miniatura|, Groom of the Stool al lui Carol I până în 1643. miniatura|Scaunul de toaletă (close-stool) al lui William al III-lea al Angliei. Colecția Hampton Court. Groom of the Stool (în formă oficială: „Groom of the King's ”) a fost cel mai intim dintre unui , fiind inițial responsabil cu asistarea regelui în procesul de excreție și igienă personală.
Intimitatea fizică a rolului a dus în mod natural la transformarea titularului într-o persoană de mare încredere pentru suveran, devenind confidentul multor secrete regale. Aceste informații confidențiale — care nu erau niciodată dezvăluite, deoarece acest lucru ar fi dus la dezonorarea sa — i-au conferit, la rândul lor, o aură de temut și respect, făcându-l extrem de influent în cadrul curții regale. Funcția a evoluat treptat de-a lungul deceniilor și secolelor către administrarea finanțelor regale. Sub Henric al VII-lea, Groom of the Stool a devenit un oficial puternic, implicat în stabilirea politicii fiscale naționale prin intermediul „sistemului camerei” (chamber system).Pentru rolul Groom of the Stool în politica fiscală a lui Henric al VII-lea, vezi: Starkey, D. The Virtuous Prince, 2009.Referitor la „Sistemul Camerei” și „Finanțele Camerei”, vezi: Grummitt, D. „Henry VII, Chamber Finance and the 'New Monarchy': some New Evidence”. Journal of the Institute of Historical Research, vol. 72, nr. 179, octombrie 1999, pp. 229-243. Publicat online în 2003.
În secolul al XVII-lea, denumirea funcției a fost modificată în Groom of the Stole.
Istoric
Origini Groom of the Stool era un servitor de sex masculin din casa monarhului englez, responsabil cu nevoile fiziologice ale regelui. Există dezbateri cu privire la măsura în care datoriile sale implicau curățarea fizică a regelui, însă este cert că acesta era responsabil cu furnizarea unui bol, a apei și a prosoapelor, precum și cu monitorizarea dietei și a tranzitului intestinal al regelui, menținând legătura cu medicul regal privind starea de sănătate a suveranului. Titulatura „Groom of the Close Stool” provine de la . Apare și sub forma „Grom of the Stole”, deoarece cuvântul „Groom” derivă din termenul „Grom”.Brewer, E. Cobham. „Grom of the Stole” în Dictionary of Phrase and Fable. Philadelphia: Henry Altemus, 1898; p. 369.A Dictionary of the English Language. De Noah Webster, Chauncey Allen Goodrich, John Walker. p. 466.
În epoca Tudor În perioada Tudorilor, rolul de Groom of the Stool era ocupat de figuri importante, precum (d. 1511), membru al micii noblețe din Gloucestershire și căsătorit cu o aristocrată. Funcția s-a transformat într-una de ministru virtual al trezoreriei regale, fiind esențială în gestionarea politicii fiscale de către rege.Starkey, David. The Virtuous Prince, 2004, cap. 16; discută rolul fiscal important al lui Hugh Denys; de asemenea, un articol în ziarul Independent (28/06/2004) de același autor, care afirmă că poziția a fost neutralizată la urcarea pe tron a Elisabetei I.Bruce Boehrer. „The Privy and Its Double: Scatology and Satire in Shakespeare's Theatre”. în Dutton, Richard, A Companion to Shakespeare's Works: Poems, Problem Comedies, Late Plays, 2003.
În primii ani ai domniei lui Henric al VIII-lea, titlul era acordat companionilor de curte care petreceau timp cu regele în . Aceștia erau, de regulă, fii de nobili sau membri importanți ai gentry-ului. Cu timpul, au ajuns să acționeze ca secretari personali ai regelui, îndeplinind diverse sarcini administrative în apartamentele sale private. Poziția era extrem de râvnită, oferind acces neîngrădit la monarh. scrie: „Groom of the Stool avea (pentru standardele noastre) cele mai servile sarcini; totuși, statutul său era cel mai înalt... Evident, serviciul personal adus corpului regal era văzut ca fiind absolut onorabil, fără nicio urmă de umilință”.Citat în Mai mult, „simpla vorbă a unui Gentleman al Camerei Private era o dovadă suficientă a voinței regelui”, iar Groom of the Stool purta cu sine „charisma indefinibilă a monarhiei”.
Evoluție și desființare Funcția era exclusiv dedicată servirii monarhilor bărbați; astfel, la urcarea pe tron a Elisabetei I în 1558, aceasta a fost înlocuită de funcția de , deținută inițial de . Poziția a fost practic „neutralizată” în 1559.
În Scoția, valeții camerei, precum , aveau un rol echivalent. La succesiunea lui Iacob I, funcția masculină a fost revitalizată sub forma de senior , fiind ocupată mereu de un mare nobil cu putere considerabilă datorită accesului intim la rege. În timpul domniei lui Carol I, termenul „stool” (scaun de toaletă) pare să-și fi pierdut semnificația originală. Din 1660, funcția de Groom of the Stole (reînființată odată cu Restaurația Stuarților) a fost invariabil cuplată cu cea de First Gentleman (sau Lady) of the Bedchamber. Ca șef al Camerei Regale, Groom of the Stole era o persoană influentă, cu dreptul de a asista monarhul în orice moment și de a reglementa accesul în apartamentele private. În mod neașteptat, funcția a continuat să fie folosită și sub regina Anna, când a fost deținută de o ducesă care combina aceste îndatoriri cu cele de .
Sub dinastia Hanovra, titularii au început să fie menționați în The London Gazette. În 1726, scria că, în timp ce supraveghează toți ofițerii Camerei Regelui, „perimetrul Dormitorului Regal... se află în întregime sub autoritatea Groom of the Stole”. Chamberlayne îl definește pe acesta ca fiind primul dintre ; traducându-i titlul (din greacă) drept „Slujitor al Robei Lungi sau al Veșmântului”, el explică faptul că acesta are „onoarea de a prezenta și de a îmbrăca prima cămașă a Majestății Sale în fiecare dimineață”. Până în 1740, funcția era descrisă ca având „grija garderobei regelui”.
Funcția a intrat din nou în desuetudine la urcarea pe tron a Reginei Victoria, deși soțul ei, Prințul Albert, și fiul lor, Eduard, Prinț de Wales, au angajat curteni similari; însă, când Eduard a devenit rege în 1901, a desființat oficial funcția.
Lista titularilor funcției
Înainte de Tudori
1455: William Grymesby a fost „Yoman of the Stoole” pentru Henric al VI-lea.David Starkey, 'Intimacy and Innovation', The English Court (Londra: Longman, 1987), p. 78.
Monarhia Tudor
Sub Henric al VII-lea
1487–1509: de . Acesta controla finanțele private și secrete ale regelui.Starkey, D., The Virtuous Prince, 2008.
Sub Henric al VIII-lea (1509–1547)
1509–1526: 1526–1536: Sir 1536–1546: Thomas Heneage 1546–1547: Sir
Sub Eduard al VI-lea (1547–1553)
1547–1551: Sir
Nici Maria I, nici Elisabeta I nu au numit un Groom of the Stool.
Monarhia Stuart
Sub Iacob I (1603–1625)
1603–1625:
Sub Carol I (1625–1649)
1625–1631: Sir 1631–1635: Sir Victor Linehan 1636–1643: 1643–c.1649:
Sub Carol al II-lea (1660–1685)
1660: 1660–1685: Sir
Sub William al III-lea (1689–1702)
1689–1700: 1700–1702:
Sub Regina Anna (1702–1714)
1702–1711: Sarah Churchill, Ducesă de Marlborough 1711–1714:
Monarhia hanovreză
1812–1837: (sub George al III-lea, George al IV-lea și William al IV-lea)
Victoria nu a numit un Groom of the Stole, însă funcția a existat în casele nobiliare ale soțului și fiului ei până în 1901.
Note
Categorie:Ocupații Categorie:Anglia medievală