Baalat Gebal (feniciană: 𐤁𐤏𐤋𐤕 𐤂𐤁𐤋 sau Baalat Gubal;literal „Doamna din Byblos”), cunoscută și sub numele de Bēltu ša Gubla (akkadiană: dNIN ša uruGub-la) și Baaltis, a fost zeița patroană a orașului fenician Byblos. În timp ce în trecut se presupunea adesea că numele ei este doar un epitet, atribuit unor alte zeițe, în prezent cercetătorii presupun că este un nume propriu, menit să evidențieze legătura strânsă a zeiței cu orașul Gebal (Byblos). Ea a fost identificată adesea cu zeița egipteană Hathor și mai târziu, posibil, cu Isis a egiptenilor antici și cu Afrodita grecilor antici. Filon din Byblos se referă, în schimb, la ea ca „Dione”, deși motivele acestei alegeri rămân necunoscute. Baalat Gebal era zeița principală din panteonul local din Byblos, iar un templu dedicat ei, care a rămas în uz din mileniul al III-lea î.Hr.C.Daniel 1979 p.17 până în perioada romană, era situat în centrul acestui oraș. Ea era venerată de regii din Byblos, un număr mare de referințe la ea fiind găsite în scrisorile trimise de Rib-Addi ca parte a corespondenței aflată la Tell al-Amarna. Există, de asemenea, dovezi că era venerată de egipteni, atât în Byblos, cât și în Egipt. Este menționată într-o serie de texte literare, inclusiv așa-numita Scrisoare a lui Hori, scrierile lui Filon din Byblos și „De Dea Syria” de Lucian din Samosata.
Nume și identitate Teonimul fenician Baalat Gebal (b’lt gbl) poate fi tradus ca „Doamna din Byblos”. O traducere directă akkadiană, dNIN ša uruGub-la, citită Bēltu ša Gubla, apare în Scrisorile de la Amarna. Au existat și variante prescurtate ale numelui dNIN-nu (bēletnu, „doamna noastră”) și sunt atestate și nume de NIN. Numele avea scopul de a evidenția legătura zeiței cu orașul. S-a crezut că ar fi fost și un zeu masculin cu un nume similar, „Domnul din Byblos”, care poate fi identificat cu figura AN.DA.MU din Scrisorile de la Amarna, dar această ipoteză nu este universal acceptată. Nadav Naaman sugerează în schimb interpretarea lui AN.DA.MU ca un „titlu onorific” al lui Baalat Gebal însăși, „zeița vie”. Legătura cu Qudshu-Ashera și Astarte În trecut, cercetătorii au încercat adesea să demonstreze că „Baalat Gebal” ar trebui înțeleasă ca un epitet sau titl, mai degrabă decât un nume propriu. Ea a fost atunci identificată în diverse moduri ca o formă locală a lui Ashera, susținută ca fiind o zeiță tutelară potrivită pentru un oraș portuar, datorită faptului că la Ugarit era numită „doamna mării”, a fost identificată și cu Anat (așa cum a sugerat Edward Lipiński) și în special, cu Astarte. Frank Moore Cross a susținut că Baalat Gebal ar fi putut fi identică cu Qudshu, un nume alternativ al lui Așera (Elat), folosit în Ugarit și Egipt. Cu toate acestea, după Christiane Zivie-Coche Qudshu ar fi fost o invenție egipteană, fără precursori în Orientul Apropiat Antic. Izak Cornelius o consideră pe Baalat Gebal o zeitate separată, și respinge o asociere între ea și Așera, menționând că o legătură cu Astarte ar fi mai plauzibilă. Dovezile pentru presupusa identificare a lui Baalat Gebal cu Astarte se limitează la trei inscripții târzii,de proveniență incertă; Într-una dintre ele, care este bilingvă, numele Astarte apare în greacă iar Baalat Gebal în feniciană, ceea ce pare să indice că prima a servit drept „interpretatio graeca” pentru cea de-a doua, în timp ce în celelalte două inscripții, Astarte era numită Zeița din Byblos, deși cu titlul „rbt gbl” mai degrabă decât „b'lt gbl”. Dovezi directe contrarii provin din „Istoria feniciană” a lui Philo din Byblos, unde Astarte și Baaltis (Baalat Gebal) sunt două zeițe separate, portretizate ca surori, și doar cea de-a doua este legată de Byblos. 250px|miniatura|dreapta|Fundamentele unor săli interioare ale Templului lui Baalat Gebal din Byblos
Doamna Byblosului După cum a argumentat Anna Elise Zernecke (2013), nu este imposibil ca locuitorii din Byblos să fi văzut în „Baalat Gebal” un nume propriu, fără niciun alt „nume adevărat” care să desemneze zeița locală. Ea a subliniat că în inscripțiile feniciene numele ei este lăsat neîmpărțit, în timp ce între cele două elemente ale titlului mlk.gbl („regele din Byblos”) apare un separator, ceea ce ar indica faptul că primul a fost înțeles ca un nume propriu mai degrabă decât ca un titlu precum cel de-al doilea. Abordarea lui Zernecke a fost adoptată și de Michael J. Stahl în studiul său despre zeiță (2021). S-a subliniat că majoritatea dovezilor explicite pentru identificarea lui Baalat Gebal și a altor zeități se limitează la surse egiptene și grecești, ceea ce face posibil ca astfel de texte să constituie un exemplu de interpretatio graeca și fenomene analoage. Frances Pinnock a sugerat că caracterul vag al numelui ei ar fi putut duce la identificarea ei de către conducătorii străini din Egipt, și posibil și din Ebla și din alte părți, ca un aspect al propriilor zeități. Legătura cu Hathor și Isis Datorită contactelor dintre Byblos și Egipt, Baalat Gebal a ajuns să fie identificată cu Hathor. Egiptenii se refereau la aceasta din urmă ca la „Doamna din Byblos” (nbt kpn), o reflectare a numelui lui Baalat Gebal. Ea putea fi numită și „Doamna din Dendera care locuiește în Byblos”. Cea mai veche atestare a legăturii dintre cele două zeițe apare în Textele Sarcofagelor. În pasajul relevant, Hathor este numită „Doamna din Byblos”, în timp ce este invocată ca protector al pasagerilor bărcii solare. Această asociere găsește paralele în cazurile în care numele aceleiași lui Hathor era legat de diverse alte regiuni îndepărtate, inclusiv Sinai, Punt, Wadi el-Hudi și Jebel el-Asr.Este posibil ca acest fenomen să fi avut o dimensiune ideologică, deoarece interpretarea zeiței străine drept Hathor a făcut posibilă prezentarea plăților efectuate către templele locale din zone precum Byblos și Punt, posibil efectuate pentru achiziționarea de bunuri locale, ca o demonstrație de venerație a unei zeități egiptene. Într-un text din timpul domniei lui Tutmes al III-lea Minmose-ul oficial enumeră templul „Hathor, Doamna din Byblos” printre templele aparținând zeităților egiptene și este posibil ca legătura să fi fost întărită de implicarea egipteană în proiectele de construcție locale în Byblos. Nicio referință la legătura dintre Baalat Gebal și Hathor nu este ulterioară Noului Regat, atât datorită contactului mai puțin frecvent cu Byblos, cât și datorită faptului că Hathor a fost parțial înlocuită în religia egipteană prin Isis. Aceste două zeițe egiptene au fost, de asemenea, parțial identificate una cu cealaltă, existând dovezi că Baalat Gebal ar fi putut fi identificată și cu Isis, inclusiv o inscripție de pe o statuie a lui Osorkon al II-lea găsită la Byblos, care o menționează pe Isis, precum și o referință la o legătură între Isis și orașul Byblos în De Iside et Osiride de Plutarh. Marwan Kilani observă că locuitorii din Byblos ar fi putut încerca să se adapteze schimbărilor care au avut loc în religia Egiptului identificându-și zeița cu Isis. Reprezentările lui Baalat Gebal din perioada ahemenidă prezintă asemănări cu imaginile cu „Hathor-Isis” din Egipt, ceea ce ar putea indica faptul că a fost identificată în mod specific cu forma sincretică a acestor două zeițe. Ea a fost portretizată ținând un sceptru egiptean și purtând o coroană cu coarne decorată cu discul solar. Legătura cu Afrodita sau cu Diona Autorii greci, se pare, ca vedeau în Baalat Gebal un personaj analog Afroditei. Philon din Byblos e echivala cu Diona, mama Afroditei. După Alan I.Baumgarten nu se pot găsi factorii acestei identificări.
Cultul 200px|miniatura|dreapta|Figurine feniciene din ofrande votive la Templul lui Baalat Gebal din Byblos, azi la Muzeul Național din Beirut Baalat Gebal a fost zeitatea principală din panteonul local din Byblos, situat pe coasta mediteraneană în Libanul de astăzi.. Ea a fost asociată cu comerțul maritim Un templu dedicat ei se afla în centrul localității. El a rămas în uz fără întrerupere din mileniul al III-lea î.Hr. până în perioada romană. A fost cel mai mare sanctuar din Byblos. Deoarece este puțin probabil că Baalat Gebal să fi avut mai mult de un templu în oraș, „Templul Obelisc”, identificat și el în timpul săpăturilor, ar fi putut fi dedicat unei figuri masculine legate de ea. O serie de figurine din tablă au fost descoperite ca parte a ofrandei votive din templul lui Baalat Gebal. Majoritatea sunt reprezentări ale unor bărbați, fie cu pălării conice, fie fără, în timp ce una singură ar putea fi o reprezentare a lui Anubis ținând sceptrul. Se presupune în mod obișnuit că au fost create local, deși a existat și presupunerea că că au fost importate din Egipt aproximativ între 2050 și 1800 î.Hr., datorită paralelelor stilistice cu obiecte similare din mormântul lui Mentuhotep II situat la Deir el-Bahri.
Baalat Gebal a fost venerată de regii din Byblos, posibil încă de la începutul epocii bronzului, deși nu sunt identificați conducători individuali în izvoarele din acea perioadă. Rib-Addi, care a domnit în perioada documentată în scrisorile de la Amarna, și-a încheiat majoritatea mesajelor pe care le-a trimis faraonului cu o dorință ca Baalat Gebal să îl protejeze pe acesta din urmă. Formule similare apar și în scrisorile sale către alți oficiali egipteni. Au fost identificate în total douăzeci și șapte de cazuri. Acest obicei nu își găsește paralele în restul corespondenței din acest corpus de texte. Deși urările pentru bunăstarea destinatarului erau frecvente, niciun alt conducător local nu și-a invocat propria zeitate locală pentru a-l binecuvânta pe faraon. Mai mult, într-un singur caz, Rib-Addi a prezentat-o pe Baalat Gebal ca fiind una dintre zeitățile cărora faraonul le datora poziția sa, ceea ce, de asemenea, nu s-a mai văzut la alți conducători de state din Levantul antic. Nu se știe dacă el a folosit formule similare în scrisori adresate persoanelor din afara Egiptului, deoarece astfel de texte nu au supraviețuit. În majoritatea cazurilor, el o invocă doar pe Baalat Gebal, deși în câteva cazuri ea este asociată cu zeul egiptean Amon, care în toate dintre aceste cazuri este menționat înaintea ei. Nu se știe cum au fost primite scrisorile, deși Marwan Kilani speculează că frecventele referințe la Baalat Gebal probabil nu au putut fi percepute pozitiv de contemporanul lui Rib-Addi, Akhenaton, din cauza reformelor sale religioase. Nu se cunosc referințe directe la atitudinea acestui faraon față de zeiță, dar în timpul domniei sale, Byblos nu a fost recunoscut în sursele egiptene ca un centru religios de o importanță deosebită.
Într-o scrisoare, Rib-Addi o menționează pe o anumită Ummaḫnu, „slujitoarea” lui Baalat Gebal, despre care se presupune că era preoteasă. Se pare că ea a încercat să joace un rol în relațiile externe ale orașului, ceea ce nu-și are paralelă în niciun alt caz de personal religios menționat în scrisorile de la Amarna. Această situație a fost acceptată de rege, care a încercat să acționeze ca intermediar între presupusa preoteasă și faraonul, pe care aceasta dorea să-l contacteze. Marwan Kilani observă că, spre deosebire de sursele din Egipt și Mesopotamia, referințele la clerul feminin sunt rare în textele din zonele vorbitoare de limbi semitice occidentale din epoca bronzului și sugerează că faptul că zeitatea tutelară a Byblosului era o zeiță mai degrabă decât un zeu ar putea fi motivul din spatele poziției privilegiate ale acestei Ummaḫnu.
Mai mulți regi ai Byblosului din primul mileniu î.Hr., inclusiv Zekarbaal C.Daniel 1979 p. 73Abibaal, Elibaal C.Daniel 1979 p. 73, Shipitbaal, s-au autointitulat protejați de Baalat Gebal. Elibaal i-a dedicat o stelă, așa cum indică inscripția care a supraviețuit acestui obiect, în care i se adresează cu „stăpâna lui”.. Shipitbaal, în propria inscripție, i-a cerut o domnie lungă. Un alt rege al Byblosului, Yehawmilk, care a domnit în secolul al V-lea î.Hr., spera în mod similar că Baalat Gebal îi va acorda o viață lungă și domnie.
Receptarea în Egipt