Gustav Žďárský () a fost un filolog, traducător și esperantist ceh.

Biografie S-a născut la 20 august 1867 în orașul din (care aparține în prezent Cehiei), în familia unui cizmar. A primit educația primară în familie și a absolvit cursurile Gimnaziului Municipal Real din Nový Bydžov în 1886 cu intenția de a studia ulterior teologia. A studiat filozofia la Universitatea Cehă din Praga și și-a susținut disertația cu teza Učení stoikův o vášních, zvláště Senecovo („Învățături stoice despre pasiuni, cu deosebire la Seneca”) în 1896 (sau, după altă sursă, în 1897), obținând titlul de doctor în filosofie.

A lucrat în perioada 1903–1923 ca administrator al Spitalului Provincial pentru bolnavi mintali din satul () și, după înființarea Cehoslovaciei în 1918, s-a implicat activ în viața politică a noului stat ca membru al . A fost pensionat în anul 1923 ca înalt consilier provincial. A decedat în 10 iulie 1925 la Praga.

Activitate publicistică A studiat autodidact limbile maghiară, română, engleză, germană, spaniolă, italiană și esperanto și a avut vaste cunoștințe lingvistice, pe care le-a folosit pentru a scrie manuale de limbi străine și dicționare și, de asemenea, pentru a traduce în limba cehă numeroase scrieri de literatură istorică sau filozofică și de ficțiune contemporană din limbile engleză, franceză și italiană. A tradus opere literare de ficțiune scrise de prozatori italieni (Luigi Capuana, Emilio de Marchi), englezi (H. G. Wells), francezi (Jules Verne), neerlandezi și croați, precum și lucrări cu subiecte sociale, culturale, religioase și educaționale actuale (scrise de autori critici și utopici ca Antonio Fogazzaro, , Giuseppe Mazzini, J. S. Mill), contribuind astfel la dezvoltarea intelectuală a tinerei generații cehoslovace de la începutul secolului al XX-lea. În colaborare cu , el a pregătit un manual de esperanto pentru cehi și a realizat traduceri în esperanto. A elaborat ediții selective din ficțiunea literară cehă și slovacă din perioada Iluminismului până la sfârșitul anilor 1880 pentru a fi folosite ca material didactic în școlile secundare și în bibliotecile publice.

În perioada interbelică, Gustav Žďárský a redactat, în colaborare cu dr. Jiří Staca, un manual ceh de gramatică a limbii române intitulat Učebnice jazyka rumunského : mluvnice, praktické rozhovory a korespondence („Manual de limba română: vocabular, conversații practice și corespondență”, 1925).Gh. Staca (prof. dr.), „Limba și literatura românească în Cehoslovacia”, în Universul, anul XLVI, nr. 250, sâmbătă 27 octombrie 1928, pp. 5–6. Activitatea de redactare a fost începută de Gustav Žďárský, care nu a reușit să o termine din cauza morții sale premature, așa că Jiří Staca a organizat materialul și a publicat lucrarea în anul 1925.Referitor la manualul Učebnice jazyka rumunského, profesorul Staca a scris următoarele: „În 1927, am publicat în colaborare cu dr. Zdarsky, cea dintâi gramatică a l. române, scrisă în cehește.”. Vezi: Gheorghe Staca (prof. dr.), „Limba și literatura românească în Cehoslovacia”, în Universul, anul XLVI, nr. 250, sâmbătă 27 octombrie 1928, p. 6. Učebnice jazyka rumunského are 161 de pagini și este considerat „cel mai vechi ghid de conversație ceh-român”, neîndeplinind însă criteriile necesare pentru a fi clasificat ca manual. El conține o schiță generală a gramaticii limbii române (100 de pagini), o secțiune de conversație ceho-română (33 de pagini) și un ghid de corespondență în limba română (24 de pagini) și nu permite, prin urmare, studiul sistematic al limbii române.

Lucrări Scrieri originale Soustavný slovníček česko-maďarský („Dicționar sistematic ceho-maghiar”), 1917 Pračná cvicebnice jazyka majarského („Caiet de exerciții de limba maghiară”), 1919 Mluvnice jazyka českého („Gramatica limbii cehe”), 1922 Učebnice Esperanto: mluvnice, vzorná cvicebnice a čitanka se slovníčkem, rozmluvy a correspondance („Manual de esperanto: gramatică, caiet model și carte de lectură cu dicționar, conversații și corespondență”), 1923 – împreună cu Karel Procházka Učebnice jazyka rumunského : mluvnice, praktické rozhovory a korespondence („Manual de limba română: vocabular, conversații practice și corespondență”), Jindřich Bačkovský, Praga, 1925, 166 p. (ed. a II-a revizuită de Jaroslav Pechman, Jindř. Bačkovský, Praga, , 164 p.) – împreună cu Jiří StacaAutorii acestui manual sunt trecuți pe coperta primei ediții astfel: , în timp ce numele dr. Staca este omis pe pagina de titlu, pentru ca pe coperta ediției a II-a () să fie omis numele dr. Staca și să fie trecuți: . Žďárský murise însă în anul 1925, iar Pechman era îngrijitorul ediției, cel care efectuase revizuirea ei, după cum se menționa pe pagina de titlu („”). Obsahy z československé beletrie doby nové („Volum de beletristică cehoslovacă din epoca modernă”), 1925 – împreună cu František Bredler Obsahy z československého písemnictví doby nové („Volum de literatură cehoslovacă din epoca modernă”), 1938, 1939

Traduceri în esperanto , Psikologio: La memoro kaj la sento, La Progreso, 1924, p. 32 , La memoro kaj la sento, Učebnice esperanta, 1923, p. 187 , Historio de panpeco, Učebnice esperanta, 1923, p. 187 , La libro, Učebnice esperanta, 1923, p. 189 Julius Zeyer, El "Morto de Eva", Učebnice esperanta, 1923, p. 219

Traduceri în cehă Maria Colombi, Vánoční povídka („Poveste de Crăciun”), 1894 – din italiană Maria Colombi, Zlaté sny („Visuri de aur”), 1894 – din italiană Emilio de Marchi, Dvě humoresky („Două povești umoristice”), 1895 – din italiană și Gottfried Keller, Novely („Nuvele”), 1895 , Divoký růženec („Rozariul sălbatic”), 1895 – din neerlandeză Eugen Kumičić, Mučednice: dvé povídky („Martiri: două povești”), 1896 – din croată Giuseppe Mazzini, Povinnosti človeka („Îndatoririle omului”), 1900 – din italiană Giuseppe Mazzini, Úvahy vybrány z literárních, politickych a religiókých spisů Josefa Mazziniho („Reflecții extrase din scrierile literare, politice și religioase ale lui Giuseppe Mazzini”), 1900 – din italiană, împreună cu J. B. Haycraft, Přírodní výběr („Selecție naturală”), 1900 J. S. Mill, Vlastní životopis („”), 1901 , Dějiny racionalismu v Evropě („Istoria raționalismului în Europa”), 2 volume, 1902 Jules Verne, Tajemný ostrov (Insula misterioasă), 3 volume, 1906 – din franceză Jules Verne, Hvězda jihu (Steaua Sudului), 1908 – din franceză H. G. Wells, Válka ve vzduchu (Războiul în văzduh), 1909 H. G. Wells, Ukradený bacil a jiné prósy („Bacilii furați și alte povestiri”), 1910 Antonio Fogazzaro, Světec („Sfântul”), 1911 Luigi Capuana, Bratr Mravenec a jiné povídky („Fratele Furnică și alte povești”), 1912 Jack London, Muž vysoké hry (Colț Alb), 1920 , Vytrvalosti k úspěchu („Perseverența duce la succes”), 1923 , Královské lásky („Iubiri regale”), 1923 , Život dílo mistrovské („Viața unei capodopere”), 1924 , Tajemství vítězného života („Secretul unei vieți victorioase”), 1924 sau 1925 – versuri traduse de , Mlčeti je zločin („Crima răcerii”), 1925 – versuri traduse de , Strujce svého stesti („Creatorul propriei fericiri”), 1925 , Mirabeau („Mirabeau”), 1925 , Carevna Kateřina II. a Petr Veliký („Împărăteasa Ecaterina I și Petru cel Mare”), 1927

Note explicative

Note

Categorie:Nașteri în 1867 Categorie:Nașteri pe 20 august Categorie:Decese în 1925 Categorie:Decese pe 10 iulie Categorie:Filologi cehi Categorie:Traducători cehi Categorie:Esperantiști cehi