Mitologia armeană (în ) a luat naștere din vechile tradiții indo-europene, în special cele proto-armene, și a încorporat treptat credințe și divinități hurro-urartiene, mesopotamiene, iraniene și grecești.
Formarea mitologiei armene Panteonul zeilor armeni, adorați inițial de proto-armeni, a moștenit elementele esențiale din credințele religioase și mitologiile proto-indo-europenilor și ale popoarelor din Podișul Armean. Istoricii disting un corp semnificativ de cuvinte din limbile indo-europene care au fost folosite în riturile păgâne armene.
Se crede că cele mai vechi culte l-au venerat pe un creator numit Ar (sau posibil Ara), personificat sub forma soarelui (Arev sau Areg); anticii armeni se numeau pe ei înșiși „copiii soarelui”. De asemenea, printre cele mai vechi tipuri de venerație de origine indo-europeană se numără cultele vulturilor și leilor, precum și cel al cerului.
După stabilirea dominanției iraniene în Armenia în primul mileniu î.Hr., zoroastrismul a avut o influență majoră asupra religiei armene. Până în perioada parthă târzie, ținuturile armene au aderat la o formă sincretică de mazdaism, care amesteca concepte religioase iraniene cu credințele tradiționale armene.
De exemplu, zeul suprem al panteonului armean, Vanatur, a fost înlocuit ulterior de (forma parthă a lui Ahura Mazda). Cu toate acestea, versiunea armeană a lui Aramazd a păstrat multe aspecte native armene. În mod similar, zeița tradițională armeană a fertilității, Nar, a fost înlocuită de , care poate proveni din persanul Anahita, deși zeița armeană era complet distinctă de omoloaga sa iraniană.
În epoca elenistică (secolele III–I î.Hr.), divinitățile antice armene au fost identificate cu zeitățile grecești antice: cu Zeus, cu Artemis, cu Heracle, Astłik cu Afrodita, Nane cu Atena, Mihr cu Hefaistos, Tir cu Apollo.
După adoptarea formală a creștinismului în secolul al IV-lea d.Hr. (noua religie confruntându-se, inițial, cu multe persecuții), miturile antice au devenit tot mai mult sincretizate cu credințele creștine. Personajele biblice au preluat funcțiile zeilor și spiritelor arhaice. De exemplu, Ioan Botezătorul a moștenit anumite trăsături ale lui Vahagn și Tir, iar arhanghelul Gavriil a preluat elemente ale lui Vahagn.
Informații de bază despre tradițiile păgâne armene au fost păstrate în lucrările autorilor greci antici precum Platon, Herodot, Xenofon și Strabon, ale învățatului bizantin Procopius din Cezareea, precum și în scrierile autorilor armeni medievali precum Moise de Corene, , , Sebeos și Anania din Shirak, dar și în tradițiile populare orale.
Georg Brandes a descris zeii armeni în cartea sa:
Panteon Panteonul Armeniei precreștine s-a schimbat de-a lungul secolelor. Inițial de natură nativ armeană, panteonul a fost modificat prin influențe hurro-urartiene, semitice, iraniene și grecești.
Un motiv comun care s-a regăsit în multe sau în toate panteoanele păgâne armene a fost credința într-o triadă conducătoare de zei supremi, cuprinzând de obicei un zeu șef, creator, fiul său, zeul tunetului, și o zeiță mamă.
Armean timpuriu Se crede că acești zei au fost zei nativi armeni, adorați în timpul celor mai timpurii ere ale istoriei armene (proto-armene). Există, de asemenea, o influență probabilă din partea credințelor indigene din Podișul Armean. Areg (Arev) (în ) sau Ar (în ) – zeul Soarelui, comparabil cu Utu din Mesopotamia. Probabil cunoscut și sub numele de Ara sau evoluând în acesta. Acest zeu a fost probabil menționat pe Poarta lui Meher din era urartiană (ca Ara sau Arwaa). Lingviștii Martin E. Huld și afirmă că cuvântul arew (în ) este înrudit cu numele indian Ravi, însemnând de asemenea „soare”. Această conexiune etimologică, argumentează H. Martirosyan, indică o expresie poetică armeno-ariană moștenită. Astłik (în ) – înrudită cu zeița mesopotamiană Inanna, identificată cu Venus. O zeiță a fertilității și consoarta lui , împărțind un templu cu acesta în orașul . Sărbătoarea Vardavar a fost inițial în onoarea lui Astɫik. Numele „Astɫik” derivă din astɫ (în ) „stea” din proto-indo-european *h₂stḗr plus sufixul diminutiv armenesc -ik. Ayg (în ) – zeița zorilor. Angeł – „Invizibilul” (literal: „nevăzut”), zeul lumii de dincolo. Templul principal al lui Angeł era situat la Angeł-tun (în ), care corespundea probabil cu Ingalova din înregistrările hitite și Ingelene/Ingilena din cele grecești și latine, situat probabil lângă actualul . Comparabil cu Nergal și Hades. Tork Angegh (în ) – „Dăruit de Angeł”. Un strănepot al lui Hayk. Un erou monstruos și urât. Arunca bolovani masivi pentru a scufunda navele inamice în Marea Neagră. Uneori echivalat cu Thor și Polifem și, posibil, cu Tarḫunna. Amanor (în ) – „Purtătorul de fructe noi” (zeul noului an, Navasard). Poate să fi fost sau nu același zeu cu Vanatur. Vanatur (în ) – Însemnând fie „Domnul din Van”, fie „cel care oferă azil”, Vanatur era zeul ospitalității. Poate să fi fost sau nu același zeu cu Amanor. Mai târziu echivalat cu și Zeus. Nvard (în ) – Consoarta lui Ara. Comparabilă cu Nane și Inanna (Iștar). Probabil a evoluat în Anahit. Tsovinar (în ) – „Nar a Mării”, zeița apelor și a oceanului. Poate, de asemenea, o zeiță a fulgerului. A devenit consoarta lui Vahagn. Posibil conectată cu Inara. Andndayin ōj (în ) – „Șarpele Abisului” care trăia în apele negre ce înconjurau arborele lumii.
Hayasa Deși relația exactă dintre regatul din Epoca Bronzului Hayasa-Azzi și armeni este incertă, mulți savanți cred că există o legătură (compară Hayasa cu endonimele armenești Hayastan și Hay). Nu se cunosc multe despre panteonul din Hayasa, dar unele nume au supraviețuit prin intermediul înregistrărilor hitite. Triada ar fi putut cuprinde pe Ugur, Inanna și Tarumu. Ugur – Zeul principal al panteonului din Hayasa. Reprezentat prin ideograma divină U.GUR în înregistrările hitite, care este echivalată cu zeul sumerian Nergal. Numele acestui zeu este necunoscut, dar ar fi putut fi Angeł, Hayk, Ar sau o variație a zeului hattian Šulikatte. Probabil tatăl lui Terettitunnis și Tarumu. Ar fi putut fi, de asemenea, asociat cu zeul semitic El (Elkunirša în hitită). Inanna – Consoarta zeului principal din Hayasa. La fel ca în cazul soțului ei, numele ei nu a supraviețuit, dar se speculează că a fost o formă timpurie a lui Anahit și că a fost asociată cu zeița hitită Așera. Terettitunnis – Posibil o formă timpurie a lui Vahagn. Poate înrudit cu zeul grec Triton. Tarumu – Al șaselea zeu al panteonului din Hayasa. Poate conectat cu Tarhu. Baltaik – Posibil o zeiță conectată cu zeitatea vest-semitică Ba'alat (Astarte), având probabil sufixul diminutiv armenesc -ik (precum cel prezent în numele zeiței Astɫik). Alternativ, ar putea deriva etimologic din proto-indo-europeanul *bʰel– (însemnând „strălucitor”), prin forma *bʰel-to. Izzistanus(?) – O reconstrucție propusă a unui nume deteriorat „s/t-an-nu-us”. Poate o versiune a lui Estan din mitologia hattiană (Ezzi Estan: „Estan cel bun”). Unag-astuas sau Unagastas – O divinitate menționată în tratatul cu hitiții, dar cu atribute necunoscute. Probabil conectată etimologic cu Astvats (armeană clasică: Astuas), nume care continuă să fie folosit și astăzi pentru Dumnezeu în creștinismul armean. Ar fi putut fi o formă a zeului subarian Astuvanu (Astupinu), care este echivalat cu zeul sumerian Nergal.
Urartian Zeii panteonului urartian au fost în mare parte împrumutați din religiile hitită și luviană, hurriană, semitică și indo-iraniană. Ḫaldi sau Khaldi – Zeul principal din Urartu. O divinitate akkadiană (cu un posibil nume armenesc sau greco-armean — comparată cu Helios) care nu a fost introdusă în panteonul urartian până în timpul domniei lui Ishpuini. A format o triadă împreună cu fiii săi, Artinis și Teisheba. Echivalat cu Baal și Mitra/Mihr. Uneori este conectat și cu Hayk. Arubani – Soția lui Ḫaldi. Zeița fertilității și a artei. Posibil o formă timpurie a lui Anahit. Bagvarti sau Bagmashtu (Bagbartu) – Soția lui Ḫaldi. Posibil o variantă regională (de origine armeană sau indo-iraniană) a lui Arubani sau poate o zeiță complet diferită. Teispas sau Teisheba – Zeul furtunii, un fiu al lui Ḫaldi, cu care a format triada principală a zeilor. O variație a lui din mitologia hurriană. Shivini sau Artinis – Zeul soarelui, un fiu al lui Ḫaldi, cu care a format triada principală a zeilor. Provine din zeul proto-indo-european și hitit Siu (compară cu Zeus, Deus etc.). Artinis este forma armeană, însemnând literal „zeul soarelui”, și este posibil conectat cu Ara. Selardi (sau Melardi) – Zeu sau zeiță a lunii. Posibil sora lui Artinis (din armeanul siela „soră”; ardi „zeul soarelui”). Saris – Probabil o deformare a numelui Iștar. Huba – Soția lui Theispas. Versiune a zeiței Hebat. Keura – Posibil zeul pământului. Šebitu – Se cunosc puține despre acest zeu, dar Rusa al III-lea a susținut că este slujitorul său.
Influența iraniană Influențele zoroastriene au pătruns în cultura armeană în timpul Imperiului Ahemenid, deși convertirea a fost incompletă și sincretică, iar perșii și armenii nu s-au identificat niciodată unii cu ceilalți ca fiind coreligionari, în ciuda faptului că ambele popoare se refereau la ele însele ca fiind „adoratori ai lui Mazda”. (în ) – Înrudit cu iranianul Ahura Mazda (sau Ormazd), posibil amestecat cu Ara sau Aram. Capul panteonului, identificat cu Zeus în sincretismul religios, cu care împărțea multe titluri. Împreună cu Anahit și Vahagn, a format triada conducătoare. Echivalat cu Vanatur, Aram și Ara, de la care a preluat diverse aspecte. În timp, funcțiile pozitive ale lui Baal Shamin au fost absorbite de Aramazd. Anadatus (în ) – Forma armeană a lui Ameretat din grupul Zoroastrian Amesha Spenta. (în ) – Înrudită cu iranianul Anahita. Probabil legată inițial de Inanna (sumeriană) și Anunit (babiloniană — Iștar, Astarte) înainte de prezența iraniană în regiune. Zeița fertilității și a nașterii, fiică sau soție a lui Aramazd, Anahit este identificată, de asemenea, cu Artemis și Afrodita. Temple dedicate lui Anahit au fost stabilite în Ani-Kammakh, Armavir, Artashat, Ashtishat. Ani este, probabil, o derivare sau o formă alternativă a lui Anahit. Mihr (în ) – Înrudit cu iranianul Mithra. Zeul soarelui și al luminii, fiul lui , fratele lui și al lui Nane. Istoric, în ciuda locului său înalt în panteon, venerarea lui Mihr a fost eclipsată de cea a lui Vahagn (într-adevăr, cultul lui Mihr pare să fi fost suplimentar celui al lui Vahagn), iar puține lucruri se cunosc despre cultul său, în afară de similitudinile cu Mithra iranian și absența . Mihr a fost identificat cu Hefaistos de către Moise de Corene și autorii ulteriori. Centrul său de cult era situat în Bagaharich, iar Templul din Garni i-a fost dedicat. Omanos (în ) – Forma armeană a lui Vohu Manah din zoroastrism. Spandaramet (în ) – Înrudită cu iranianul Spenta Armaiti, o fiică a lui Aramazd și zeiță htonică a fertilității, a viilor și a lumii de dincolo. Spandaramet a fost aleasă de traducătorii unor Biblii armene pentru a reda sensul numelui Dionis (în ) în 6:7. Uneori numită Sandaramet sau Santamaret, denotând o conexiune cu lumea de dincolo unică teologiei armene, chiar și în scrierile creștine. Se spune că regatul ei este locuit de spirite rele numite santarametakani. Tir (în ) sau Tiur – Înrudit fie cu iranianul Tir (sau ), fie (prin intermediul termenului armenesc dpir „scrib”) cu babilonianul Nabu. În ambele cazuri, zeul mercurial al înțelepciunii, al limbajului scris, al culturii și al științei; mesager al zeilor și psihopomp. Identificat cu zeul grec Apollo. Rolul lui Tir ca psihopomp ar fi putut fi absorbit de la zeul tunetului luvian Tarhunda, al cărui nume fusese folosit pentru a traduce numele zeului mesopotamian al lumii de dincolo, Nergal. Templul lui Tir era situat lângă Artashat.