Valentin Vilinciuc (28 februarie 1925, Chișinău – 8 ianuarie 1997, Chișinău) a fost un compozitor, dirijor, instrumentist și pedagog muzical din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM). Distins cu titlul de Maestru Emerit al Artei din RSSM (1967), el a contribuit la dezvoltarea muzicii populare moldovenești atât prin activitatea pedagogică la Conservatorul de Stat din Chișinău, cât și prin un bogat catalog de compoziții pentru orchestră simfonică, instrumente populare și muzică de cameră.
Biografie
Formare și studii Valentin Vilinciuc s-a născut la 28 februarie 1925 în Chișinău. A urmat școala primară de la vârsta de șase ani, iar între 1935 și 1939 a studiat la Liceul B. P. Hasdeu din Chișinău, absolvind gimnaziul în 1944.
La începutul anului 1945, Vilinciuc s-a înscris la Institutul Pedagogic din Chișinău, Facultatea de Istorie. Trecând zilnic pe lângă clădirea Conservatorului, a fost remarcat de compozitorul și pedagogul Simeon Zlatov, care l-a invitat să studieze muzica. În martie același an, s-a înscris la Conservator la specializarea instrumente de percuție, iar în toamna lui 1945 a adăugat și studiul contrabasului.
Întrucât pasiunea pentru muzică s-a dovedit mai puternică, Vilinciuc a abandonat studiile de la Institutul Pedagogic și a absolvit Conservatorul de Stat din Chișinău în 1950 cu două specializări. Instituția este cunoscută astăzi sub denumirea de Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice (AMTAP).
Activitate pedagogică După absolvire, Vilinciuc a acceptat o poziție de profesor la Conservator, predând la clasa de țambal — instrument popular moldovenesc. În perioada 1959–1961 și-a aprofundat studiile de compoziție în clasa lui L. S. Gurov la același Conservator. Din 1968 a ocupat funcția de lector superior la Institutul de Arte G. Muzicescu din Chișinău, iar din 1969 a condus catedra de instrumente populare. În total, a activat ca profesor la Conservator timp de 15 ani.
Concomitent, a predat la Școala Muzicală nr. 2 din Chișinău, instituție cunoscută astăzi sub numele de Școala de Arte Alexei Stârcea, unde a fondat Secția de Interpretare Instrumentală — Instrumente Populare. Prin activitatea sa pedagogică, a contribuit la formarea mai multor generații de muzicieni profesioniști și la promovarea orchestrelor populare.
Activitate interpretativă și dirijorat Încă din timpul studiilor, în decembrie 1949, Vilinciuc a început să lucreze în orchestra Comitetului de Radio. Între 1949 și 1964 a fost artist al orchestrelor Comitetului de Radio și Televiziune al RSSM, Filarmonicii Moldovenești și Teatrului Moldovenesc de Operă și Balet, colaborând cu muzicieni precum V. Ploeacov, N. Propișcean, L. Gavrilov, L. Soroker, A. Dubravschi, I. Dolinschi, A. Beigler, I. Romas, L. Boxan, T. Kuzminov, T. Negară, A. Păduraru, Efim Bălțanu, I. Bas și T. Ciobanu.
Între 1964 și 1968 a ocupat funcția de dirijor al orchestrei Comitetului pentru Televiziune și Radiodifuziune al RSSM, devenind dirijor principal din 1966.
Distincții și afilieri În 1967 i-a fost acordat titlul de Maestru Emerit al Artei din RSSM. Din 1974 a fost membru al Uniunii Compozitorilor din Moldova. A obținut Premiul I la Festivalul Crizantema de Aur (ediția a III-a) pentru romanța S-au scurs anii, pe versuri proprii, precum și Premiul Special D. Stoian la ediția a XXVIII-a a aceluiași festival (Târgoviște, 1995) pentru romanța Privirea ta, tot pe versuri proprii. Cântecele sale au fost incluse în repertoriul formațiilor Fluieraș, Bucuria și al Capelei Corale Doina.
Creație muzicală
Pentru orchestră simfonică: „Rapsodia moldovenească” (1959), „Rondo moldovenesc” (1960) și „Schițe pentru ținutul natal” (1970).
Pentru vioară și orchestră de coarde: ”Melodie„ (1970);
Pentru vioară și pian: ”Suita„ (1973), ”Vacanță într-un sat moldovenesc„ (1973);
Piese pentru orchestră de instrumente populare moldovenești: „Joc moldovenesc” (1967); „Ruseasca” (1970); „Bătuta” (1970); Studiul de concert pentru țambal nr.1; „Sârba cu strigături”(1971); „Doina” și „Hora legănată” (1971); „Joc” (1972); „Hora” (1972); „Prin viile Moldovei”; „Oleandra de concert”; „La cules de vii”; „Hora în poieniță”; „Săltăreața”; „Bătuta cu foc”; „La izvor”; „Toamna în Moldova”; „Joc”; „Dansul florilor” (1979); „Rusticana” – piesă de concert pentru xilofon (1979); „Troleibuzul vesel” (1986).
Piese pentru instrumente populare moldovenești: „Nouă preludii” (improvizații pentru țambal solo); „Piesă de concert” (pentru țambal); „Sună codrul și răsune (piesă pentru nai); „ Hora codrului” (piesă pentru acordeon); „Melodie” (pentru ansamblu de violonceliști); „Bătuta”.
Coruri pe versurile lui S. Ghimpu, I. Chirchelan, P. Zadnipru, A. Ciocanu;
Pentru orchestra de muzică ușoară: „Vals de concert” (1961); „Prospectele Chișinăului” (1966); „Muzicanții veseli” (1966); „Trubadurii” (1966); „Veselia” (1967); „Amintiri, amintiri” (1970); „La fântână” (1971); „Din nou cu tine” (1971); „Nori-călători” (1976); „Uvertura” (1979); „Pe stadion” (1981); „Dorința” cu solo la trombon (1981); „Te-am întâlnit”; (1982). Pentru cor (a capela): „Cine-a spus” (1964); „Plai natal” (1971); „Câmpie mănoasă, câmpie”; „Înflorești, Moldovă-Țară” (1974); „Vocaliză” (1978); „Tristețe” (1980); „Poem despre Moldova” (1964) „Bucuria” (1967);
Romanțe: „Mă întreabă anii ce-au trecut” (1979), „Mândre sunt pădurile” (1980), „Trec anii” (1983), al unui ciclu de romanțe pe versuri de M. Eminescu printre care „Iubind în taină...” (1987) A obținut Premiul I la Festivalul „Crizantema de aur” [Argint] (ediția a treia), pentru romanța „S-au scurs anii”, pe versuri proprii; laureat al Premiului Special „D. Stoian” la Festivalul „Crizantema de aur” (ediția a XXVIII-a, 1995) de la Târgoviște, pentru romanța „Privirea ta”, pe versuri proprii.
Cântece: „O vioară cântă încet undeva” vers. Liviu Deleanu; „Floricea” vers. Aureliu Busuioc; . „Du te dor” vers. de P. Zadnipru; „Moldova mea” vers. de P. Zadnipru; ”Dorul Mărioarei” vers. D. Dovba, „Frumoasă-i Moldova mea” /Cum să-ți spun cu sufletul vers. Grigore Vieru. ”Înflorești Moldova țară” vers. S. Gimpu. „Hai noroc” vers. Efim Crimerman;
Cântece pentru copii: „Mărțișoare” vers. Gr. Vieru (1967) ; Musafirul: „A venit un iepuraș...” vers. de Gr. Vieru (1969); Frumoasă—I limba noastră: „Când spunem poamei poamă...” vers. de Gr. Vieru (1970); Ghiocel vers. de Gr. Vieru; „Cântec despre părinți” vers. de Gr. Vieru; Cântec de leagăn: „Nani, dorul meu, odorul...” vers. de Gr. Vieru; „Bună dimineața”, vers. Gr. Vieru,
Bibliografie selectivă: *Vilinciuc, V. Anicuța : Cîntec pentru cor a cappella / V. Vilinciuc ; versuri de A. Ciocanu. – Chișinău : Timpul, 1972.
*Vilinciuc, Valentin. Cîtu-i pămîntul de mare : Cîntec pentru cor a cappella / muzică de Valentin Vilinciuc ; versuri de Anatol Ciocanu. – Chișinău : Timpul, 1972.
*Vilinciuc, Valentin. Între frați, între surori : Cîntec patriotic în stil popular / muzică de Valentin Vilinciuc ; versuri de Petre Cruceniuc. – Chișinău : Timpul, 1973.
*Vilinciuc, Valentin. Lumina și dragostea mea / muzică de V. Vilinciuc ; versuri de P. Cruceniuci. – Chișinău : Timpul, 1975.
*Vilinciuc, V. Moldova mea, iubirea mea : Cîntec patriotic / muzică de V. Vilinciuc ; versuri de P. Cruceniuc. – Chișinău : Timpul, 1973. *Vilinciuc, Valentin. Plai natal: Cântec pentru cor a capella / muzică: Valentin Vilinciuc; versuri: P. Cruceniuc.– Chișinău: Timpul, 1973. *Vilinciuc, Valentin. S-au scurs atîția ani: „Ne-am întîlnit într-un amurg...” : Romanță în stil popular / muzică și versuri de V. Vilinciuc. – Chișinău : [S. n.], 1994.
Note