The River Ophelia este un roman australian scris de , publicat pentru prima dată de în 1995. Narațiunea pendulează între perspectiva la persoana întâi și cea a unui observator anonim. La momentul apariției, lucrarea a fost extrem de controversată în Australia, unii critici proeminenți catalogând-o drept pornografică, acuzație pe care Ettler a negat-o categoric.
De la publicarea inițială, criticii și cercetătorii au identificat semnificații mai profunde în complotul și stilul romanului, unii considerându-l un roman postmodern despre violența domestică, nihilismul mediului urban și relațiile toxice, prezentând trăsături ilustrative ale absurdului sau suprarealiste. Cartea a fost nominalizată în 1995 la pentru excelență în literatura speculativă australiană – secțiunea Horror – Cel mai bun roman.
Coperta primei ediții din 1995 conține subtitlul „an uncompromising love story” („o poveste de dragoste fără compromisuri”). Deși romanul explorează o relație sexuală de tip , Ettler a insistat că lucrarea nu este despre iubire (ci mai degrabă despre căutarea greșită a acesteia) și nici nu a fost concepută ca fiind erotică sau romantică. O reeditare din 2018 prezintă o copertă nouă, care sugerează natura mult mai sumbră a textului.
Rezumat
Romanul urmărește experiențele protagonistei Justine, o studentă din zona centrală a orașului Sydney, și relația ei cu Sade, un jurnalist narcisist, distructiv și abuziv, care lucrează pentru o revistă rock de duzină. Sade, un sociopat violent și depravat, o folosește constant pe Justine pentru propriile sale experiențe sexuale; pe măsură ce aceasta realizează acest lucru, pornește la rândul ei într-o căutare autodistructivă a împlinirii sexuale.
Alte personaje, precum Hamlet, Ophelia, Simone și Marcelle, apar ulterior în poveste. Aceștia consumă regulat și sunt absorbiți de o cultură capitalistă agresivă, marcată de și fluide, ocazional cu accente de violență sexuală. Singurul personaj care pare să urmărească ostensibil iubirea sau o relație monogamă sănătoasă este Justine. Sade o ironizează constant pe Justine într-o manieră sadică, uneori afișându-și celelalte femei în fața ei. Scenele de sex sunt descrise adesea într-un mod clinic și fetișist, lipsit de romantism sau pasiune.
Ca reacție, Justine recurge adesea la un comportament sadic propriu, încercând să mimeze sau să se răzbune pe comportamentul sordid al adversarilor săi, pe care pare incapabilă să-i depășească. Luptând împotriva curentului și renunțând treptat la speranța unei iubiri sănătoase într-un mediu urban care o respinge, Justine cade în disperare și în consum de droguri, înainte de a căuta o soluție permanentă pentru suferințele și opresiunile sale.
Publicare și teme
Ettler a criticat deschis imaginea de pe coperta ediției din 1995 (o femeie nudă pe un scaun): „Pentru mine, sexualitatea lui Justine nu este problema centrală. Comportamentul ei sexual este un simptom care maschează ceea ce se întâmplă de fapt la un nivel mai profund, și anume lupta pentru putere. Dacă există o problemă legată de sex în roman, aceasta este ”. Autoarea a considerat coperta inițială înșelătoare, afirmând că nu a avut control asupra designului. Ediția din 2018 a corectat acest aspect, oferind o imagine mai fidelă naturii violente a cărții.
Romanul face referiri directe la (1991) de Bret Easton Ellis, având un ton similar de parodie la adresa culturii consumeriste vide și a vieții sexuale alienate a tinerilor profesioniști (). Unii cercetători au clasificat The River Ophelia ca fiind un .
Receptare critică și influență Reacțiile critice față de roman au fost extrem de polarizate. Unele cronici au lăudat abordarea satirică și sardonică a vieților moralmente precare ale studenților albi privilegiați din suburbiile de lux ale Sydney-ului, în timp ce altele l-au respins ca fiind obscen, violent și excesiv de explicit. Criticul Don Anderson a descris romanul drept o „căsătorie între Helen Garner și Marchizul de Sade”.
Criticii au identificat romanul ca fiind un exemplu de , un curent literar australian care tratează alienarea vieții urbane.
Ettler s-a mutat la Londra în 1997 pentru a scăpa de reacțiile virulente provocate de roman în Australia. Revenită în Sydney în anii 2000, ea a declarat în 2018: „În sfârșit pot clarifica lucrurile – The River Ophelia este un roman postmodern despre violența domestică”. Ea a invocat mișcarea #MeToo ca un semn încurajator că abuzurile sexuale și tratamentul necorespunzător sunt, în sfârșit, recunoscute public.
Romanul a fost un bestseller în Australia și Noua Zeelandă. În anii '90, a fost inclus pe lista de lecturi pentru Higher School Certificate (bacalaureatul australian) în sistemul de învățământ secundar.
Note
Categorie:Romane din 1995 Categorie:Romane australiene