Ronnie Brunswijk

Ronnie Brunswijk () un politician surinamez, om de afaceri, fost lider rebel, fotbalist și traficant de droguri condamnat, care a ocupat funcția de vicepreședinte al Surinam între anii 2020 și 2025.

Brunswijk a servit ca gardă de corp personală a dictatorului militar Dési Bouterse la începutul anilor 1980, dar a fost lăsat la vatră după ce a cerut o mărire de salariu și i s-a refuzat plata restanțelor salariale. În 1985, a înființat Armata de Eliberare a Suriname, cunoscută sub numele de Jungle Commando. Brunswijk a urmărit să obțină recunoaștere și drepturi pentru minoritatea Maroon din interiorul țării, descendenți ai sclavilor africani fugari care stabiliseră comunități independente în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Începând cu 1986, forțele sale au luptat împotriva armatei naționale conduse de Bouterse în războiul civil din Suriname, un conflict care s-a soldat cu sute de morți și peste 10.000 de refugiați în Guyana Franceză, până la semnarea unui tratat de pace în 1992.

Brunswijk a rămas activ în politică, fiind președinte al Partidului General pentru Eliberare și Dezvoltare (Algemene Bevrijdings- en Ontwikkelingspartij, ABOP) și reprezentant în Adunarea Națională. În plus, este proprietarul clubului de fotbal Marowijne Inter Moengotapoe, pentru care a și jucat. La 29 iunie 2020, Brunswijk a devenit președinte al Adunării Naționale din Suriname.

La 13 iulie, Brunswijk a fost ales vicepreședinte prin aclamație în cadrul unor alegeri fără opoziție. El a fost învestit în funcție la 16 iulie.

Biografie Ronnie Brunswijk s-a înrolat în Armata Națională a Suriname la vârsta de 18 ani. A fost considerat un soldat bun și a fost trimis în Cuba pentru instrucție de comando. După terminarea pregătirii, a fost numit gardă de corp personală a lui Dési Bouterse. În timpul unei vizite de stat la Nickerie, s-a auzit un foc de armă. Brunswijk s-a repezit imediat înainte pentru a-l proteja pe președinte. Mai târziu s-a descoperit că un soldat din garda de onoare își descărcase arma din greșeală. În 1984, Brunswijk a cerut o mărire de salariu, dar a fost în schimb lăsat la vatră la 16 aprilie, fiindu-i refuzată plata restanțelor de către maiorul Paul Bhagwandas.

Războiul civil din Suriname a început la Stolkertsijver, pe 22 iulie 1986, în jurul orei 03:00. Doisprezece soldați care păzeau punctul de control au fost capturați de Jungle Commando, condus de Brunswijk. În 1986, Brunswijk a fost condamnat în lipsă pentru un jaf bancar în Moengo, comis la 26 aprilie. Jaf-ul respectiv, o infracțiune non-violentă, i-a adus lui Ronnie Brunswijk supranumele de „Robin Hood al Suriname”, datorită eliberării fondurilor furate de la instituțiile deținute de guvern, care au fost returnate populației. În timpul războiului, Jungle Commando a primit armament și finanțare din Țările de Jos, iar colonelul neerlandez Bas van Tussenbroek a fost mutat în Guyana Franceză pentru a transfera fonduri și pentru a servi drept consilier militar.

Masacrul de la Moiwana La 29 noiembrie 1986, armata surinameză s-a răzbunat atacând satul natal al lui Brunswijk, Moiwana, unde soldații au ucis cel puțin 39 de săteni, în principal femei și copii. Aceștia au ars casa lui Brunswijk și au distrus satul. Peste 100 de persoane au fugit peste graniță în Guyana Franceză, care a devenit o destinație și pentru alți refugiați pe măsură ce războiul a continuat. Curtea Interamericană a Drepturilor Omului a ordonat guvernului să plătească despăgubiri de milioane de dolari americani celor 130 de supraviețuitori ai atacului asupra satului.

Activități postbelice Guvernul și Brunswijk au negociat o încetare a focului la 21 iulie 1989, la Kourou, care includea transformarea Jungle Commando într-o unitate regulată a armatei surinameze, având responsabilitatea de a patrula în teritoriul lor tradițional din interiorul țării. De asemenea, guvernul a promis locuri de muncă pentru populația Maroon în prospecțiunile de aur și în silvicultură, deoarece aceștia erau izolați de multe industrii în curs de dezvoltare. La 8 august 1992, a fost semnat un tratat de pace final.

Țările de Jos i-au urmărit penal atât pe Brunswijk, cât și pe Bouterse, în lipsă, pentru trafic de droguri, ambii fiind condamnați. Brunswijk a fost condamnat în lipsă în Țările de Jos la opt ani de închisoare pentru contrabandă cu cocaină de către o instanță neerlandeză din Haarlem, în ciuda numeroșilor martori care au contestat acuzațiile. Brunswijk a făcut apel împotriva hotărârii, invocând dovezi insuficiente. În anul 2000, a fost condamnat la șase ani de închisoare în urma apelului. Începând cu iulie 2020, pe numele său există un mandat de arestare Interpol.

Brunswijk este președintele partidului politic surinamez Partidul General pentru Eliberare și Dezvoltare (Algemene Bevrijdings- en Ontwikkelingspartij, ABOP).

În decembrie 2007, Brunswijk și Paul Somohardjo l-au agresat pe Rashied Doekhi, un membru al partidului lui Desi Bouterse, în parlamentul surinamez, după ce Doekhi i-a atacat pe Brunswijk și pe Somohardjo, acesta din urmă fiind atunci președintele parlamentului surinamez. Evenimentul a fost transmis în direct la televiziune.

Brunswijk a fost proprietarul Robruns NV, o companie de exploatare minieră a aurului. Conform publicației Parbode, Brunswijk deținea șase concesiuni de aur în 2012. În iulie 2020, Brunswijk a transferat proprietatea concesiunilor de aur către o fundație pentru a deveni eligibil pentru funcția de vicepreședinte.

Alegerile din 2020 Brunswijk a fost ales în Adunarea Națională în cadrul alegerilor din 2020. Acesta a fost ales președinte al Adunării Naționale din Suriname la 29 iunie 2020, într-un scrutin fără opoziție. Dew Sharman a fost ales vicepreședinte. Ulterior, Brunswijk a candidat pentru funcția de vicepreședinte al țării, iar la 8 iulie a anunțat că va fi succedat de Marinus Bee în funcția de președinte al Adunării Naționale, acesta fiind învestit la 14 iulie. Brunswijk a avut cel mai scurt mandat de președinte al legislativului din istoria Suriname.

La 1 iulie 2020, Brunswijk a fost testat pozitiv pentru COVID-19. Fusese testat deoarece Paul Somohardjo, cu care avusese întâlniri lungi referitoare la noul guvern, fusese depistat pozitiv. A fost externat din spital la 6 iulie. Pentru a-și arăta recunoștința față de personalul medical, a donat trei mașini asistentelor care nu aveau mijloace de transport.

La 7 iulie, coaliția i-a nominalizat pe Chan Santokhi pentru funcția de președinte al Suriname și pe Ronnie Brunswijk pentru cea de vicepreședinte. Nu au fost nominalizați alți candidați, prin urmare Brunswijk a fost ales vicepreședinte la 13 iulie prin aclamație, în cadrul unor alegeri fără opoziție. Brunswijk a fost învestit în funcția de vicepreședinte la 16 iulie, în Piața Independenței (în ) din Paramaribo, într-o ceremonie fără public din cauza pandemiei de COVID-19.

Cariera în fotbal Administrație Brunswijk este, de asemenea, jucător și proprietar al clubului de fotbal Marowijne Inter Moengotapoe. În 2002, Brunswijk a construit un stadion de fotbal în Moengo, pe care l-a numit (în ). Comisia de disciplină a Asociației de Fotbal din Suriname l-a suspendat pentru cinci ani deoarece a amenințat unii jucători cu un pistol în timpul unui meci din 2005. Suspendarea a fost retrasă din lipsă de probe. În iunie 2012, Brunswijk a fost suspendat pentru un an din cauza comportamentului violent față de arbitru și de un jucător în timpul unui meci.

Cariera de jucător La 21 septembrie 2021, Brunswijk a jucat pentru (clubul pe care îl deține) ca titular în prima manșă a optimilor de finală ale Ligii CONCACAF 2021 împotriva echipei honduriene . A jucat timp de 54 de minute și a reușit 14 din cele 17 pase încercate înainte de a fi înlocuit în a doua repriză, în timpul înfrângerii de acasă cu 6–0. A intrat în istorie devenind cel mai în vârstă jucător care a evoluat într-o competiție internațională de cluburi, la vârsta de 60 de ani și 198 de zile. A purtat tricoul cu numărul 61, ca omagiu pentru anul în care s-a născut, și a fost căpitanul echipei în timpul meciului. În prima repriză a jocului, a evoluat alături de fiul său, Damian Brunswijk.

Prezența lui Brunswijk în acest meci a ținut prima pagină a presei internaționale. După meci, în mediul online s-a scurs o înregistrare video care îl arăta pe Brunswijk dând bani jucătorilor de la Olimpia, ceea ce i-a făcut pe analiști să suspecteze implicarea acestuia în trucarea meciului. La 22 septembrie 2021, CONCACAF a lansat o investigație oficială. Trei zile mai târziu, federația a anunțat că investigația a constatat „încălcări grave ale regulilor de integritate”, ambele cluburi fiind descalificate din turneu, iar Brunswijk fiind suspendat din „orice participare, în orice calitate, la competițiile CONCACAF” pentru o perioadă de trei ani.

Viața personală Nepotul lui Brunswijk, Clyde Brunswijk, este kickboxer profesionist. Steven Brunswijk, un comedian și personalitate TV din Țările de Jos, este vărul său.

Note

Legături externe

Categorie:Nașteri în 1961 Categorie:Nașteri pe 7 martie Categorie:Surinamezi în viață Categorie:Fotbaliști surinamezi Categorie:Mijlocași Categorie:Antrenori surinamezi de fotbal Categorie:Politicieni condamnați Categorie:Vicepreședinți