dictionary of real people and places in fiction by M. C. Rintoul
Primii ani de viață John Elwes (numele de naștere „Meggot”) s-a născut pe 7 aprilie 1714, fiul lui Robert Meggot, un berar din Southwark (nepotul lui Sir George Meggot, deputat pentru același cartier), și al lui Amy, fiica lui Gervase Elwes, deputat pentru Sudbury, Suffolk, și nepoata lui Sir Gervase Elwes, deputat pentru Suffolk .Our Mutual Friend by Charles Dickens (1865). Chapter VI, Book the Third Bunica sa maternă, Lady Isabella Hervey, era, de asemenea, cunoscută ca o avară.A genealogical and heraldic history of the extinct and dormant baronetcies ... by Bernard BurkeTownend, Peter (1965). Burke's Landed Gentry, 18th edition, vol. 1. London: Burke's Peerage Ltd. p. 236.
A primit o educație clasică la Școala Westminster. Ulterior a călătorit la Geneva, unde și-a dezvoltat abilitățile de călărie și vânătoare.Townend, Peter (1965). Burke's Landed Gentry, 18th edition, vol. 1. London: Burke's Peerage Ltd. p. 236.
Moșteniri A moștenit prima sa avere de la tatăl său, care a murit în 1718, când John Elwes avea doar patru ani. Deși mama sa a primit 100.000 de lire sterline prin testament (aproximativ 18.000.000 de lire sterline începând cu 2021), se spune că aceasta a murit de foame pentru că era prea zgârcită ca să o cheltuiască. O dată cu moartea ei, el a moștenit proprietatea familiei, inclusiv Parcul Marcham din Berkshire (acum Oxfordshire), cumpărată de tatăl său în 1717.
Cea mai mare influență asupra vieții lui Elwes a avut-o unchiul său zgârcit, Sir Hervey Elwes, al doilea baronet, de la Stoke College și deputat de Sudbury, pe care Elwes îl imita cu servilism pentru a câștiga favoarea sa. Sir Hervey se mândrea cu faptul că cheltuia doar puțin peste 110 lire sterline pe an pentru sine. Cei doi își petreceau seara mustrând extravaganțele altora în timp ce beau un singur pahar de vin. În 1751, pentru a moșteni averea unchiului său, și-a schimbat numele din Meggot în Elwes. Sir Hervey a murit pe 18 septembrie 1763, lăsând moștenire întreaga sa avere nepotului său. Averea netă a averii era de peste 250.000 de lire sterline (aproximativ 40.500.000 de lire sterline începând cu 2021), o cifră care a continuat să crească în ciuda modului inept în care Elwes își gestiona finanțele.
Zgârcenia După ce a moștenit averea unchiului său, John Elwes a adoptat și el obiceiurile zgârcite ale acestuia. Se ducea la culcare când se lăsa întunericul pentru a economisi la lumânări. A început să poarte doar haine zdrențuite, inclusiv o perucă de cerșetor uzată pe care o găsise într-un gard viu și pe care a purtat-o timp de două săptămâni. Hainele lui vechi erau atât de ponosite încât mulți îl confundau cu un cerșetor obișnuit și îi dădeau câte un ban când treceau pe lângă ei. Pentru a evita să plătească o trăsură, mergea prin ploaie, apoi stătea în haine ude pentru a economisi costul unui foc pentru a le usca.
În loc să investească bani în reparații, a lăsat ca spațioasa lui casă de la țară să ajungă într-o stare de degradare, devenind nelocuibilă. La un moment dat, o rudă apropiată a venit să stea acolo, însă dormitorul era atât de deteriorat încât, în timpul nopții, ploaia a început să se infiltreze prin acoperiș și să cadă direct peste el. După ce a căutat fără succes un clopoțel pentru a cere ajutor, ruda a fost nevoită să-și mute patul de mai multe ori, până când a găsit un loc unde să poată dormi la adăpost de apă.The life of the late John Elwes, Esquire: member in three successive parliaments for Berkshire by Edward Topham
Potrivit autorului William Haig Miller, Elwes „se plângea amarnic de păsările care îl jefuiau de atâta fân cu care să-și construiască cuiburile”.The Man of Wealth by W. H. Miller. London: Religious Tract Society, [c.1890] pp. 127. 16mo. [First published 1850] Chiar și grija pentru propria sănătate era afectată de zgârcenia lui Elwes. Asemenea multor avari, nu avea încredere în medici și prefera să se trateze singur, pentru a evita costurile unei consultații. Într-o seară, mergând pe întuneric spre casă, s-a rănit grav la ambele picioare. Totuși, i-a permis farmacistului să îi îngrijească doar unul dintre ele, punând la bătaie onorariul acestuia pe ideea că piciorul netratat se va vindeca mai repede. După două săptămâni, Elwes a avut câștig de cauză, iar medicul a fost nevoit să renunțe la plată.
Împrumuturi de bani În ciuda frugalității sale excepționale, John Elwes a pierdut sume uriașe de bani în favoarea colegilor săi, în împrumuturi neplătite, datorii neîncasate și investiții dubioase. El credea că nu trebuie să ceri bani unui gentleman, indiferent de circumstanțe. Într-o ocazie notabilă, Elwes, nesolicitat, i-a împrumutat Lordului Abingdon 7.000 de lire sterline pentru a-i permite să plaseze un pariu la Hipodromul Newmarket. În ziua cursei, Elwes a călărit până la hipodrom fără să mănânce nimic timp de paisprezece ore.
Anii de final ai vieții După retragerea din viața politică, John Elwes și-a concentrat toată energia asupra obsesiei sale pentru economie, deplasându-se constant între numeroasele proprietăți pe care le deținea. La moșiile sale lăsate în paragină, a continuat să interzică orice reparație, participa alături de chiriași la strângerea resturilor de spice după recoltă și stătea cu servitorii în bucătărie pentru a evita cheltuiala aprinderii focului în alte încăperi. Chiar și în cele mai friguroase zile de iarnă, era cunoscut pentru faptul că lua masa fără foc, susținând că simplul act al mâncatului îi oferea suficient „exercițiu” pentru a se încălzi. Dacă vreun grăjdar punea fân pentru calul unui vizitator, Elwes ieșea pe furiș și îl lua înapoi.
În ultimii ani de viață, nu a avut o locuință stabilă, mutându-se frecvent între proprietățile sale londoneze neînchiriate din zona Marylebone, alegându-le pe cele temporar goale. Se spune că întregul său mobilier se rezuma la câteva paturi, câteva scaune, o masă și o menajeră în vârstă. Aceeași menajeră era cunoscută pentru faptul că se îmbolnăvea des, din cauză că nu se făceau niciodată focuri și, adesea, ferestrele nu aveau geamuri.
Această practică era cât pe ce să-i coste viața lui Elwes atunci când s-a îmbolnăvit grav într-una dintre aceste case și nimeni nu l-a putut găsi. Doar printr-o întâmplare a fost salvat. Nepotul său, colonelul Timms, care dorea să-l vadă, a întrebat fără succes la banca lui Elwes și în alte locuri. Un băiat care ducea oale și-a amintit că văzuse un „bătrân cerșetor” intrând într-un grajd al uneia dintre casele nelocuite ale lui Elwes de pe Great Marlborough Street și încuiind ușa după el."Golden Street and neighbourhood", Old and New London: Volume 4 (pp. 235–246). British History Online (22 June 2003). Retrieved 17 April 2012.
Spre sfârșitul vieții sale, John Elwes a devenit febril și neliniștit, acumulând cantități mici de bani în diferite locuri, vizitând continuu toate locurile de depozitare pentru a se asigura că sunt în siguranță. A început să sufere de iluzii, temându-se că va muri în sărăcie. Noaptea, a fost auzit luptându-se cu niște tâlhari imaginari, strigând: „Îmi voi păstra banii! O voi face! Nu mă jefuiți! O, nu!”
John Elwes era vestit pentru obiceiul de a dormi îmbrăcat în aceleași haine ponosite pe care le purta ziua. Într-o dimineață, a fost găsit în pat, între cearșafuri, încălțat cu pantofii săi uzați, purtând o pălărie veche și ruptă și ținând un băț în mână. În aceste condiții a murit, pe 26 noiembrie 1789. A fost înmormântat la Stoke-by-Clare. Deși trăise cu doar 50 de lire sterline pe an, Elwes a lăsat o avere de 500.000 de lire sterline (echivalentul a aproximativ 81 de milioane de lire în 2021). Aceasta a fost moștenită de cei doi fii nelegitimi ai săi, George și John — pe care îi iubea, dar nu le-a oferit educație, convins fiind că „a le umple oamenilor mintea este cea mai sigură cale de a le scoate banii din buzunare”
În literatură Prima relatare despre viața lui John Elwes a fost realizată de Edward Topham, în lucrarea The Life of the Late John Elwes: Esquire (1790), publicată inițial în ziarul său The World. Popularitatea acestei biografii este demonstrată de cele șapte ediții apărute chiar în primul an de la publicare, precum și de numeroasele reeditări ulterioare sub diferite titluri. Elwes a fost inclus și în volumul Biographical Curiosities (1797), realizat de James Ridgway.
Se consideră că Elwes l-a inspirat pe William Harrison Ainsworth în crearea personajului John Scarfe din romanul The Miser’s Daughter (1842). Harrison Ainsworth's use of John Elwes in The Miser's Daughter by Coleman O. Parsons (1946) Dictionary of real people and places in fiction by M. C. Rintoul De asemenea, personajul Ebenezer Scrooge ar fi fost parțial bazat pe Elwes. Charles Dickens l-a menționat pe Elwes în romanul Bleak House (1853), alături de un alt avar celebru al secolului al XVIII-lea, Daniel Dancer, și a revenit asupra acestui nume câțiva ani mai târziu, în ultimul său roman finalizat, Our Mutual Friend (1865).
Note
Categorie:Nașteri în 1714 Categorie:Decese în 1789 Categorie:Membri ai Parlamentului Marii Britanii între 1768-1774 Categorie:Membri ai Parlamentului Marii Britanii între 1774-1780 Categorie:Membri ai Parlamentului Marii Britanii între 1780-1784 Categorie:Charles Dickens