Căile libertății (în franceză Les chemins de la liberté) este o serie de romane a autorului francez Jean-Paul Sartre. Concepută ca o tetralogie, a rămas incompletă, doar trei volume și prima parte a celui de-al patrulea fiind publicate în timpul vieții sale; partea a doua a volumului final, rămasă neterminată, a fost editată și publicată la un an după moartea sa.

Cele trei romane publicate gravitează în jurul lui Mathieu, un profesor de filozofie socialist, și a grupului său de prieteni. Trilogia include: Vârsta rațiunii (L'âge de raison), Căile libertății II: Amânarea (Le sursis) și Cu moartea în suflet (La mort dans l'âme). Trilogia urma să fie completată de un al patrulea roman, Ultima șansă (La dernière chance); totuși, Sartre nu l-a terminat niciodată: două capitole au fost publicate în 1949 în revista lui Sartre, Les Temps Modernes, sub titlul „O stranie prietenie” (Drôle d'amitié).Caute, D. Introducere la The Reprieve de Jean-Paul Sartre, Penguin Classics, 2001. Ultima parte din Ultima șansă a fost reconstruită ulterior și publicată în 1981.

Romanele au fost scrise în mare parte ca răspuns la evenimentele din Al Doilea Război Mondial și Ocupația germană a Franței, exprimând schimbări semnificative în poziția filosofică a lui Sartre către „angajare” (engagement) atât în viață, cât și în literatură.

Context În aprilie 1938, a fost publicat primul roman al lui Sartre, Greața. Trei luni mai târziu, acesta îi scria lui Simone de Beauvoir: „Am găsit dintr-odată subiectul [următorului] meu roman, proporțiile și titlul său... Subiectul este libertatea.” Inițial, acesta urma să se numească „Lucifer” și să fie scris în două părți.Citat în Sartre: A Biography de Ronald Hayman (Carroll & Graf, 1987), p. 133.

Scrierea acestor romane a fost semi-autobiografică. Mathieu a fost bazat pe el însuși, Ivich pe , Gomez pe , Sarah pe Stephania Avdikovici, iar Boris pe prietenul lui Sartre, .Cohen-Solal, p. 254. Marcelle, parțial bazată pe Simone de Beauvoir, a fost personajul cel mai îndepărtat de modelul real.Hayman, p. 158.

Vârsta rațiunii și Căile libertății II: Amânarea au fost publicate împreună după război, în septembrie 1945. Sartre era deja vocea intelectuală principală a Franței, iar romanele au fost primite cu mare entuziasm de publicul francez.Gary Cox. Sartre and Fiction. Continuum Books, 2009, p. 100.

Personaje Mathieu Delarue – un profesor de filozofie celibatar a cărui dorință principală este să rămână liber. Marcelle – amanta însărcinată a lui Mathieu. Daniel – un prieten homosexual al lui Mathieu și al lui Marcelle. Boris – un student al lui Mathieu. Ivich – sora lui Boris, de care Mathieu este atras. Brunet – prietenul comunist al lui Mathieu. Gomez – un pictor care luptă alături de republicani în Spania. Sarah – soția evreică a lui Gomez.

Privire de ansamblu asupra seriei Primul roman, Vârsta rațiunii (1945), se concentrează pe incertitudinea lui Mathieu Delarue dacă să se dedice amantei însărcinate sau partidului său politic. Al doilea volum, Căile libertății II: Amânarea (1945), explorează ramificațiile pactului de la München din 1938. În a treia carte, Cu moartea în suflet (1949), Delarue își pune capăt indeciziei încercând să apere un sat atacat de germani. Deși pare să fi fost ucis, el își exprimă libertatea supremă prin acest act de curaj.

A doua parte a volumului Cu moartea în suflet se concentrează pe Brunet în lagărul de prizonieri. În partea finală, Ultima șansă, se dezvăluie că Mathieu nu a fost ucis, ci reapare într-un stalag după două luni petrecute în spital.

Stil și tehnică În Vârsta rațiunii, perspectiva se schimbă de la un capitol la altul pe parcursul unei perioade de 48 de ore. În volumul al doilea, Le Sursis, intervalul de timp este de o săptămână, dar punctul de vedere se schimbă mult mai rapid, uneori chiar în cadrul aceleiași fraze, trecând de la un personaj la altul. Sartre a declarat că a încercat să utilizeze tehnicile de simultaneitate ale unor scriitori precum John Dos Passos și Virginia Woolf.Jean Paul Sartre, The Last Chance: Roads of Freedom IV, traducere de Craig Vasey. Continuum Books, 2009, p. 23.

Interpretare Trilogia reflectă multe dintre conceptele existențialiste cele mai cunoscute ale lui Sartre, inclusiv reaua-credință (autoamăgirea), asumarea libertății care vine la pachet cu angoasa și responsabilitatea personală pentru propriile acțiuni.Articol de Tara J. Johnson despre „The Roads to Freedom” în The Facts on File Companion to the World Novel, p. 671.

De ce nu a terminat Sartre seria Biograful Ronald Hayman a teoretizat că Sartre „ura profund să ducă orice lucru la o concluzie”. Deși a finalizat piese de teatru și nuvele, multe proiecte majore (precum biografia lui Flaubert sau continuarea la Ființa și neantul) au rămas neterminate.Hayman, p. 18.

Într-un interviu din 1973, Sartre a dezvăluit un alt motiv:

Adaptare Seria de romane a fost adaptată într-un de către David Turner pentru BBC în 1970, cu Michael Bryant în rolul lui Mathieu. Adaptarea a fost nominalizată la mai multe premii BAFTA.Nominalizări BAFTA Television 1970.

Note

Legături externe

Categorie:Romane de Jean-Paul Sartre Categorie:Romane franceze Categorie:Romane franceze după care s-au făcut filme