Gheorghian Hagi Toma Peșacov (n. 1784 sau începutul anului 1785, Craiova – d. 1/13 noiembrie 1854, București) a fost un tălmaci, paleograf, profesor și arhivist român, considerat unul dintre ultimii și cei mai de seamă traducători ai documentelor de limbă slavă din Țara Românească și unul dintre primii slaviști și arhiviști români.Mihail M. Fânescu, Gheorghian Peșacov. Contribuții la cunoașterea vieții și activității sale, în Revista Arhivelor, București, p. 287.

Biografie

Origini și familie S-a născut în Craiova, în 1784 sau la începutul anului 1785.Arhivele Statului București, Comisia Documentală, dos. 14/8 bis, f. 124: situație a personalului trimisă în 1851 dec. 28 de către Comisie la Departamentul Trebilor Bisericești. Tatăl său se numea Hagi Toma Peșacov, originar din Vlahoclisura, de origine româno-macedoneană.M. Theodorian-Carada, August Peșiacov, în Arhivele Olteniei, an. XIX, nr. 107–112, ian.–dec. 1940, p. 302–304; Gigi Orman, Din trecutul Craiovei. Cartierul Clisurean, în Arhivele Olteniei, an. VII, nr. 37–38, mai–august 1928, p. 217–218. Numele original al familiei era „Pesica", transformat în „Peșicof", „Pișicof", „Peșeacov" și mai târziu „Pessiacov" în timpul trecerii familiei din Vlahoclisura prin Bulgaria spre Țara Românească. Ulterior, unii membri ai familiei și-au reluat numele vechi sub formele „Pesicu" sau „Pessicu".Gigi Orman, op. cit., p. 217–218.

A avut o soție pe nume Persida și trei copii: o fată și doi băieți.Arhivele Statului București, Comisia Documentală, dos. 14/8 bis, f. 124. Fiul său Dimitrie G. Peșacov, născut la Vârșeț în Banatul iugoslav în 1825, i-a continuat activitatea ca translator de limbă slavă, lucrând la Comisia Documentală începând din iunie 1848 și apoi ca șef al Secției Bunuri Publice la Arhivele Statului, până la moartea sa în 1888.Arhivele Statului București, Comisia Documentală, dos. 28/8 bis, f. 55; Registrul Stării Civile pentru morți pe anul 1888 al Comunei București, nr. 2095.

Studii și limbi cunoscute Nu se cunosc cu certitudine instituțiile unde a studiat, însă este probabil că a frecventat Academia grecească de la Sfântul Sava din București. Cunoștea perfect limbile greacă, slavă, bulgară, sârbă și rusă, și probabil latina.Mihail M. Fânescu, op. cit., p. 289. Era totodată un desăvârșit paleograf, capabil să descifreze și să restaureze scrieri șterse, rupte sau grav deteriorate.Mihail M. Fânescu, op. cit., p. 296.

Activitate profesională stanga|miniatura|Pazvant-Oglu (1758–1807), pașă rebel de Vidin, în serviciul căruia Gheorghian Peșacov a activat ca secretar și tălmaci începând din 1805.

Perioada Vidin (1805–1822) Începând din 1805 și până în 1822, a activat la Vidin ca secretar și tălmaci pe lângă cinci pașale, printre care și celebrul Pazvant-Oglu.Mihail M. Fânescu, op. cit., p. 288; Arhivele Statului București, Comisia Documentală, ms. 774, f. 51 sqq. A ținut în limba sârbă corespondența acestora cu Cara Gheorghe, prințul Serbiei, și în limbile română și greacă corespondența cu generalii ruși aflați în Țara Românească între 1806 și 1812, inclusiv cu generalul Miloradovici. A asigurat de asemenea corespondența în greacă a Mitropoliei Vidinului cu Patriarhia din Constantinopol.Mihail M. Fânescu, op. cit., p. 288.

Răscoala lui Tudor Vladimirescu din 1821 l-a determinat să se refugieze la Vidin, unde a rămas până în 1822. Familia sa a continuat să locuiască în sudul Dunării până în 1842, timp de 13 ani de despărțire forțată.Mihail M. Fânescu, op. cit., p. 288–290.

Activitate la Craiova și Târgu Jiu (1822–1842) Revenit în țară după 1822, s-a dedicat traducerii documentelor vechi scrise în limba slavă. Începând din 1825, a activat la Craiova, unde a fost recomandat caimacamului Alexandru Dimitrie Ghica (viitorul domn al Țării Românești) de către căminarul Coresie.Mihail M. Fânescu, op. cit., p. 289. A susținut două examene de tălmaci — unul în fața lui Ghica și altul în 1834 în fața lui Barbu Știrbei — și a tradus hrisoavele acestora, ale vornicesei Gatinca Bibescu și ale altor boieri.Mihail M. Fânescu, op. cit., p. 289–290.

În 1832 îl găsim la Târgu Jiu ca dascăl particular,Al. Ștefulescu, Istoria Târgu Jiului, ed. II, 1906, p. 183. după care a predat timp de un an și șase luni la Școala Normală (primară) din același oraș.Arhivele Statului București, Comisia Documentală, dos. 14/8 bis, f. 124.

Între 1834 și 1839 a locuit la București, candidând pentru un post de tălmaci oficial. Examenul s-a ținut la Colegiul Sfântul Sava între 22 și 29 decembrie 1836, obținând atestatul la 5 ianuarie 1837.Mihail M. Fânescu, op. cit., p. 289–290. În urma acestui examen a ocupat postul de tălmaci oficial „cu leafă" la Marea Logofeție a Dreptății, condusă de vornicul Alexandru Filipescu. În această perioadă casa sa din Târgu Jiu a fost jefuită de toate lucrurile de preț.Arhivele Statului București, Comisia Documentală, dos. 10, f. 13 și 21; dos. 1, f. 227–230. miniatura|Mitropolia Ungrovlahiei din București, cca. 1851. Sediul Comisiei Documentale unde Gheorghian Peșacov a activat ca tălmaci de documente slavone între 1842 și 1854.

Comisia Documentală (1842–1854) La 10 iulie 1842, prin ofis domnesc, a fost numit tălmaci la Comisia Documentală — instituție înființată în 1841 de Adunarea Obștească a Țării Românești cu misiunea de a inventaria și traduce documentele mănăstirești.Buletinul Oficial, 1841, p. 339–342; Arhivele Statului București, ms. 775–786. A deținut această funcție până la moartea sa, primind un salariu de 500 lei lunar, și a primit în 1852 rangul boieresc de pitar.Arhivele Statului București, Comisia Documentală, dos. 1, f. 152 sqq., 175–179 și 227–230; dos. 10, f. 13 și 21; ms. 774, f. 51 sqq. stanga|miniatura|Nicolae Bălcescu (1819–1852), fotografiat cu un an înainte de moartea sa. Istoric și revoluționar român, colaborator al lui Gheorghian Peșacov la traducerea documentelor slavone publicate în revista Magazinul Istoric pentru Dacia (1845). A tradus majoritatea documentelor slave emise de cancelaria voievodală a Țării Românești din fondurile mănăstirilor neînchinate, fiind singurul tălmaci al instituției — fapt care provoca frecvente întârzieri, unele hrisoave necesitând câte 3–4 zile sau mai mult pentru a fi descifrate și traduse.Arhivele Statului București, Comisia Documentală, dos. 13, f. 161 și 234.

În septembrie 1845 a colaborat cu August Treboniu Laurian și Nicolae Bălcescu la traducerea unor documente pentru revista „Magazinul Istoric", printre care faimoasa corespondență a lui Ștefan cel Mare cu Patriarhia Ohridei.Însemnare autografă pe verso copertei Dictionarium Trilingve, Moscova, 1704, exemplar păstrat la Arhivele Statului București; cf. Trad. Magazin Istoric pt. Dacia, I, p. 277–278.

Contribuții filologice și disputa terminologică Peșacov a fost primul tălmaci care a aplicat o metodă critic-filologică sistematică în traducerea documentelor slave, corectând erorile tălmacilor anteriori și semnalând inexactitățile acestora.Mihail M. Fânescu, op. cit., p. 292–296.

Cea mai importantă controversă a sa cu membrii Comisiei Documentale a privit traducerea termenului slav „cerni": el propunea traducerea prin „vecin", argumentând că termenul „rumân" corespunde în slavonă lui „Vlah" (plural „Vlasi") și nu lui „vecin".Mihail M. Fânescu, op. cit., p. 291–293; Arhivele Statului București, ms. 774, f. 51 sqq. Membrii Comisiei — printre care Iordache Golescu, Eufrosin Poteca și Florian Aaron — susțineau tradiția tălmacilor din secolul al XVIII-lea, care folosiseră „rumân". Peșacov a apelat până la Domnul Țării, obținând în cele din urmă câștig de cauză. Cercetările ulterioare au confirmat că ambii termeni desemnau cultivatori dependenți care se puteau răscumpăra sau muta de pe o moșie pe alta.Mihail M. Fânescu, op. cit., p. 293.

A ridicat și problema traducerii titlului „Io" din documentele voievodale, cerând o dezlegare oficială privind modul corect de redare a acestuia.Arhivele Statului București, Comisia Documentală, dos. 13, f. 162. miniatura|320x320px|Exemplarul din Dictionarium Trilingve aparținând tălmaciului Gheorghian Peșacov, păstrat la Arhivele Statului București, conținând însemnări autografe ale acestuia, printre care o notă din 28 septembrie 1845 privind traducerile realizate pentru August Treboniu Laurian și Nicolae Bălcescu.

Instrumente de lucru Principalul instrument de lucru era un lexicon slavonesc trilingv — Dictionarium Trilingve (Moscova, 1704) — al cărui exemplar personal s-a păstrat la Arhivele Statului din București.Mihail M. Fânescu, op. cit., p. 293–294. Pe verso copertei acestui dicționar există o însemnare autografă din 28 septembrie 1845 privind traducerile realizate pentru Laurian și Bălcescu. A reprodus manual, cu mare acuratețe paleografică, două file lipsă din dicționar, reconstituirea sa fiind aproape imposibil de distins de textul tipărit original.Mihail M. Fânescu, op. cit., p. 293–294, nota 2.

Importanță istorică Gheorghian Peșacov este considerat:

unul dintre ultimii reprezentanți ai breslei tălmacilor de documente slave din Țara Românească unul dintre primii slaviști români unul dintre primii arhiviști români, prin natura activității sale la Comisia DocumentalăMihail M. Fânescu, op. cit., p. 297.

Odată cu moartea sa în 1854, bresla tălmacilor a dispărut, traducerea și editarea documentelor slave devenind preocuparea unor mari învățați precum B.P. Hașdeu, Ion Bogdan, Nicolae Iorga și M. Costăchescu.Mihail M. Fânescu, op. cit., p. 297.

Traducerile sale sunt menționate în lucrările de specialitate, cataloage și publicații de documente, reprezentând astăzi uneori singura urmă a unor documente originale dispărute sau grav deteriorate.Ion Radu Mircea, Catalogul documentelor Țării Românești, București, 1947, p. XIV–XV.

Familie notabilă Peșacov +PersoanăRelațieActivitateHagi Toma PeșacovTatăOriginar din VlahoclisuraDimitrie G. PeșacovFiuTălmaci, arhivist, Șef Secție Arhivele StatuluiGheorghe Hagi Toma PeșacovRudă (posibil frate)Poet, versuri despre Tudor VladimirescuAugust PeșacovRudăAvocat, ziarist, vicepreședinte Camera Deputaților, prieten cu B.P. HașdeuCristache PeșacovRudă (posibil fiu)Avocat, fost moșier și primar al Craiovei

Note

Bibliografie

Mihail M. Fânescu, ''Gheorghian Peșacov. Contribuții la cunoașterea vieții și activității sale'', în Revista Arhivelor, București Al. Ștefulescu, ''Istoria Târgu Jiului'', ed. II, 1906 M. Theodorian-Carada, ''August Peșiacov'', în Arhivele Olteniei, an. XIX, nr. 107–112, ian.–dec. 1940 Gigi Orman, ''Din trecutul Craiovei. Cartierul Clisurean'', în Arhivele Olteniei, an. VII, nr. 37–38, mai–august 1928 Ion Radu Mircea, ''Catalogul documentelor Țării Românești'', București, 1947 Emil Vârtosu, ''Versuri inedite despre 1821'', în Revista Arhivelor, III, nr. 8, 1939 Emil Vârtosu, ''Un oltean despre Dinicu Golescu'', în Arhivele Olteniei, XV, nr. 89–91, 1936