Mircea-Ludovic Bassarab (cunoscut în Franța și ca Louis Mircea Bassarab;Impasse Ronsin. Meurtre, Amour et Art au cœur de Paris ) a fost un sculptor român activ în Franța.

Biografie Născut într-o familie de artiști, Mircea Bassarab era fiul Mariei și a pictorului și gravorului Ludovic Bassarab. Sora sa, Ioana Bassarab, a fost artistă plastică, cunoscută pentru contribuția sa la dezvoltarea teatrului modern de păpuși din România.

A urmat cursurile sculptorului Antoine Bourdelle, fiind menționat în repertoriul elevilor acestuia sub numele „Louis Bassarab”.

S-a stabilit la Paris în anul 1929, unde a început să activeze în cercurile artistice locale. În această perioadă, lucrările sale au atras atenția unor personalități, între care avocatul francez Henri-Robert, al cărui bust a fost sculptat de Bassarab și ulterior expus.

A locuit în colonia de artiști de pe Impasse Ronsin, nr. 11, din Paris, unde i-a avut ca vecini, printre alții, pe Constantin Brâncuși și André Del Debbio.

În aprilie 1929 s-a căsătorit cu Sonia Hambourg, fiica pianistului Mark Hambourg.

Prin decret prezidențial din 11 august 1947, publicat în Journal officiel de la République française, Mircea Basarab a fost naturalizat cetățean francez.

Împreună cu André Del Debbio, a fondat la Paris galeria „La Cimaise”, situată la nr. 72 pe bulevardul Raspail.

Activitate Mircea Bassarab a participat în mod regulat la importante expoziții colective din Paris, inclusiv la Salon d’automne, unde a expus începând cu anul 1929. Lucrările sale au fost prezentate și în cadrul Salonului Tuileries, precum și în galerii pariziene, între care Galeria Carmine.

În anul 1932, bustul lui Henri-Robert a fost expus la Salon d’automne, fiind remarcat de presa franceză. De asemenea, artistul a continuat să expună în cadrul aceluiași salon în anii următori, inclusiv în 1935.

Prima sa expoziție personală a avut loc la Galeria Druet din Paris, între 1 și 25 iulie 1936, fiind inaugurată de ministrul României la Paris, Constantin Cesianu. Expoziția a cuprins sculpturi și desene, oferind o imagine de ansamblu asupra creației sale.

Lucrările expuse au fost următoarele:

Orfeu (ghips); Tors (ghips); Mască (teracota); Întâmplare de mulaj (ghips patinat); Cap de tânără fată (ghips patinat); Cap de copil [ceara patinata]; Capul domnișoarei Y. I. (ghips patinat); Bustul domnișoarei Y. I. (ghips patinat); Portretul doamnei Ch. P. (patinat); Bustul decanului baroului parizian Henri-Robert, membru al Academiei Franceze (ghips original); Masca domnului J. Holroyd Reece K. C. C. (bronz lustruit); Ego (piatră, sculptata direct); Compozifie (proiect din piatră); Sinteza Mișcăirii (ghips, sculptat direct).

Expoziția a inclus și o serie de desene realizate în cărbune, cerneală și creion:

Studiu pentru tors (carbune); Model în repaos (cerneală de China); Portretul unui amic (carbune); Portretul domnului Gh., (cerneală de China); Femee cu steag (creion); Studiu (cărbune); Crochiu al doamnei Ch, P. (cărbune). A participat la edițiile din 1946 și 1947 ale Salonului organizat de Société des Artistes Français. În 1946 a expus lucrarea Tête (ipsos), iar în 1947 a prezentat trei lucrări: Dessin d’homme, Dessin de jeune femme și Buste de femme (ipsos).Le Salon 1946: 159e exposition, Palais de New-York, 1946, p. 96Le Salon 1946: 160e exposition, Palais de New-York, 1946, p. 81

În anul 1947, Mircea Basarab a participat la expoziția „Les Maîtres de l’art contemporain de la Seine-et-Marne”, organizată la Barbizon, unde a expus alături de artiști precum Marcel Damboise, Yves Alix, Pierre-Blaise Clairin sau Henri Desvallières.

Recepție critică Activitatea lui Mircea Bassarab a fost reflectată în presa artistică franceză și internațională. Revista Arta și Arheologia consemna că lucrările sale au fost reproduse și în publicații precum Harper’s Bazaar și L’Architecture d’Aujourd’hui.

Într-o cronică publicată în Gringoire, citicul de artă André Salmon caracteriza opera lui Mircea Basarab drept rezultatul unei tensiuni între spontaneitate și disciplină formală, evidențiind preocuparea pentru construcția volumelor și pentru redarea esenței formale a chipului. Criticul remarca lucrarea Orfeu pentru armonia și îndrăzneala compoziției, precum și Bustul lui Henri-Robert, considerat una dintre realizările notabile ale artistului. În același timp, el observa că unele lucrări evocă tradiția sculpturii clasice, făcând trimitere la Donatello.

De asemenea, criticul René Chavance a evidențiat caracterul precis și sculptural al desenelor sale, precum și forța expresivă a volumelor.

Publicația Beaux-Arts a apreciat expresivitatea și caracterul exploratoriu al sculpturii sale, menționând totodată influențe stilistice apropiate de Auguste Rodin și Antoine Bourdelle, în special în lucrarea Orfeu.

În presa britanică, The Daily Mail a subliniat dificultățile organizării unei expoziții de sculptură, apreciind totodată originalitatea lucrărilor și capacitatea artistului de a reda expresivitatea formelor, în special în portrete.

Expoziții

1929–1935, 1946 — Salon d’automne, Paris;Salon d'automne. Catalogue, 1946, p. 36 1932 — Salon des Échanges, Paris; 1936 — Galerie Druet, Paris; 1946–1947 — Salon des artistes français; 1947 — Les Maîtres de l’art contemporain de la Seine-et-Marne, Barbizon.

Note

Categorie:Nașteri în 1903 Categorie:Decese în 1986 Categorie:Sculptori români