Krunoslav Stjepan Draganović () a fost un preot catolic , asociat rețelelor de exfiltrare care au ajutat la evadarea criminalilor de război ustași din Europa după al Doilea Război Mondial pe când locuia și lucra la din Roma. Era el însuși membru în Ustaša și funcționar al statului-marionetă fascist denumit Statul Independent al Croației.
Începutul vieții Draganović s-a născut în satul de lângă , în Bosnia și Herțegovina aflată sub ocupație austro-ungară. A învățat la școala secundară din Travnik și a studiat teologia și filosofia la Sarajevo. Draganović a fost hirotonisit pe .
Din 1932 până în 1935, a studiat la Institutul Pontifical Oriental și la Universitatea Gregoriană din Roma. În 1937, i-a fost publicată disertația doctorală, scrisă în limba germană, cu titul (Convertiri în masă ale catolicilor la ortodoxie în zonele croatofone în timpul dominației turcești). Ulterior, ea a fost folosită de ustași ca justificare pentru convertirile forțate la catolicism.
În 1935, s-a întors în Bosnia, la început ca secretar al arhiepiscopului .
Al Doilea Război Mondial și rețelele de exfiltrare Draganović a fost locotenent-colonel în Ustaša și adjunct al șefului Biroului de Colonizare. A supervizat confiscările de proprietăți ale sârbilor din Bosnia și Herțegovina. A fost al lagărului de la Jasenovac înainte de a fi trimis la Roma de pe la jumătatea lui 1943 ca al doilea reprezentant neoficial al ustașilor. Sosit la Roma în august 1943, Draganović a devenit secretar al „Confrăției San Girolamo”, o organizație de catolici croați centrată în mănăstirea din . Această mănăstire a devenit centrul de operațiuni al rețelei croate de exfiltrare, după cum este documentat în dosarele de supraveghere ale CIA. El a jucat un rol în evadarea în Argentina a dictatorului croat din timpul războiului, Ante Pavelić.
Ante Pavelić s-a ascuns vreme de doi ani, între 1945 și 1948, în Italia, sub protecția lui Draganović și a Vaticanului, înainte de a apărea în Buenos Aires în Argentina.
Prin rețeaua lui, cu ajutorul Corpului de Contrainformații al SUA (CIC), Draganović a jucat un rol major în ajutarea unor notorii criminali de război naziști, cum ar fi Klaus Barbie, să fugă din Europa. Cei doi au rămas prieteni. Sociologul austriac Klaus Taschwer a evidențiat colaborarea lui Draganović cu episcopul austriac Alois Hudal ca având o mare importanță în facilitarea evadării naziștilor în Argentina lui Juan Peron.
Draganović a fost acuzat de spălarea banilor furați de ustași de la victimele de război din Croația, prin vânzarea de bijuterii și alte bunuri. În 2002, documente CIA declasificate au dezvăluit că Draganović activase ca spion pentru CIA din 1959 până în 1962 cu scopul de a aduna informații despre regimul comunist, dar nealiniat, din Iugoslavia, condusă la acea vreme de Tito. Colaborarea lui cu CIA a încetat, după ce s-a considerat că nu se poate pune bază pe el. Conform CIA, Draganović era „nereceptiv la control, prea informat despre personalul și activitatea unității, solicită retribuții bănești enorme, și sprijin american pentru organizațiile croate în schimbul cooperării”.
In 1945, Draganović a tipărit (Mic calendar croat pentru anul 1945) la Roma pentru emigranți croați.
A întreținut contacte regulate cu fostul lider al Croației, Ante Pavelić, care se ascundea.Croatia Under Ante Pavelić: America, the Ustase and Croatian Genocide. McCormick, Robert B., 2014, Publisher: I.B. Tauris . P. 158
Întoarcerea în Iugoslavia Trecerea lui Draganović de partea Iugoslaviei socialiste este învăluită în mister. După al Doilea Război Mondial, el a trăit în Italia și în Austria, adunând dovezi despre crimele comuniste comise în Iugoslavia. Era căutat de (UDBA).
Pe , procurorul federal al Iugoslaviei a declarat că Draganović se află la Sarajevo—liber, întrucât se pare că autoritățile iugoslave doreau să obțină informații de la Draganović în schimbul libertății. Trebuia să spună tot ce știe, să dea numele tuturor colegilor lui și celor care gândesc ca el, să-și predea arhiva agenților lui Tito, să facă remarci pozitive despre Iugoslavia Comunistă și, în schimb, Belgradul va renunța la condamnarea și încarcerarea lui.
UDBA l-a reținut pe Draganović la Belgrad timp de 42 de zile și, după ce anchetarea lui s-a încheiat, el a apărut în Sarajevo, unde a ținut, pe , o conferință de presă în care a lăudat „democratizarea și umanizarea vieții” sub Tito. El a negată afirmațiile făcute în presa croată din diaspora cum că ar fi fost răpit sau capturat de către UDBA. Draganović și-a petrecut ultimii ani la Sarajevo, formând un nou registru general al Bisericii Romano-Catolice din Iugoslavia. Draganović a murit la Sarajevo pe .
Note
Bibliografie
Anderson, Scott & Anderson, John Lee, Inside the League: The Shocking Expose of How Terrorists, Nazis, and Latin American Death Squads Have Infiltrated the World Anti-Communist League. Dodd Mead, 1986, Mark Aarons and John Loftus, Unholy Trinity: The Vatican, The Nazis, and the Swiss Bankers, St Martins Press 1991 (revised 1998) : The Real Odessa: Smuggling the Nazis to Perón's Argentina (Granta Books, 2002, ) Eric Salerno, Mossad base Italia: le azioni, gli intrighi, le verità nascoste, Il Saggiatore 2010. (Italian text)
Categorie:Decese în 1983 Categorie:Nașteri în 1903