Grigorie al IV-lea Dascălul (născut Gheorghe, n. 1765, București - d. 22 iunie 1834, București) a fost mitropolit al Ungrovlahiei, înscăunat la 11 ianuarie 1823 și aflat în funcție până la moarte. A fost canonizat ca sfânt de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința din octombrie 2005, cu titulatura Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul, și prăznuirea în ziua de 22 iunie.Canonizarea Sfantului Ierarh Grigorie Dascalu CreștinOrtodox.ro, 11 mai 2012
Biografie Grigorie era originar din București, născut în 1765, primind la botez numele Gheorghe. A urmat cursurile școlii de la Sfântul Sava, unde a studiat teologia, precum și limbile latină și greacă. În aceeași perioadă se aflau la Sfântul Sava și tineri moldoveni trimiși de mitropolitul Veniamin, între care monahul Gherontie, cu care Grigorie a legat o prietenie până la moarte.
Viața monahală și activitatea tipografică După terminarea studiilor, Grigorie a mers împreună cu Gherontie la Mănăstirea Neamț, unde a fost tuns în monahism. Ajuns stareț, Gherontie a colaborat cu Grigorie la traducerea unor cărți ale Sfinților Părinți. La cererea mitropolitului Dositei Filitti, cei doi monahi, apreciați pentru priceperea lor în tălmăcirea cărților bisericești, au fost trimiși de la Neamț la București, unde au rămas până în 1805, traducând și tipărind lucrări de cult. În 1799, Grigorie a tipărit la București „Carte folositoare de suflet”, iar în 1801 „Chiriacodromionul la Evanghelii”.
În 1805, chemați de mitropolitul Veniamin, Grigorie și Gherontie au mers la Iași, unde au lucrat la tipografia Mitropoliei. După retragerea lui Veniamin la Neamț, în 1808, cei doi l-au urmat.
Ulterior, Grigorie și Gherontie au pornit într-o călătorie la Sfântul Munte Athos. În cursul acestei călătorii, Gherontie a murit în urma chinurilor suferite din partea tâlharilor, în apropiere de Filipopolis. Grigorie s-a întors la București, unde mitropolitul Nectarie l-a numit profesor la școala de clerici de la Mănăstirea Antim. În 1819, fiind ierodiacon, s-a retras la Mănăstirea Căldărușani, ducând o viață retrasă.
Activitatea mitropolitană În urma evenimentelor din 1821, a fost ales mitropolit de divanul domnesc și întărit de domnitorul Grigore al IV-lea Ghica la începutul anului 1823. La 9 ianuarie a fost hirotonit ieromonah și hirotesit arhimandrit, la 10 ianuarie a fost hirotonit arhiereu, iar la 11 ianuarie 1823 a fost înscăunat ca mitropolit al Ungrovlahiei.
În primii ani de păstorire a urmărit completarea scaunelor eparhiilor sufragane cu episcopi români, numindu-i pe Grigorie Rîmniceanu la Argeș în februarie 1823, pe Neofit Gianoglu la Râmnic în aprilie 1824 și pe Chesarie Căpățână la Buzău în aprilie 1825. În anul 1824 a solicitat Patriarhiei de la Constantinopol oprirea hirotoniilor de preoți pentru Țara Românească săvârșite peste Dunăre.
Grigorie a luat măsuri pentru limitarea abuzurilor fiscale asupra clerului, desființând unele dări și reglementând taxele practicate de protopopi. Ca prim efor al școlilor, a sprijinit organizarea învățământului și inițiativele pentru dezvoltarea școlilor românești, trimițându-l în 1824 pe Petrache Poenaru la studii în Europa Apusenă.
Exilul În timpul ocupației rusești din Principate (1828–1834), a intrat în conflict cu administrația militară în legătură cu impunerea unor noi obligații asupra preoților și cu reintroducerea unor dări. La 24 ianuarie 1829 a fost înlăturat din scaun și trimis în surghiun la Chișinău, locțiitor al scaunului mitropolitan fiind episcopul Neofit al Râmnicului.
A plecat din București la 10 februarie 1829 și a ajuns la Chișinău la 29 martie 1829, după o ședere în carantină la Leova. A rămas în exil până în decembrie 1831, menținând corespondență cu conducerea Mitropoliei și continuând traduceri. A părăsit Chișinăul la 12 ianuarie 1832 și a fost reținut la Buzău, unde a înființat o tipografie. La 13 aprilie 1833 s-a retras la Mănăstirea Căldărușani, iar la 22 august 1833 a fost rechemat în scaun.
Moartea În 1834 au început lucrările de refacere a catedralei mitropolitane din București. A murit la 22 iunie 1834. Inițial a fost înhumat lângă catedrala mitropolitană, dar după șapte ani osemintele au fost duse la Mănăstirea Căldărușani, unde se păstrează până astăzi.
Note
Bibliografie
Lectură suplimentară
Vezi și Listă de mitropoliți ai Ungrovlahiei
Categorie:Nașteri în 1765 Categorie:Decese în 1834 Categorie:Mitropoliți ai Ungrovlahiei Categorie:Bucureșteni Categorie:Sfinți ortodocși români