miniatura|Ilustrare de (Francion 15) Excitația sexuală (numită și stare de excitare sexuală) reprezintă ansamblul răspunsurilor psihologice, neurologice și fiziologice care apar ca pregătire pentru contact sexual sau în momentul expunerii la stimuli sexuali. O serie de reacții fiziologice au loc în corp și în minte ca pregătire pentru actul sexual și continuă pe parcursul acestuia. În literatura de specialitate, excitația sexuală este definită atât prin trăirea subiectivă a „sentimentului de excitație”, cât și prin modificări fiziologice precum genitală, tumescență și lubrifiere.
La bărbați, excitația sexuală se manifestă de obicei prin erecție, determinată de vasodilatație și tumescența corpurilor cavernoase (sub control spinal și supraspinal), reflexul cremasterian și eliminarea de lichid preejaculator. La femei, răspunsul organismului constă în congestionarea țesuturilor erectile (cum ar fi mameloanele, clitorisul și pereții vaginali), modificări ale poziției colului uterin și lubrifiere vaginală prin participarea glandelor vestibulare mari (glandele Bartholin).
Excitația sexuală parcurge mai multe etape și poate fi influențată de stimuli psihologici, fluctuații hormonale interne sau stimuli fizici, precum atingerea. Aceasta nu conduce întotdeauna la o activitate sexuală propriu-zisă după ce stimulii mentali au declanșat modificările fiziologice asociate. Cu o stimulare sexuală suficientă și adecvată în contextul potrivit, excitația se intensifică și poate precipita un orgasm ca parte a „climaxului”. Totuși, stimularea mentală sau fizică poate fi urmărită și pentru sine, chiar și în absența orgasmului.
Stimuli erotici
În funcție de situație, o persoană poate fi excitată sexual de o varietate de factori, atât fizici, cât și mentali. Răspunsul depinde de integrarea informațiilor senzoriale cu experiențele anterioare, starea afectivă, factorii cognitivi și contextul social și relațional. O persoană poate fi excitată sexual de o altă persoană sau de aspecte specifice ale acesteia, de un obiect non-uman sau de un anumit scenariu. Stimularea fizică a unei zone erogene sau actele de pot duce la excitație, mai ales dacă sunt însoțite de anticiparea unei activități sexuale iminente. Excitația poate fi favorizată de un cadru romantic, de muzică sau de alte situații relaxante.
În literatura de specialitate, stimulii erotici sunt clasificați frecvent în funcție de simțul implicat: somatosenzorial (pipăit), vizual și olfactiv (miros). Stimulii auditivi (sunetul) sunt de asemenea posibili, deși sunt considerați în general secundari ca rol în comparație cu ceilalți trei. Stimulii erotici pot include conversații, lectură, filme sau imagini, ori un anumit miros sau decor, oricare dintre acestea putând genera gânduri și amintiri erotice. În contextul potrivit, acestea pot determina dorința de contact fizic, inclusiv săruturi, și mângâieri () ale unei zone erogene. Acest lucru poate, la rândul său, să stimuleze dorința de stimulare sexuală directă a sânilor, mameloanelor, feselor sau genitalelor, și de alte forme de activitate sexuală.
Stimulii erotici pot proveni și dintr-o sursă fără legătură directă cu obiectul interesului sexual ulterior. De exemplu, mulți oameni consideră nuditatea, erotica sau pornografia ca fiind excitante sexual.DeVita-Raeburn, Elizabeth. "Lust For The Long Haul". Psychology Today. 2008-12-26 Acest lucru poate genera un interes sexual general care este satisfăcut prin activitate sexuală. Atunci când excitația sexuală este obținută prin sau depinde de utilizarea unor obiecte, aceasta este denumită fetișism sexual sau, în unele cazuri, parafilie.
Există o credință comună conform căreia femeile au nevoie de mai mult timp pentru a ajunge la excitație. Cu toate acestea, cercetările științifice experimentale au arătat că, în condiții de laborator, nu există o diferență considerabilă în ceea ce privește timpul necesar bărbaților și femeilor pentru a deveni complet excitați. Oameni de știință de la din Montreal au folosit metoda pentru a înregistra modificarea temperaturii de bază în zona genitală, definind astfel timpul necesar pentru excitația sexuală. Cercetătorii au studiat timpul necesar pentru ca un individ să atingă vârful excitației în timp ce viziona filme sau imagini explicite. Timpul până la atingerea vârfului temperaturii genitale a fost, în medie, de 664,6 secunde (apropape 11 minute) la bărbați și 743 de secunde (aproximativ 12 minute) la femei, diferența nefiind semnificativă statistic (în medie, în jur de 10 minute pentru ambele sexe). Totuși, generalizările despre „timpul necesar preludiului” trebuie făcute cu prudență, deoarece răspunsul sexual uman este puternic individualizat și variază de la o ocazie la alta în funcție de circumstanțe.
Spre deosebire de numeroase alte mamifere, oamenii nu au un sezon de împerechere strict (reproductiv), iar ambele sexe sunt capabile de activitate sexuală și excitație pe tot parcursul anului.
Tulburări Absența sau diminuarea persistentă a excitației sexuale într-o situație care în mod normal ar produce excitație nu constituie în sine o tulburare, decât atunci când simptomele persistă, provoacă suferință semnificativă și nu sunt explicate mai bine prin alți factori, precum o altă afecțiune psihică (de exemplu, depresia), probleme relaționale, consum de substanțe, medicamente ori o boală somatică sau medicală. De asemenea, poate exista o lipsă de dorință sexuală în general sau specific pentru partenerul actual. O persoană poate să fi avut întotdeauna o dorință sexuală scăzută ori absentă, sau lipsa de dorință poate să fi început mai târziu în viață.
În clasificarea DSM-5-TR, la femei este utilizat diagnosticul de tulburare a interesului/excitației sexuale feminine (female sexual interest/arousal disorder), caracterizat prin absența sau reducerea semnificativă a interesului sexual și/sau a răspunsului subiectiv ori fizic la stimularea sexuală, simptomele trebuind să fie prezente timp de cel puțin șase luni și să producă suferință clinic semnificativă. La bărbați, DSM-5 menține separat diagnosticul de tulburare de dorință sexuală hipoactivă masculină (male hypoactive sexual desire disorder), definit prin deficitul persistent sau recurent al gândurilor/fanteziilor sexuale și al dorinței de activitate sexuală, cu luarea în considerare a vârstei și a contextului sociocultural.
În contrast, o persoană poate prezenta hipersexualitate, manifestând fie o dorință sexuală ridicată în raport cu cultura sau dezvoltarea așteptată, fie poate suferi de tulburarea persistentă de excitație genitală (persistent genital arousal disorder, PGAD). Aceasta din urmă este o afecțiune rară caracterizată prin excitație genitală excesivă, spontană, persistentă și neprovocată, care apare fără dorință sexuală sau excitație subiectivă corespunzătoare și produce de obicei suferință marcată și modificări fiziologice incontrolabile. Manualul MSD precizează că această tulburare poate apărea atât la femei, cât și la bărbați, dar nu este inclusă în DSM-5-TR și nici în .
Răspunsuri fiziologice și psihologice Răspunsuri fiziologice
Excitația sexuală produce răspunsuri fiziologice la nivel genital și extragenital, mediate de interacțiunea dintre sistemul nervos central, sistemul nervos autonom și mecanismele vasculare și endocrine. Printre manifestările generale se pot număra creșterea ritmului cardiac, a tensiunii arteriale și a frecvenței respiratorii, iar la unele persoane poate apărea și așa-numitul sex flush (o înroșire temporară a pielii în zona pieptului și a feței). Dilatarea pupilelor este de asemenea un răspuns fiziologic involuntar în momentul excitației sau al manifestării interesului sexual, însă amplitudinea acestui răspuns și gradul de dilatare maximă variază considerabil de la un individ la altul și în funcție de vârstă.
La bărbați: La femei: și erecție peniană Venele de la nivelul penisului pot deveni mai proeminente Tensionarea și/sau retracția prepuțului, lăsând adesea descoperit glandul penisului Eliminarea de lichid preejaculator Creșterea în volum a testiculelor și ascensiunea lor spre corp Tensionarea și îngroșarea pielii scrotului și extinderea areolelor Lubrifiere vaginală intensă la nivelul pereților vaginului Tumescența și erecția glandului clitoridian și a labiilor Ridicarea colului uterin și a uterului în pelvis Efectul de „cort” (tenting), respectiv extinderea celor două treimi interne ale vaginului Modificarea formei, culorii și dimensiunii labiilor mari și labiilor mici
Bărbați Deși corelarea dintre erecție și excitația sexuală masculină este considerată o normă biologică, relația dintre cele două nu este întotdeauna de unu la unu (fenomen cunoscut sub numele de neconcordanță a excitației). Stimularea fizică ori psihologică induce o locală; fluxul sanguin crescut umple cele trei zone spongioase de-a lungul penisului (cele două corpuri cavernoase și corpul spongios), determinând mărirea și rigidizarea acestuia. Pielea scrotului se strânge, iar testiculele sunt trase mai aproape de corp. Totuși, după vârsta de 45 de ani, unii bărbați raportează că nu dezvoltă întotdeauna o erecție completă de fiecare dată când se simt excitați psihologic. De asemenea, erecțiile pot apărea involuntar în timpul somnului (tumescență peniană nocturnă) fără o excitație conștientă sau ca urmare a unei simple stimulări mecanice accidentale. La bărbații tineri sau la cei cu un libido puternic, o simplă idee trecătoare sau imaginea unei persoane poate declanșa o erecție, care este ulterior menținută prin contactul mecanic cu hainele.
Dacă stimularea continuă, glandul se extinde, iar nuanța pielii din zona genitală devine mai închisă din cauza acumulării de sânge. Ritmul cardiac, tensiunea arterială și frecvența respiratorie cresc în mod accelerat. Când stimularea atinge apogeul, începe orgasmul: mușchii planșeului pelvin, canalele deferente, veziculele seminale și prostata se contractă ritmic, forțând sperma în uretră pentru a fi ejaculată.
Dacă stimularea încetează brusc înainte de orgasm, vasocongestia se retrage treptat. Cu toate acestea, stimularea prelungită sau repetată fără ejaculare poate genera o senzație de disconfort, presiune sau durere la nivelul testiculelor (cunoscută în jargonul medical și argoul englezesc sub numele de „blue balls”).Weinzimer, S.A. & Thorton, P.S., "Blue balls", " Pediatrics 108(5), 1233–1234", 2001 După ejaculare, bărbații intră într-o în care erecția se pierde, interesul sexual scade instantaneu și apare o stare de relaxare profundă, atribuită eliberării neurohormonilor oxitocină și prolactină. Durata acestei perioade variază de la câteva minute la tineri, până la câteva ore sau zile la bărbații în vârstă.
Femei Răspunsul fizic inițial la femei este marcat de lubrifiere vaginală (transsudația umidității prin pereții vaginali), tumescența vulvei și o alungire și lărgire internă a vaginului. Cu toate acestea, concordanța dintre aceste semne fizice și senzația subiectivă (psihologică) de excitare este adesea mult mai redusă la femei decât la bărbați; o femeie poate prezenta lubrifiere genitală detectabilă fără a raporta o stare psihologică de excitație și invers.
Pe măsură ce stimularea continuă, afluxul de sânge duce la congestionarea profundă a clitorisului și a labiilor, care își schimbă dimensiunea și culoarea (devenind mai închise). Vaginul își extinde cele două treimi interioare (efectul de cort), iar uterul se ridică în pelvis. Apar, de asemenea, creșteri ale ritmului cardiac și frisoane sau tremurături musculare ușoare. Dacă stimularea este menținută, excitația culminează cu orgasmul, caracterizat prin contracții ritmice ale platformei orgasmice (treimea externă a vaginului) și ale mușchilor uterini. Unele femei pot experimenta orgasme multiple în mod spontan dacă stimularea continuă imediat după primul climax, în timp ce altele experimentează o rezoluție rapidă în care stimularea ulterioară devine inconfortabilă.