Maria Plop (n. 14 septembrie 1927 - d. 31 ianuarie 1962) a fost o membră a grupului de partizani anticomuniști de la Nucșoara și singura femeie ce a rezistat în munți de la înființarea acestuia în martie 1949 și până la desființarea lui în 20 mai 1958, odată cu arestarea ultimilor supraviețuitori.

Biografie Maria Plop s-a născut la 14 septembrie 1927 în comuna Prisecani, județul Iași, ca fiică a lui Griogore și Ioana, într-o familie cu 6 copii, lipsită de posibilități materiale. Din cauza foametei care a cuprins Moldova  după război și a faptului că armata sovietică trecuse Prutul  și distrugea satele din zonă, Maria Plop s-a refugiat în Oltenia în august 1944, însoțind familia doctorului Ion Ștețcu, membru marcant al Partidului Național Liberal. Stabilită inițial în satul Corbi, împreună cu familia medicului, după ce Ion Ștețcu s-a stabilit cu familia la Focșani, ea s-a mutat la Nucșoara, lucrând ca ajutor în gospodărie în casa familiei învățătorului Iancu (Ion) Arnăuțoiu, tatăl lui Toma și Petre Arnăuțoiu și mai apoi, îngrijind copiii familiei lui Petre Arnăuțoiu. Aici a fost martoră la primele discuții despre înființarea grupului de rezistență anticomunistă și s-a implicat în susținerea acestuia ducându-le alimente la ascunzătorile din munți iar apoi s-a alăturat și ea grupului, retrăgându-se în munți.

A făcut parte inițial din grupul de rezistență Haiducii Muscelului condus de Gheorghe Arsenescu și Toma Arnăuțoiu, înființat în martie 1949, iar apoi, după separarea acestora din iulie 1949, din grupul de rezistență condus de Toma Arnăuțoiu, până la dezmembrarea acestuia, odată cu arestarea sau lichidarea ultimilor supraviețuitori.

În calitate de membră a grupului, a îndeplinit misiuni similare cu ale bărbaților, atacând stânele colectivizate, întreprinderile silvice sau cabanele turistice. În septembrie1949 a participat la jefuirea președintelui stânei cooperatiste de Gura Lespezilor, comuna Mușetești. În 1951 a fost alături de grupul partizanilor care au înconjurat și atacat o baracă în care erau adunați 50 de lucrători silvici și un reprezentant al organelor de conducere de la lucrarea silvică din muntele Berevoiu, unde Maria Plop a distrus două portrete ale liderilor comuniști. Unul dintre lucrătorii prezenți a descris-o pe aceasta în declarația dată în fața organelor de anchetă: „Maria avea cârpă pe cap, mintean femeiesc, pantaloni de culoare seină din stofă de cumpărat peticiți încălțată cu opinci pistol automat.” În 18 - 20 august 1952 a făcut parte din grupul celor care au atacat cabana Padina, acolo unde se desfășura o întrunire a muncitorilor forestieri. Atacul nu s-a soldat cu victime, partizanii distrugând portrete ale conducătorilor comuniști și luând cu ei proviziile găsite în magazie.

A devenit partenera lui Toma Arnăuțoiu iar din această relație, la 17 mai 1955, Maria Plop a născut un făt mort, consecință a condițiilor grele de viață și a unor căzături suferite de aceasta pe când fugea de urmăritori, în munți. În cererea de recurs adresată Tribunalului Suprem Militar de Petre Arnăuțoiu, acesta susținea „copilul pe care l-a născut Maria Plop în 1955 a fost o naștere nenormală, iar copilul a fost făcut mort fiind vânăt și deformat din cauza unei ploi cu piatră care ne-a apucat prin pădure și din cauza unor căzături”.

La 22 mai 1956, în grota de la Râpele cu brazi din munții Făgăraș, ultimul refugiu al grupului Arnăuțoiu, Maria Plop a dat naștere unei fiice, Ioana, tatăl fiind Toma Arnăuțoiu, pe care a crescut-o în pădure până în mai 1958, când s-a predat organelor de securitate care îi descoperiseră ascunzătoarea. După arestare, a fost dusă la sediul securității din Pitești și anchetată timp de un an iar Tribunalul Militar a condamnat-o la muncă silnică pe viață. La proces, avocatul apărării a cerut instanței să aibă în vedere faptul că „aceasta având un nivel cultural redus a căzut sub influența nefastă a principalilor criminali și nu și-a dat seama că datoria era să-i denunțe organelor de stat.” La 31 ianuarie 1962, din cauza condițiilor grele și a stării de sănătate precare, Maria Plop a murit în închisoarea de la Miercurea Ciuc iar pe actul de deces s-a specificat insuficiență circulatorie și TBC pulmonar. A fost lăsată împreună cu fiica sa timp trei luni în arestul de la Pitești, după care aceasta a fost dusă la Câmpulung într-un leagăn de copii, de unde a fost adoptată la vârsta de 4 ani de familia Voicu. Ioana-Raluca Voicu-Arnăuțoiu, fiica Mariei Plop și a lui Toma Arnăuțoiu, devenită violonistă în orchestra Filarmonicii „George Enescu” din București, a aflat în 1992 cine sunt părinții naturali și s-a preocupat prin lucrări și conferințe susținute, să reconstituie și să promoveze importanța mișcării de rezistență anticomunistă.

Note

Bibliografie Povestea Elisabetei Rizea din Nucșoara. Mărturia lui Cornel Drăgoi. ed. Nicolau, Irina, Nițu, Theodor. București: Humanitas, 1993. Mungiu-Pippidi, Alina. Althabe, Gérard. Secera și buldozerul. Scornicești și Nucșoara: Mecanisme de aservire a țăranului român. Iași: Polirom, 2002 Deletant, Dennis. România sub regimul comunist. București: Fundația Academia Civică, 1997. Oprea, Marius. Banalitatea răului: O istorie a securității în documente: 1949 - 1989. Iași, 2002.

Categorie:Nașteri în 1927 Categorie:Nașteri pe 14 septembrie Categorie:Decese în 1962 Categorie:Decese pe 31 ianuarie Categorie:Deținuți politici din România Categorie:Luptători anticomuniști Categorie:Partizani români Categorie:Rezistența anticomunistă din România Categorie:Femei din România Categorie:Românce din secolul al XX-lea Categorie:Victime ale regimului comunist din România Categorie:Persecutați de către organele de stat ale României comuniste Categorie:Români condamnați Categorie:Anticomuniști români