Rainer Joseph Karl August Stahel (uneori scris „Reiner”; ) a fost un ofițer militar german și criminal de război. Este cunoscut în special pentru și pentru comanda garnizoanei din Varșovia în timpul Insurecției din Varșovia din 1944. Arestat de NKVD în România, și-a petrecut restul vieții în captivitate sovietică.

Biografie Stahel s-a născut la Bielefeld. La 1 aprilie 1911, s-a înrolat în 1. Lothringisches Infanterie-Regiment Nr. 130 din Armata Prusacă.

Primul Război Mondial A luptat în cadrul Armatei Germane în timpul Primul Război Mondial. La sfârșitul războiului, s-a mutat în Finlanda și s-a alăturat armatei finlandeze, participând la Războiul Civil Finlandez.

Perioada interbelică În 1933 a mers în Germania Nazistă, unde a lucrat la .

Al Doilea Război Mondial Stahel a participat la Invazia Germană a Uniunii Sovietice ca comandant al Flakregiment 34 (iunie 1941), Flakregiment 99 (aprilie 1942) și al (septembrie 1942). În timpul Bătăliei de la Stalingrad, Stahel a condus acțiuni defensive în fruntea Kampfgruppe Stahel. La 21 ianuarie 1943, a fost promovat general-maior și apoi transferat la Flota Aeriană 4.

La sfârșitul lunii mai 1943, a fost numit comandant al noii din Italia și însărcinat cu protejarea Strâmtorii Messina. După retragerea germană din Sicilia și capitularea Italiei, Stahel a fost numit comandant militar al Romei în septembrie 1943.

1944 În iulie 1944, a comandat garnizoana din Vilnius în cadrul și a reușit să amâne cucerirea orașului de către Armata Roșie. Pentru aceste acțiuni, la 28 iulie 1944, a fost decorat cu Crucea de Cavaler a Crucii de Fier și promovat la gradul de locotenent-general.

Insurecția din Varșovia Stahel a fost transferat la Varșovia, unde urma să apere orașul împotriva înaintării Armatei Roșii. Cu toate acestea, ofensiva sovietică a fost oprită. În schimb, la 1 august, Insurecția din Varșovia a fost declanșată de Armata Teritorială poloneză. În prima zi a insurecției, Stahel a fost încercuit în cartierul său general din Palatul Saxon și a pierdut controlul asupra situației. La 4 august, comanda forțelor naziste din Varșovia a fost preluată de comandantul Waffen-SS , iar gruparea lui Stahel a fost subordonată noului comandant. Până la 7 august, Kampfgruppe Meyer, parte a , a ajuns la pozițiile lui Stahel din centrul orașului, însă acesta nu și-a reluat comanda asupra garnizoanei.

Reprimarea Insurecției din Varșovia

În ciuda rolului său relativ limitat în reprimarea Insurecției din Varșovia din 1944, Stahel a fost responsabil pentru o serie de crime comise împotriva civililor din Varșovia. La 2 august, a ordonat uciderea tuturor bărbaților identificați drept insurgenți reali sau potențiali și luarea de ostatici civili pentru a fi folosiți ca scuturi umane în atacurile asupra pozițiilor insurgente.Antoni Przygoński, Powstanie warszawskie w sierpniu 1944, Warszawa: Państwowe Wydawnictwo Naukowe, 1988, p. 241. Mărturiile soldaților din Regimentul de Grenadieri Prusia Orientală 4 al sosiți la Varșovia la 3 august arată că Stahel le-a ordonat „să ucidă toți bărbații întâlniți, să evacueze femeile și copiii și să incendieze casele”.Adam Borkiewicz, Powstanie warszawskie 1944: zarys działań natury wojskowej, Warszawa: PAX, 1962, p. 108. De asemenea, Stahel a ordonat execuția prizonierilor polonezi deținuți în Lesław M. Bartelski, Mokotów 1944, Warszawa: Wydawnictwo MON, 1971, p. 277. și a sancționat oficial jefuirea, permițând soldaților germani să ia orice doreau din casele incendiate.Protokół przesłuchania komendanta garnizonu Warszawa gen. Reinera Stahela, Moscova: 25/08/1945.

România

La 25 august, a fost trimis la București pentru a-l înlocui pe generalul Alfred Gerstenberg, unde comandamentul german anticipa lupte urbane similare; trupele sale au încercat să ocupe capitala României, dar au fost respinse de trupele loiale regelui Mihai I. În aceeași zi, România a declarat război Axei. A fost capturat împreună cu generalul Gerstenberg de către soldați români la Gherghița la 28 august. În zilele următoare, Armata Roșie a intrat în oraș aproape fără opoziție.

La 20 septembrie 1944, Stahel a fost arestat de NKVD împreună cu mareșalul Ion Antonescu. Interogat în legătură cu rolul său în Insurecția din Varșovia, a fost închis în Uniunea Sovietică. Data exactă a morții sale este controversată.

Moartea Potrivit surselor sovietice inițiale, Stahel a murit la 30 noiembrie 1952 la Vladimir, în . Totuși, surse mai recente confirmă că a murit în 1955 în în urma unui infarct miocardic survenit când a fost informat despre posibila sa transferare în Germania. Această dată este confirmată și de piatra funerară din Rusia (Cimitirul General de Război Cernțî).

Decorații Crucea de Fier (1914), clasa a II-a și clasa I Clasa a II-a la 12 octombrie 1914 Clasa I la 24 martie 1915Thomas 1998, p. 340. Crucea Jäger (Jägerkreuz) a , clasa a III-a și a II-a Clasa a III-a la 8 mai 1918 Clasa a II-a cu Săbii la 29 mai 1918 Medalia comemorativă finlandeză pentru Războiul de Independență din 1918, cu bareta „Karjalan R.” (Karjalan rintama) (1918), în negru Crucea de Merit a Gărzii Civile (Suojeluskunta Rautainen ansioristi) cu Săbii , clasele a IV-a și a III-a la 11 februarie 1939 Crucea de Merit de Război (1939), clasa a II-a cu Săbii la 8 martie 1941 Bareta de repetare 1939 la Crucea de Fier 1914, clasa a II-a și clasa I Clasa a II-a la 10 iulie 1941 Clasa I la 19 septembrie 1941

, Crucea de Comandor Menționat în la 14 iulie 1944 Crucea de Cavaler a Crucii de Fier Crucea de Cavaler la 18 ianuarie 1942 ca și comandant al Flak-Regiment 34.Scherzer 2007, p. 716. Frunzele de Stejar la 4 ianuarie 1943 ca și comandant al unui Luftwaffe- „Stahel” Săbiile la 18 iulie 1944 ca și comandant al Fester Platz WilnaFellgiebel 2000, p. 44.

Note

Bibliografie

Categorie:Germani Categorie:Militari germani Categorie:Nașteri în 1892 Categorie:Decese în 1955