miniatura|Codul Civil Francez, 1804.Un cod de legi, numit și cod juridic, este o colecție sistematică de statute (legi). Acest tip de legislație își propune să acopere un sistem complet de legi sau un anumit domeniu de drept existent la momentul adoptării codului, printr-un proces de codificare. Deși procesul și motivațiile codificării sunt similare în diferite sisteme de drept comun și de drept civil, utilizarea lor este diferită. În Statele Unite și în alte țări de drept comun care au adoptat practici legislative similare, un cod de legi este un corp permanent de legi statutare într-un anumit domeniu, care poate fi completat, modificat sau abrogat prin acte legislative individuale.

Tipuri Un cod civil formează de obicei nucleul sistemelor de drept civil. Codul juridic acoperă în mod exhaustiv întregul sistem de drept privat.

Un cod penal sau un cod criminal este o caracteristică comună în multe sisteme juridice. Codificarea legii penale permite ca aceasta să fie mai accesibilă și să fie elaborată și modificată într-un mod mai democratic.

Istorie Codul juridic era o caracteristică comună a sistemelor juridice din Orientul Mijlociu antic. Tăblițele descoperite în orașul antic Ebla (în Siria modernă) oferă cea mai veche dovadă cunoscută a unui cod de legi, datând din 2400 î.Hr. Codul de Legi UrukAgina (2380–2360 î.Hr.), Codul sumerian (cca. 2100 î.Hr.), Codul lui Lipit-Ishtar (1934–1924 î.Hr.) și Codul babilonian al lui Hammurabi (cca. 1760 î.Hr.) se numără printre cele mai vechi și mai bine conservate coduri juridice, originare din Sumer, Mesopotamia (acum Irak).

În Imperiul Roman, au fost elaborate o serie de coduri, precum Cele Douăsprezece Table (compilate în 450 î.Hr.) și Corpus Juris Civilis al lui Justinian, cunoscut și sub numele de Codul Justinian (429–534 d.Hr.). În Europa, dreptul roman, în special Corpus Juris Civilis, a devenit baza sistemelor juridice ale multor țări. Dreptul roman a fost adoptat fie prin legislație (devenind drept pozitiv), fie prin prelucrare de către juriști. Ulterior, acesta a fost codificat și a devenit parte a corpusului legislativ central. Mișcarea de codificare a căpătat amploare după ascensiunea statelor naționale în urma Tratatul de la Westfalia. Printre codurile civile naționale proeminente se numără Codul Napoleonian francez (1804), Codul Civil austriac (1812), Codul Civil german (1900) și codurile civile elvețiene. Codificările europene din secolul al XIX-lea au influențat și codificarea dreptului canonic catolic.

În China antică, primul cod penal cuprinzător a fost Codul Tang, creat în anul 624 d.Hr. în timpul dinastiei Tang. Acesta, împreună cu codurile imperiale ulterioare, a stat la baza sistemului penal atât al Chinei, cât și al altor state est-asiatice aflate sub influența sa culturală. Ultimul și cel mai bine păstrat cod imperial a fost Marele Cod Juridic Qing, creat în 1644 la începutul dinastiei Qing. Codul și-a încetat aplicarea odată cu căderea dinastiei în 1912, însă anumite prevederi au rămas în vigoare în Hong Kong până în anii 1970, datorită interacțiunii dintre acesta și dreptul britanic de drept comun.

Tradiția continentală a dreptului civil s-a răspândit în întreaga lume odată cu expansiunea europeană culturală și militară din ultimele secole. În perioada Restaurației Meiji, Japonia a adoptat un nou Cod Civil (1898), bazat în principal pe codul civil francez și influențat parțial de codul german. După Revoluția Xinhai din 1911, Republica Chineză a abandonat tradiția codurilor imperiale și a adoptat un nou cod civil, influențat puternic de codul german și de codul japonez. Această tradiție juridică a fost în mare parte menținută în sistemul juridic al Republicii Populare Chineze după 1949.

Între timp, codificările au devenit mai frecvente în sistemele de drept comun. De exemplu, un cod penal se găsește într-o serie de jurisdicții de drept comun din Australia și cele două Americi și continuă să fie dezbătut în Anglia.

Note

Vezi și Codul genetic Cod penal Cod civil Limbă Cod sursă

Legături externe

Cod de lege