Îmbrățișarea de la Acatempan (spaniolă: Abrazo de Acatempan) este o referință la un eveniment din istoria Mexicului în care Agustín de Iturbide, comandantul suprem al armatei din sudul Viceregatului Noua Spanie, și Vicente Guerrero, liderul forțelor care se luptau pentru independența Mexicului, au participat și au ajuns la o reconciliere. Acest eveniment a avut loc la data de 10 februarie 1821. Tradiția spune că acest eveniment a marcat reconcilierea dintre forțele viceregale și armata insurgentă.

Context În 1816, căpitanul general al Cubei, Juan José Ruiz de Apodaca, a fost numit vicerege al Noii Spanii. El a amplificat imediat o politică deja aplicată de predecesorii săi, viceregii Venegas și Calleja, acordarea de grațieri liderilor insurgenți care depuneau armele. Unii dintre cei mai importanți, precum Nicolás Bravo, Manuel de Mier y Terán și Ignacio López Rayón, au acceptat această măsură. Alții au refuzat să o accepte, precum Pedro Moreno, Pedro Ascencio, Guerrero și Guadalupe Victoria. Datorită acestei politici, insurgența din Noua Spanie a fost redusă considerabil. Atât viceregele, cât și alte autorități au considerat că, în trei ani, 9.998 de rebeli au fost uciși, 6.000 luați prizonieri și 35.000 grațiați. Deși cifrele sunt, cel puțin, discutabile, este adevărat că istoriografia a considerat guvernul lui Ruiz de Apocada, în termeni generali, ca o perioadă de pacificare crescândă a Noii Spanii și, proporțional, ca o etapă a declinului insurgenței.

Pe 1 ianuarie 1820, în Las Cabezas de San Juan (Andaluzia, Spania), colonelul Rafael del Riego s-a ridicat în arme, proclamând că regele Ferdinand al VII-lea trebuie să depună jurământ pe Constituția de la Cadiz, proclamată de Cortes Generales (parlamentul Spaniei) în 1812. Pe 26 mai, intendentul provinciei Veracruz, José Dávila, a proclamat Constituția de la Cadiz. Apodaca a făcut același lucru în capitală pe 31 mai.

Restabilirea constituțională i-a luat prin surprindere pe novo-hispanici. Unii oameni se temeau că privilegiile clerului și ale armatei vor fi suprimate.

Când Guerrero a aflat de situație, a încercat să-l convingă pe colonelul José Gabriel de Armijo, un comandant regalist din sud, să se alăture mișcării sale. Armijo a rămas loial guvernului spaniol. Guerrero a încercat din nou să-l convingă printr-o scrisoare din 17 august, trimisă lui Armijo împreună cu colonelul Carlos Moya.

Pe 9 noiembrie, Armijo, comandantul operațiunilor din sudul țării, a demisionat. El a invocat motive de sănătate, deși a avut și divergențe cu viceregele Apodaca, care l-a detașat imediat la Sevilla.Letter of resignation from Colonel Armijo, November 9, 1820.

Apodaca l-a numit apoi pe Agustín de Iturbide noul comandant al armatei de operațiuni din sud, la recomandarea oidorului Bataller. Pe 16 noiembrie 1820, Iturbide a părăsit Ciudad de México și și-a stabilit cartierul general în Teloloapan, în actualul stat Guerrero.

Îmbrățișarea Iturbide a încercat, așa cum făcuse și Armijo înainte, să-l convingă pe Guerrero să accepte grațierea, dar a fost respinsă varianta. După aceste încercări, i-a scris o nouă notă lui Guerrero pe 10 ianuarie, rugându-l să se retragă din luptă, cerându-i că guvernul îi va respecta poziția militară și îi va acorda grațierea. Guerrero a refuzat categoric. Câteva zile mai târziu, pe 25 ianuarie, Iturbide a solicitat o întrevedere cu Guerrero. I-a prezentat programul său politic, care avea să fie ulterior concretizat în Planul de la Iguala.

Primul care a semnalat întâlnirea a fost dezertorul Tomás Cajigal, care (pentru a intra în grațiile guvernului viceregal), l-a acuzat pe Iturbide că s-a pus sub ordinele lui Guerrero. Conform versiunii sale, întâlnirea a avut loc pe 14 martie.

Istoricul Carlos María de Bustamante a afirmat că Guerrero s-a întâlnit cu Iturbide, dar nu indică data. El citează o scrisoare de la Iturbide către vicerege, datată la 18 februarie 1821, în care cel dintâi spunea că:

Această scrisoare ar dovedi că nu a existat nicio întâlnire între cei doi lideri înainte de 18 februarie.

Ani mai târziu, Lorenzo de Zavala a publicat în lucrarea sa Ensayo histórico de las revoluciones de México (Eseu istoric despre revoluțiile din Mexic) că întâlnirea a avut într-adevăr loc. El și-a imaginat un dialog între caudillos, care este cel pe care tradiția l-a păstrat:

Lucas Alamán a respins versiunea lui Zavala, deoarece acesta a recuperat raportul lui Iturbide și, împreună cu alte surse, a susținut că insurgentul care s-a întâlnit la Teloloapan cu Iturbide a fost José Figueroa, care a fost împuternicit de Guerrero să aranjeze toate condițiile.

Desigur, în Acatempan, Guerrero, tradiția îmbrățișării este foarte importantă și reflectă un sentiment de identitate locală.

Consecințe

Pe 24 februarie, Iturbide a proclamat Planul de la Iguala. El s-a bazat pe trupele lui Guerrero, Asencio și ale altor caudillos. A reușit să convingă mai mulți foști insurgenți care fuseseră grațiați să ridice din nou armele pentru a-l sprijini.

În cele din urmă, pe 27 septembrie, Armata celor Trei Garanții, cu Iturbide în frunte, și-a făcut intrarea triumfală în Ciudad de México.

Vezi și

Planul de la Iguala Armata celor Trei Garanții

Referințe

Bibliografie

Categorie:1821 în America de Nord Categorie:Istoria Mexicului