Goffredo Mameli () a fost un patriot, poet și scriitor italian, figură importantă a mișcării Risorgimento. Este cunoscut ca autor al versurilor imnului național al Italiei, „Il Canto degli Italiani”miniatura|Portret realizat de Roberto Bompiani Biografie Fiul unui amiral aristocrat sard, Mameli era originar din Genova, unde s-a născut și unde tatăl său comanda flota Regatului Sardiniei. La vârsta de șapte ani a fost trimis în Sardinia, la bunicul său, pentru a evita riscul epidemiei de holeră, însă s-a întors curând la Genova pentru a-și continua studiile.
Realizările vieții scurte a lui Mameli se concentrează în doar doi ani, perioadă în care a avut un rol important în mișcările insurecționale și în cadrul Risorgimento-ului.
În 1847, Mameli s-a alăturat Societății Entelema (), o mișcare culturală care s-a transformat curând într-una politică, unde s-a apropiat de ideile lui Giuseppe Mazzini. stanga|miniatura|Placă memorială la biserica Santissima Trinità dei Pellegrini, Roma. Textul menționează: „În acest ospiciu poetul Goffredo Mameli și mulți alți bărbați viteji au murit din cauza rănilor suferite în apărarea Romei pentru libertatea Italiei, în anul MDCCCXLIX (1849) miniatura|Prima strofă a imnului „Fratelli d’Italia”, manuscrisul original. Mameli este cunoscut în principal ca autor al versurilor imnului național al Italiei, „Il Canto degli Italiani” (muzica de ), cunoscut în Italia și sub numele de „Imnul lui Mameli” (). Versurile au fost interpretate pentru prima dată în noiembrie 1847, cu ocazia vizitei regelui Carol Albert al Sardiniei la Genova, după primele sale reforme. Textul lui Mameli pentru un imn al poporului—„Sună trâmbița” ()— a fost pus pe muzică de Giuseppe Verdi în anul următor.
Mameli a fost profund implicat în mișcările naționaliste, iar unele acțiuni mai „spectaculoase” i-au rămas asociate, precum arborarea tricolorului (actualul drapel italian, interzis la acea vreme) pentru a celebra alungarea austriecilor în 1846. Totodată, a făcut parte, alături de (viitor apropiat colaborator al lui Giuseppe Garibaldi), dintr-un comitet de sănătate publică, adoptând deja o poziție clar mazziniană. În martie 1848, aflând despre insurecția de la Milano, Mameli a organizat o expediție împreună cu alți 300 de patrioți, s-a alăturat trupelor lui Bixio aflate deja la fața locului și a intrat în oraș. Ulterior, a fost primit în armata de voluntari a lui Garibaldi (brigada generalului Torres), cu gradul de căpitan, unde l-a întâlnit pe Mazzini.
Întors la Genova, s-a dedicat mai mult activității literare, a scris mai multe imnuri și alte compoziții, a devenit directorul ziarului „Diario del Popolo” („Ziarul Poporului”) și a susținut, prin presă, declanșarea unui război împotriva Austriei. În decembrie 1848 a ajuns la Roma, după asasinarea lui , unde a participat la acțiunile clandestine care au dus la proclamarea Republicii Romane la 9 februarie 1849. Ulterior s-a deplasat la Florența, unde a propus formarea unui stat comun între Toscana și Latium.
În aprilie 1849 se afla din nou la Genova, alături de Bixio, unde o insurecție populară a fost reprimată energic de generalul . Mameli a plecat curând din nou spre Roma, unde trupele franceze interveniseră în sprijinul papalității (Papa Pius al IX-lea părăsise orașul), și a participat activ la lupte.
Moartea miniatura|Monumentul funerar al lui Mameli, realizat de Luciano Campisi în Cimitirul Campo Verano din Roma, construit în 1891. În timpul asediului Romei, a fost aghiotant al lui Giuseppe Garibaldi și a luptat la Palestrina (9 mai) și la Velletri (19 mai). În mod deosebit, a participat la apărarea Villa del Vascello de pe colina . A fost rănit la piciorul stâng în timpul asaltului final din 3 iunie asupra Villa Corsini, ocupată de francezi.
În legătură cu rănirea sa există două versiuni: una susține că ar fi fost rănit accidental de baioneta unui camarad, cealaltă, mai răspândită, că a fost lovit de un glonț francez. A fost transportat la ospiciul Trinità dei Pellegrini, unde a fost tratat de medicul Pietro Maestri. Starea sa era gravă încă de la început, fiind caracterizată prin pierderi frecvente de cunoștință și dureri intense.miniatura|„Atât lira, cât și sabia”, inscripție pe monumentul dedicat lui Mameli de pe via Garibaldi, pe colina Gianicolo din Roma.|stanga|267x267pxComplicația decisivă a fost apariția gangrenei, constatată după patru zile de medicul Maestri. La 19 iunie, aceasta ajunsese la câteva degete distanță sub genunchi, iar în urma unei consultații medicale s-a decis amputarea piciorului. Operația a fost realizată de chirurgul Paolo Maria Baroni și a fost considerată reușită din punct de vedere tehnic.
Infecția nu a putut fi însă controlată și s-a agravat treptat, ducând la deces prin septicemie la 6 iulie 1849, la ora 7:30 dimineața, la vârsta de 21 de ani, în ospiciul Trinità dei Pellegrini.
A fost înmormântat inițial la Campo Verano din Roma; ulterior, rămășițele sale au fost mutate în 1941 la Mausoleul Garibaldi de pe Gianicolo.
Note
Bibliografie
Categorie:Participanți la Revoluțiile de la 1848 Categorie:Compozitori de imnuri naționale Categorie:Scriitori italieni din secolul al XIX-lea Categorie:Decese în 1849 Categorie:Nașteri în 1827 Categorie:Nașteri pe 5 septembrie Categorie:Decese pe 6 iulie