Revoluția Saur,, cunoscută și sub denumirea de Revoluția din Aprilie sau Lovitura de stat din Aprilie, a fost o lovitură de stat violentă și o insurecție desfășurată pe 27 și 28 aprilie 1978, de către Partidul Democratic al Poporului Afgan (PDPA), care l-a răsturnat pe președintele afgan Mohammad Daoud Han, care însuși preluase puterea în lovitura de stat din Afganistan din 1973 și instaurase un sistem autocratic de partid unic în țară. Daoud și majoritatea familiei sale au fost executați la palatul prezidențial din capitala Kabul de către ofițeri militari (o facțiune a PDPA), după care susținătorii săi au fost, de asemenea, purgați și uciși. Insurecția reușită a PDPA a dus la crearea unui guvern socialist afgan, strâns aliniat cu Uniunea Sovietică, avându-l pe în funcția de Secretar General al Consiliului Revoluționar al PDPA. Saur (redat și Sowr) este numele în limba dari pentru a doua lună a calendarului solar hijri, perioadă în care au avut loc evenimentele.
Insurecția a fost ordonată de membrul PDPA , care avea să devină o figură importantă în guvernul afgan revoluționar. La o conferință de presă organizată la New York în iunie 1978, Amin a susținut că evenimentul nu a fost o lovitură de stat, ci mai degrabă o „revoluție populară” realizată prin „voința poporului” împotriva guvernului lui Daoud. Revoluția Saur a implicat lupte intense pe întreg teritoriul Afganistanului și a dus la moartea a până la 2.000 de militari și civili, la un loc.Ewans, Martin (2002). Ea rămâne un eveniment semnificativ în istoria Afganistanului, deoarece a marcat începutul a decenii de conflict continuu în țară.
Context Cu sprijinul și ajutorul partidului politic minoritar Partidul Democratic al Poporului Afgan (PDPA), Mohammad Daoud Han a preluat puterea în lovitura de stat afgană din 1973 prin răsturnarea monarhiei conduse de vărul său primar, regele Mohammad Zahir Șah, și a instaurat prima Republică a Afganistanului. De atunci, au avut loc mai multe tentative de lovitură de stat împotriva guvernului lui Daoud, precum cele din septembrie 1973, august 1974 și decembrie 1976.Urban, Mark (27 July 2016). Potrivit unor lideri ai PDPA, partidul începuse să comploteze o posibilă tentativă de lovitură de stat încă din 1976.Jalali, Ali Ahmad (17 March 2017).
Președintele Daoud era convins că legături mai strânse și sprijin militar din partea Uniunii Sovietice ar permite Afganistanului să preia controlul asupra teritoriilor paștune din nord-vestul Pakistanului. Totuși, Daoud, care era în mod aparent angajat într-o politică de nealiniere, a devenit neliniștit din cauza tentativelor sovietice de a dicta politica externă a Afganistanului, iar relațiile dintre cele două țări s-au deteriorat.Steele, Jonathan (2011).
Sub guvernul secular al lui Daoud, în cadrul PDPA s-au dezvoltat facționalismul și rivalitatea, cele două facțiuni principale fiind și . La 17 aprilie 1978, un membru proeminent al facțiunii Parcham, , a fost asasinat. Deși guvernul a emis un comunicat în care deplângea asasinatul și îl indica drept responsabil pe , , lider al PDPA, a acuzat guvernul de responsabilitate, convingere împărtășită de o mare parte a intelectualității din Kabul. Se pare că liderii PDPA se temeau că Daoud plănuia să îi elimine. La 19 aprilie, au izbucnit proteste masive în Kabul ca urmare a morții lui Khyber. Alarmat de amploarea și forța manifestațiilor, Daoud Han a ordonat oficialilor de securitate să reprime protestatarii și conducerea PDPA.
Khalqiștii au avut un succes deosebit în recrutarea de susținători în rândul armatei, ca urmare a nemulțumirii larg răspândite față de faptul că Daoud numea ofițeri pe baza legăturilor nepotiste sau tribale, precum și a asocierii facțiunii Parcham cu colaborarea cu guvernul.Ewans, Martin (2004).
În timpul ceremoniilor funerare pentru Khyber a avut loc un protest împotriva guvernului, iar la scurt timp după aceea, majoritatea liderilor PDPA, inclusiv , au fost arestați. a fost plasat în arest la domiciliu, ceea ce i-a oferit ocazia de a ordona o insurecție, care se contura treptat de mai bine de doi ani. Amin, fără a avea autoritatea necesară, le-a ordonat ofițerilor armatei afgane din facțiunea Khalq a PDPA să răstoarne guvernul. KGB-ul, fiind informat despre lovitura de stat cu două zile mai devreme de și , a acuzat -ul iranian că i-a indus în eroare pe susținătorii PDPA pentru a declanșa o rebeliune.
Insurecția stanga|miniatura|Un vehicul de luptă pentru infanterie BMP-1, utilizat de PDPA, distrus de Garda Prezidențială. Pașii preliminari pentru lovitura de stat au avut loc în aprilie, când un comandant de tancuri aflat sub comanda lui Daoud a avertizat cu privire la informații de informații care sugerau un atac asupra Kabulului în viitorul apropiat, mai precis pe 27 aprilie. La recomandarea comandantului, tancuri (în mare parte tancuri T-55 și T-62 de fabricație sovietică) au fost poziționate în jurul palatului prezidențial . În data de 27, tancurile și-au îndreptat tunurile asupra palatului. Comandantul de tancuri care făcuse solicitarea defectase în secret, anterior, la facțiunea a PDPA.Ansary, Tamim (2012).
Pentru a distrage atenția guvernului Republicii Afganistan, simpatizanți ai PDPA din cadrul Forțelor Armate Afgane au plasat arme și explozibili neexplodați în anumite zone și au informat forțele de securitate despre locațiile acestora, dând vina pe grupările islamiste. Acest lucru a fost făcut pentru a îndepărta atenția guvernului de activitățile PDPA și pentru a direcționa atenția autorităților către dușmanii ideologici ai stângii, ceea ce a dus la slăbirea oricăror organizații islamiste din Afganistan.
În dimineața devreme a zilei loviturii de stat, Daoud tocmai se pregătise când unul dintre membrii biroului său l-a informat despre o „revoltă” care avea loc într-una dintre garnizoanele militare din Kabul. Daoud s-a grăbit spre biroul său și i-a cerut secretarului să obțină numărul de telefon al Șefului Statului Major, lucru care nu a putut fi realizat nici după zece minute de eforturi și încercări suplimentare de a găsi numerele altor comandanți militari. Un minut mai târziu, telefonul a încetat să mai funcționeze, în timp ce Brigăzile 4 și 15 de Tancuri au început să tragă asupra palatului Arg.Azimi, General Nabi (11 April 2019). Cincizeci de vehicule blindate aparținând Brigăzii 4 de Tancuri au intrat în oraș la ordinul căpitanului superior de atunci , iar în același timp Abdul Qadir a preluat controlul asupra Regimentului 322 de Aviație, echipat cu avioane MiG-21. Un vehicul de luptă pentru infanterie BMP-1, utilizat de PDPA în timpul loviturii de stat, a fost distrus de Brigada Gărzii Republicane folosind un RPG-7, în fața palatului Arg.
Potrivit unui martor ocular, primele semne ale loviturii de stat iminente în Kabul, în jurul orei prânzului din 27 aprilie, au fost rapoarte despre o coloană de tancuri îndreptându-se spre oraș, fum de origine necunoscută lângă Ministerul Apărării și bărbați înarmați, unii în uniformă militară, care păzeau Ariana Circle, o intersecție importantă. Primele focuri au fost auzite lângă Ministerul de Interne, în centrul orașului, în sectorul Șahr-e Naw, unde se pare că o companie de polițiști a confruntat o coloană de tancuri care avansa. De acolo, luptele s-au extins în alte zone ale orașului. Pe măsură ce a început să plouă, dezertorii PDPA din cadrul Forțelor Aeriene Afgane nu au mai putut participa la lovitura de stat. Mai târziu, în acea după-amiază, primele avioane de luptă, Suhoi Su-7, au survolat la joasă altitudine și au lansat rachete asupra palatului Arg, în centrul orașului. În seara timpurie, la , deținută de guvern, a fost difuzat un anunț că Khalq răstoarnă guvernul lui Daoud. Folosirea termenului , și asocierea sa tradițională cu comuniștii din Afganistan, a indicat clar că PDPA conducea lovitura de stat și că rebelii capturaseră stația de radio.Thompson, Larry Clinton. Garda Prezidențială, prezentă la Arg, credea, de asemenea, că se luptă împotriva islamiștilor, nu împotriva PDPA.Wahab, Shaista; Youngerman, Barry (2007).
În jurul orei 10:30, un eșalon de tancuri s-a îndreptat spre sediul Forțelor Aeriene Afgane, fiind dirijat acolo de și de la Baza Gendarmeriei Forțelor Aeriene, deschizând foc asupra sediului. Comandantul Diviziei de Securitate a Aeroportului Internațional Kabul, locotenentul secund Han Jan Maqbal, prins nepregătit în timp ce executa , a adunat în grabă unitatea de securitate pentru a trage asupra tancurilor, în timp ce echipajele Khalqiste de tancuri lansau obuze spre unitate, ucigându-l pe Maqbal, iar membrii supraviețuitori ai unității de securitate fiind dispersați. Echipajul de tanc a preluat în cele din urmă controlul sediului, implicându-se în execuții de ofițeri. Pe măsură ce ateriza cu elicopterul pe Aeroportul Bagram, Daoud Taroon s-a implicat, de asemenea, în ucideri necruțătoare de ofițeri care se aflau întâmplător la aeroport, acuzându-i de „opunere față de lovitura de stat”. , scriitor britanic, a înregistrat moartea a 30 de ofițeri ca urmare a acestor ucideri.Husain, S. Irtiza (1983). În realitate, fostul ofițer al Armatei Afgane, , afirmă că aceste ucideri nu au fost efectuate din cauza opoziției față de lovitura de stat, ci din motive de dispute personale sau sete de sânge. În plus, Azimi a susținut că estimările occidentale privind victimele în timpul loviturii de stat au fost exagerate, afirmând că doar aproximativ 40 de persoane ar fi murit în total.
Pe măsură ce rezistența scădea, conducerea Armatei Afgane, formată din ministrul Apărării , generalul brigadier Abdul Ali Wardak și locotenentul general Abdul Aziz, a părăsit Palatul Tajbeg, sediul 1‑ului Corp Central, și s-a ascuns în casa unui grădinar care a raportat locația lor rebelilor PDPA. Dimineața, aceștia au fost arestați și executați sumară în închisoarea Pol-e-Charhi. În cele din urmă, la ora 23:30, unități blindate au fost trimise la Jalalabad pentru a combate ofițerii loiali ai Diviziei 11 a Armatei Afgane, care au refuzat să accepte lovitura de stat, bilanțul morților apropiindu-se de 1000 de persoane. Comandantul Diviziei 11 a fost, în cele din urmă, împușcat mortal.
Executarea lui Daoud și epurarea guvernului Atacurile aeriene asupra palatului s-au intensificat în jurul miezului nopții, pe măsură ce șase avioane Su-7 au efectuat atacuri repetate cu rachete, iluminând orașul. În dimineața următoare, 28 aprilie, Kabul era în mare parte liniștit, deși se mai auzeau focuri de armă în partea de sud a orașului. Pe măsură ce locuitorii Kabulului ieșeau din case, au realizat că rebelii controlau complet orașul și au aflat că președintele Daoud și fratele său Naim fuseseră uciși în zorii acelei dimineți. După o zi de lupte, un locotenent al armatei din Brigada 444 Commando, pe nume Imamuddin, a intrat în palat împreună cu o unitate de soldați pentru a-l aresta pe Daoud. Președintele a refuzat să meargă cu ei și a tras cu pistolul asupra soldaților. Aceștia au răspuns prin uciderea ambilor, Daoud și Naim.Gall, Carlotta (31 January 2009). În plus, ministrul Apărării din cabinetul lui Daoud, , ministrul de Interne și vicepreședintele au fost, de asemenea, uciși.Ghaus, Abdul Samad (1988). Adamec, Ludwig W. (2012). Pentru prima dată în istoria Afganistanului, ultimele rămășițe ale monarhiei, tiraniei, despotismului și puterii dinastiei tiranului Nader Han s-au încheiat, iar toate puterile statului sunt în mâinile poporului afgan.
— Anunț la Radio Afganistan la ora 19:00 Alți membri ai familiei și rude apropiate ale lui Daoud, inclusiv femei și copii, au fost, de asemenea, uciși la palatul prezidențial, aceștia fiind aduși anterior de Daoud la palat din casele lor din oraș pentru siguranța lor, imediat ce fusese informat despre apariția unei situații de criză în Kabul în acea zi. O teorie sugerează, de asemenea, că Daoud Han i-ar fi spus fiului său, Wais Daoud, să-și ucidă soția, copiii și sora pentru a evita să fie luați prizonieri de PDPA.