Andrei Cikatilo

Andrei Romanovici Cikatilo (în ; în ; ) a fost un criminal în serie sovietic de origine ucraineană, supranumit „Măcelarul din Rostov”, „Sfâșietorul din Rostov” și „Sfâșietorul Roșu”, care a agresat sexual, a ucis și a mutilat cel puțin 52 de femei și copii între 1978 și 1990 pe teritoriul RSFS Ruse, RSS Ucrainene și RSS Uzbeke.

Cikatilo a mărturisit 56 de omucideri. A fost judecat pentru 53 de crime în aprilie 1992 și condamnat la moarte pentru 52 dintre ele în octombrie 1992. Deși Curtea Supremă a Rusiei a stabilit în 1993 că nu există probe suficiente pentru a-i dovedi vinovăția în nouă dintre aceste cazuri, sentința de condamnare la moarte a rămas în vigoare. Cikatilo a fost executat prin împușcare la 14 februarie 1994.

A fost cunoscut sub poreclele „Sfâșietorul din Rostov” și „Măcelarul din Rostov” deoarece majoritatea crimelor sale au fost comise în Regiunea Rostov din RSFS Rusă.

Biografie Copilărie Andrei Cikatilo s-a născut la 16 octombrie 1936 în satul Iablucine din Regiunea Sumî a RSS Ucrainene. La momentul nașterii sale, Ucraina se afla în plin proces de refacere după foametea din 1932–1933, provocată de colectivizarea forțată a agriculturii impusă de Iosif Stalin.

Părinții săi erau ambii muncitori într-o fermă colectivă și locuiau într-o colibă cu o singură cameră. Nu primeau salariu, ci aveau dreptul să cultive un mic lot de pământ în spatele locuinței. Familia suferea frecvent de foame; Cikatilo a declarat mai târziu că nu a mâncat pâine până la vârsta de 12 ani și că deseori erau nevoiți să consume iarbă și frunze pentru a supraviețui.

Mama sa, Anna, i-a repetat în mod constant că, înainte de nașterea lui, un frate mai mare numit Stepan (în vârstă de patru ani) ar fi fost răpit și canibalizat de vecini înfometați. Nu s-a putut verifica niciodată dacă acest incident a avut loc cu adevărat sau dacă Stepan Cikatilo a existat.

Copilăria lui Cikatilo a fost marcată de sărăcie, foame, ridiculizare și război. Când Uniunea Sovietică a intrat în al Doilea Război Mondial, tatăl său, Roman, a fost înrolat în Armata Roșie și a fost făcut prizonier după ce a fost rănit. Între 1941 și 1944, Cikatilo a fost martor la ororile ocupației naziste din Ucraina: bombardamente, incendii și execuții. El și mama sa se ascundeau în pivnițe și șanțuri. La un moment dat, au fost nevoiți să privească cum propria lor colibă ardea până la temelii.

Din cauza absenței tatălui, mama și fiul dormeau în același pat. Cikatilo era enuretic cronic, iar mama îl certa și îl bătea pentru fiecare incident. În 1943, mama sa a născut o fetiță, Tatiana. Deoarece tatăl fusese înrolat din 1941, se speculează că fetița ar fi rezultat în urma unui viol comis de soldați germani.

În septembrie 1944, Cikatilo a început școala. Deși era timid și foarte studios, era fizic slab, purta haine țesute manual și suferea frecvent de foame din cauza foametei postbelice din 1946–1947. De mai multe ori a leșinat atât acasă, cât și la școală. Era adesea agresat și batjocorit de colegi din cauza staturii sale mici și a firii sale timide.

Cikatilo a dezvoltat o pasiune pentru lectură și memorarea informațiilor. Studia mult acasă atât pentru a-și crește stima de sine, cât și pentru a compensa miopia care îl împiedica să vadă tabla. Profesorii îl considerau un elev excelent și îl lăudau frecvent.

Adolescența În adolescență, Cikatilo era un elev model și un comunist fervent. La 14 ani a devenit redactor al ziarului școlii, iar doi ani mai târziu a fost numit președinte al comitetului de partid al elevilor. Era un cititor avid de literatură comunistă și organiza manifestații de stradă.

Deși susținea că învățatul îi era dificil din cauza durerilor de cap și a memoriei slabe, a fost singurul elev din ferma colectivă care a absolvit ultimul an de studii cu note excelente, în 1954.

La începutul pubertății a descoperit că suferă de impotență cronică, ceea ce i-a accentuat complexele și ura față de sine. Era extrem de timid în prezența fetelor. Prima sa pasiune, la 17 ani, a fost o fată pe nume Lilia Barișeva, dar nu a îndrăznit niciodată să o invite la o întâlnire. În același an, s-a aruncat asupra unei prietene de 11 ani a surorii sale mai mici, a trântit-o la pământ și a ejaculat în timp ce ea se zbătea.

După absolvire, a candidat la Universitatea de Stat din Moscova, a trecut examenul de admitere cu note bune-excelente, dar nu a fost acceptat. A presupus că a fost respins din cauza dosarului „compromis” al tatălui său (considerat trădător pentru că fusese prizonier de război), dar motivul real a fost concurența foarte mare. Nu a mai încercat să se înscrie la altă universitate. S-a mutat la Kursk, a lucrat trei luni ca muncitor, iar în 1955 s-a înscris la o școală profesională pentru a deveni tehnician în comunicații.

În același an a avut prima relație serioasă cu o fată cu doi ani mai mică. Au încercat de trei ori să întrețină raporturi sexuale, dar de fiecare dată a fost incapabil să mențină o erecție. După 18 luni, fata a pus capăt relației.

Serviciul militar După absolvirea școlii profesionale, s-a mutat la Nijni Tagil, în Urali, unde a lucrat la un șantier de construcții de mare amploare și a urmat cursuri prin corespondență la Institutul Electrotehnic de Comunicații din Moscova. A lucrat în Urali doi ani, până când a fost încorporat în Armata Sovietică în 1957.

A efectuat serviciul militar între 1957 și 1960, mai întâi la trupele de grăniceri din Asia Centrală, apoi într-o unitate de comunicații a KGB din Berlinul de Est. A avut un dosar militar fără pată și s-a înscris în Partidul Comunist cu puțin timp înainte de terminarea stagiului, în 1960.

După lăsarea la vatră s-a întors în satul natal și a lucrat o perioadă la ferma colectivă alături de părinți. A cunoscut o tânără divorțată, dar relația de trei luni s-a încheiat după repetate eșecuri sexuale. Femeia a cerut sfat prietenelor, iar vestea impotenței lui Cikatilo s-a răspândit rapid printre cunoscuți. Într-un interviu din 1993, el a declarat: „Fetele vorbeau pe la spatele meu că sunt impotent. Mi-a fost atât de rușine încât am încercat să mă spânzur. Mama și niște vecini tineri m-au salvat. M-am gândit că nimeni nu va mai vrea un bărbat atât de compromis. Așa că a trebuit să fug de acolo, departe de locurile mele natale.”

Mutarea la Rostov-pe-Don După câteva luni a obținut un post de inginer în comunicații în localitatea Rodionovo-Nesvetaisakia, la circa 32 km nord de Rostov-pe-Don. S-a mutat în RSFS Rusă în 1961 și a închiriat un apartament mic lângă locul de muncă. În același an, sora sa mai mică, Tatiana, și-a terminat studiile și s-a mutat la el (părinții s-au mutat și ei în regiunea Rostov puțin mai târziu). Tatiana a locuit cu fratele ei timp de șase luni înainte de a se căsători. Ea a declarat că nu a observat nimic suspect în comportamentul lui, în afară de timiditatea cronică față de femei, și a încercat să-l ajute să-și găsească o soție.

Căsătoria În 1963, Cikatilo s-a căsătorit cu Feodosia Odnaceva, o femeie prezentată de sora sa. Potrivit lui Cikatilo, căsătoria a fost aranjată și a avut loc la doar două săptămâni după ce s-au cunoscut, decizia fiind luată în principal de sora și cumnatul său.

Viața sexuală din căsnicie a fost minimă. După ce soția a înțeles că el nu poate menține o erecție, au convenit ca el să ejaculeze extern, iar apoi să introducă manual sperma în vagin. În 1965 s-a născut fiica lor, Liudmila, iar în 1969, fiul Iuri.

Cariera didactică În 1964, Cikatilo s-a înscris ca student la distanță la Universitatea din Rostov, unde a studiat literatura rusă și filologia; și-a luat diploma în 1970. Puțin înainte de absolvire a obținut un post de coordonator al activităților sportive regionale, pe care l-a ocupat timp de un an.

Apoi a devenit profesor de limbă și literatură rusă la Școala Profesională nr. 32 din Novoșakhtinsk. A fost un profesor slab din punct de vedere al disciplinei: deși cunoștea materia, nu reușea să mențină ordinea în clasă și era deseori luat în derâdere de elevi, care profitau de firea sa blândă.

Una dintre atribuțiile sale era supravegherea serilor în căminele școlii. De mai multe ori a intrat în dormitorul fetelor în speranța de a le vedea dezbrăcate. De asemenea, a surprins elevi adolescenți întreținând raporturi sexuale, moment care l-a „tulburat” profund, deoarece se confrunta cu „copii făcând ceea ce eu nu reușisem nici la 30 de ani”.

Agresiuni sexuale În mai 1973 a comis prima agresiune sexuală cunoscută asupra unei eleve: a înotat spre o fată de 15 ani, a pipăit-o pe sâni și organele genitale și a ejaculat în timp ce ea se zbătea. Câteva luni mai târziu a închis în clasă o altă adolescentă, pe care a agresat-o sexual și a bătut-o. Nu a fost sancționat pentru niciunul dintre aceste incidente.

Din cauza numărului tot mai mare de plângeri din partea elevilor, directorul școlii i-a cerut să demisioneze sau va fi concediat. Cikatilo a plecat discret și a obținut un alt post de profesor în Novoșakhtinsk în ianuarie 1974. A pierdut și acest loc de muncă în septembrie 1978 din cauza reducerilor de personal, după care a fost angajat la Școala Tehnică nr. 33 din Șahtî (un oraș minier la aproximativ 75 km nord de Rostov).

Până la mijlocul anilor 1970, dorința de a vedea copii goi l-a determinat să hoinărească în jurul toaletelor publice și să ofere gumă de mestecat fetițelor pentru a intra în contact cu ele. Este cunoscut că a agresat sexual cel puțin trei fete prin această metodă.

Cariera sa didactică s-a încheiat definitiv în martie 1981, după mai multe plângeri de molestare a elevilor de ambele sexe. În aceeași lună a început să lucreze ca aprovizionist la o fabrică din Rostov care producea materiale de construcții. Acest post implica deplasări frecvente în tot cuprinsul Uniunii Sovietice pentru achiziționarea de materii prime sau negocierea contractelor.

Crimele inițiale Uciderea Ielenei Zakotnova În septembrie 1978, Cikatilo s-a mutat la Șahtî, unde a comis prima sa crimă documentată. În seara de 22 decembrie, a ademenit o fetiță de 9 ani, Ielena Zakotnova, într-o colibă veche și dărăpănată pe care o cumpărase în secret în acel an. A încercat să o violeze, dar nu a reușit să obțină o erecție. Când fetița s-a zbătut, a strangulat-o și a înjunghiat-o de trei ori în abdomen, ejaculând în timp ce o înjunghia. Într-un interviu acordat după arestarea din 1990, Cikatilo și-a amintit că imediat după ce a înjunghiat-o pe Zakotnova, fetița a „spus ceva cu o voce foarte răgușită”, după care a strangulat-o până a pierdut cunoștința și i-a aruncat cadavrul în râul Grușevka din apropiere. Cadavrul Ielenei Zakotnova a fost găsit sub un pod din apropiere două zile mai târziu.

Numeroase probe îl legau pe Cikatilo de crima Ielenei Zakotnova: pete de sânge fuseseră găsite în zăpadă lângă un gard orientat spre casa cumpărată de el; vecinii observaseră că se aflase în casă în seara de 22 decembrie; ghiozdanul școlar al fetiței fusese găsit pe malul opus al râului, la capătul străzii (indicând că fusese aruncată în râu în acel loc); iar un martor oferise poliției o descriere detaliată a unui bărbat care semăna foarte mult cu Cikatilo, pe care îl văzuse vorbind cu Zakotnova la stația de autobuz unde fusese văzută ultima oară în viață.

Cu toate acestea, un muncitor de 25 de ani pe nume Aleksandr Kravcenko, care mai executase o pedeapsă pentru viol și uciderea unei adolescente, a fost arestat pentru crimă. O percheziție la domiciliul său a descoperit pete de sânge pe puloverul soției: grupa sanguină corespundea atât cu cea a Ielenei Zakotnova, cât și cu cea a soției lui Kravcenko.