Bătălia de la Ball's Bluff (cunoscută și ca Bătălia de la Leesburg sau Bătălia de la Harrison's Island) a fost o bătălie timpurie a Războiului Civil American, purtată în Comitatul Loudoun, Virginia, la 21 octombrie 1861, în care forțele aflate sub comanda general-maiorului George B. McClellan au suferit o înfrângere umilitoare.

Operațiunea fusese planificată ca o mică recunoaștere peste râul Potomac, pentru a se stabili dacă ocupau poziția strategic importantă de la . Un raport fals despre o tabără confederată nepăzită l-a încurajat pe generalul de brigadă să ordone un raid, care a dus la o ciocnire cu forțele inamice. Un senator american proeminent, aflat în uniformă, și bun prieten al familiei Lincoln, colonelul , a încercat să întărească trupele Uniunii, dar nu s-a asigurat că există suficiente bărci pentru trecerile peste râu, care au fost apoi întârziate. Baker a fost ucis, iar o unitate confederată sosită de curând a pus pe fugă restul expediției lui Stone.

Pierderile Uniunii, deși modeste după standardele bătăliilor ulterioare, au alarmat Congresul, care a creat , un organism care avea să provoace ani de lupte politice acerbe.

Context La trei luni după Prima bătălie de la Bull Run, general-maiorul George B. McClellan își consolida în vederea unei viitoare înaintări în Virginia. La 19 octombrie 1861, McClellan i-a ordonat generalului de brigadă să-și deplaseze divizia la , la douăsprezece mile sud-est de , pentru a descoperi scopul recentelor mișcări de trupe confederate care indicau că colonelul ar fi putut abandona Leesburgul. Evans părăsise, într-adevăr, orașul în zilele de 16–17 octombrie, dar o făcuse din proprie inițiativă. Când generalul de brigadă confederat P.G.T. Beauregard și-a exprimat nemulțumirea față de această mișcare, Evans s-a întors. Până în seara zilei de 19 octombrie, își ocupase o poziție defensivă pe drumul Alexandria–Winchester (actualul ), la est de oraș.

McClellan a venit la Dranesville în aceeași seară pentru a se consulta cu McCall și i-a ordonat acestuia să se întoarcă în tabăra sa principală de la Langley, Virginia, în dimineața următoare. Totuși, McCall a cerut timp suplimentar pentru a termina cartografierea unor drumuri din zonă și, ca urmare, nu a plecat efectiv spre Langley decât în dimineața zilei de 21 octombrie, tocmai când luptele de la Ball's Bluff (numit astfel după familia locală Ball) se intensificau.

La 20 octombrie, în timp ce McCall își încheia cartografierea, McClellan i-a ordonat generalului de brigadă să efectueze ceea ce el a numit „o mică demonstrație” pentru a vedea cum ar reacționa confederații. Stone a deplasat trupe la râu, a poziționat alte forțe de-a lungul acestuia, și-a pus artileria să tragă asupra unor poziții confederate presupuse și, puțin înainte de lăsarea serii, a trecut pentru scurt timp circa o sută de oameni din pe malul virginian. Cum nu a obținut nicio reacție din partea colonelului Evans în urma tuturor acestor activități, Stone și-a rechemat trupele în taberele lor, iar „mica demonstrație” s-a încheiat.

Stone i-a ordonat apoi colonelului din , staționat pe , în fața Ball's Bluff, să trimită o patrulă peste râu în acel punct pentru a strânge informații despre desfășurarea inamicului. Devens l-a trimis pe căpitanul Chase Philbrick și aproximativ 20 de oameni să execute ordinul lui Stone. Înaintând în întuneric aproape o milă în interiorul uscatului de la povârniș, neexperimentatul Philbrick a confundat un șir de copaci cu corturile unei tabere confederate și, fără să verifice ceea ce văzuse, s-a întors și a raportat existența unei tabere. Stone i-a ordonat imediat lui Devens să treacă peste râu aproximativ 300 de oameni și, de îndată ce lumina va fi suficientă pentru a vedea, să atace tabăra și, potrivit ordinelor, „să se întoarcă la poziția actuală”.

Aceasta a fost geneza Bătăliei de la Ball's Bluff. Contrar interpretării tradiționale, îndelung acceptate, ea nu a rezultat dintr-un plan al lui McClellan sau Stone de a cuceri Leesburg. Trecerea inițială a trupelor a reprezentat o mică misiune de recunoaștere. Aceasta a fost urmată de ceea ce trebuia să fie o incursiune. Pentru a agrava lucrurile, Stone nu a fost informat că lui McCall și diviziei sale li se ordonase să se întoarcă la Washington.

Forțe adverse Uniune

Confederați

Bătălia

În dimineața zilei de 21 octombrie, grupul de incursiune al colonelului Devens a descoperit greșeala făcută de patrulă în seara precedentă: nu exista nicio tabără de atacat. Alegând să nu treacă imediat înapoi peste râu, Devens și-a desfășurat oamenii de-a lungul unei linii de copaci și a trimis un mesager înapoi pentru a raporta lui Stone și a primi noi instrucțiuni. Auzind raportul mesagerului, Stone l-a trimis înapoi să-i spună lui Devens că restul regimentului de Infanterie 15 Massachusetts (încă 350 de oameni) va trece râul și se va deplasa la poziția sa. Când aceștia aveau să sosească, Devens trebuia să transforme din nou grupul de incursiune într-o misiune de recunoaștere și să înainteze spre Leesburg.

În timp ce mesagerul se întorcea la col. Devens cu aceste noi informații, colonelul și senatorul american a sosit în tabăra lui Stone pentru a afla ce se petrecuse în cursul dimineții. El nu participase la niciuna dintre activitățile de până atunci. Stone i-a vorbit despre eroarea privind tabăra și despre noile sale ordine de a-l întări pe Devens în scopuri de recunoaștere. Apoi i-a ordonat lui Baker să meargă la punctul de trecere, să evalueze situația și fie să retragă trupele deja aflate în Virginia, fie să trimită forțe suplimentare peste râu, la propria sa apreciere.

Pe drumul în amonte pentru a executa acest ordin, Baker l-a întâlnit pe mesagerul lui Devens care se întorcea pentru a doua oară, ca să raporteze că Devens și oamenii săi întâlniseră și angajaseră pentru scurt timp inamicul, o companie (Compania K) din . Baker a ordonat imediat să treacă râul cât mai multe trupe a putut găsi, dar a făcut acest lucru fără să stabilească ce bărci erau disponibile. S-a format rapid un blocaj, astfel încât trupele Uniunii au putut traversa doar încet și în grupuri mici, ceea ce a făcut ca trecerea să dureze întreaga zi.

Între timp, oamenii lui Devens (acum aproximativ 650) au rămas pe poziția lor avansată și s-au angajat în alte două ciocniri cu o forță confederată în creștere, în timp ce alte trupe ale Uniunii traversau râul, dar se desfășurau în apropierea povârnișului și nu înaintau de acolo. Devens s-a retras în cele din urmă în jurul orei 14:00 și s-a întâlnit cu Baker, care reușise în sfârșit să treacă râul cu o jumătate de oră mai târziu. Începând aproximativ cu ora 15:00, lupta a început cu adevărat și a continuat aproape fără întrerupere până imediat după lăsarea întunericului.

Colonelul Baker a fost ucis în jurul orei 16:30 și rămâne singurul senator al Statelor Unite ucis vreodată în luptă. După o încercare eșuată de a ieși din poziția lor înghesuită din jurul Ball's Bluff, federalii au început să treacă înapoi râul în oarecare dezordine. Cu puțin înainte de întuneric, un regiment confederat proaspăt sosit (17th Mississippi) a sosit și a format nucleul asaltului decisiv care a frânt în cele din urmă trupele Uniunii și le-a pus pe fugă.

Mulți dintre soldații Uniunii au fost împinși pe panta abruptă de la extremitatea sudică a Ball's Bluff (în spatele amplasamentului actual al cimitirului național) și în râu. Bărcile care încercau să se întoarcă la Harrison's Island au fost curând supraîncărcate și răsturnate. Mulți federali, inclusiv unii dintre răniți, s-au înecat. Cadavrele au plutit în aval până la Washington și chiar până la în zilele care au urmat bătăliei. În total, 223 de federali au fost uciși, 226 au fost răniți și 553 au fost capturați pe malurile Potomacului mai târziu în acea noapte. Documentele oficiale afirmă în mod eronat că numai 49 de federali au fost uciși în această bătălie, eroare rezultată probabil dintr-o citire greșită a raportului detașamentului Uniunii însărcinat cu înmormântarea morților, care a trecut a doua zi sub steag de armistițiu. Cincizeci și patru de morți ai Uniunii — dintre care numai unul a fost identificat — sunt înmormântați în . Un obuzier al Uniunii capturat de forțele confederate a fost recapturat la 29 mai 1863 în urma raidului lui asupra .

Urmări

Această înfrângere a Uniunii a fost relativ minoră în comparație cu bătăliile care aveau să urmeze în război, dar a avut un impact extrem de larg, în și dincolo de afacerile militare. Pe lângă pierderea a 223 de soldați, Uniunea a pierdut și un senator în funcție, ceea ce a dus la consecințe politice grave la Washington. Stone a fost tratat drept țap ispășitor pentru înfrângere, dar membrii Congresului bănuiau că a existat o conspirație pentru trădarea Uniunii. Agitația care a urmat, precum și dorința de a afla de ce forțele federale pierduseră bătăliile de la Bull Run (Manassas), și Ball's Bluff, au dus la înființarea , care avea să-i chinuie pe ofițerii Uniunii tot restul războiului (mai ales pe cei care erau democrați) și să contribuie la lupte politice urâte între generalii din înalta comandă.

Locotenentul , din , a supraviețuit unei răni aproape fatale la Ball's Bluff și a ajuns în 1902. Poemul lui Herman Melville, „Ball's Bluff – A Reverie” (publicat în 1866), comemorează bătălia. Marele prieten și model al lui Holmes, locotenentul , a supraviețuit și el bătăliei, dar nu și războiului. În 1865, Abbott a fost avansat postum la gradul de general de brigadă. Un alt tânăr ofițer remarcabil, , a ajuns și el în cele din urmă la gradul de general de brigadă, a primit Medalia de Onoare și a avut norocul să supraviețuiască războiului cu aproape o jumătate de secol. Slt. din a fost ucis în bătălie; moartea sa a inspirat un poem (și mai târziu un cântec) intitulat „”.

Conservarea câmpului de luptă

Locul bătăliei este conservat ca , care a fost declarat în 1984. Parcul este administrat de . Zona câmpului de luptă a fost restaurată în timp pentru a arăta într-o mare măsură așa cum arăta în 1861. Tururi explicative sunt oferite de ghizi voluntari pe tot parcursul primăverii, verii și toamnei, în fiecare sfârșit de săptămână, la orele 11:00 și 13:00. (o divizie a ) și partenerii săi au achiziționat și au conservat din câmpul de luptă.

În cultură Copperhead de , a doua parte din , începe cu Bătălia de la Ball's Bluff. Legiunea ficțională Faulconer este plasată pe flancul stâng al poziției confederate și, condusă de Compania K a căpitanului Starbuck, începe punerea pe fugă a forțelor Uniunii.

de , câștigător al din 2006, începe și el cu Bătălia de la Ball's Bluff. Domnul March, tatăl din de Louisa May Alcott, este capelanul care slujește împreună cu armata Uniunii.

De-a lungul , pe partea din Maryland, circula zvonul că fantomele soldaților morți în acea bătălie, mai ales ale celor care s-au înecat într-una dintre bărcile scufundate în Potomac, bântuiau acea zonă, astfel încât lucrătorii canalului nu rămâneau acolo peste noapte și își legau bărcile pentru noapte în altă parte.

Poemul „” a fost scris de Henry S Washburn pentru a comemora moartea locotenentului John William Grout din Regimentul 15 Infanterie din Massachusetts, ucis în Bătălia de la Ball's Bluff. El a fost pus pe muzică de și a fost popular atât în Nord, cât și în Sud, datorită mesajului său universal despre pierdere.

Istoricul și curatorul american a compus în 2014 un poem intitulat Balls Bluff.

„In Freedom’s Shadow” de Robert Hilliard începe cu sclavul fugit și devenit spion John Scobell asistând la Bătălia de la Ball’s Bluff în timpul fugii sale spre libertate.

Note explicative

Note

Bibliografie

Lectură suplimentară

David C. Ward, Call Waiting. Poems (Manchester, England: Carcanet Press, 2014) (Are o poezie intitulată Ball's Bluff)

Categorie:Războiul Civil American Categorie:Bătălii ale Războiului Civil American