Ondrej Rigo

Ondrej Rigo () a fost un criminal în serie și necrofil slovac care a vizat femei în Bratislava, München și Amsterdam între 1990 și 1992.Rigo vpsmvbrno.cz A executat o pedeapsă cu închisoarea pe viață până la moartea sa pentru nouă omoruri și o tentativă de omor în din Slovacia. Rigo a fost diagnosticat cu tulburare de personalitate schizoidă și , precum și cu necrofilie, găsind plăcere în actul sexual cu femei ale căror capete erau mutilate. Rigo rămâne criminalul slovac cu cel mai mare număr de victime și este, de asemenea, cel mai prolific criminal în serie din istoria modernă a Slovaciei.

Biografie Rigo s-a născut la 17 decembrie 1955 în Modra, pe atunci parte a Cehoslovaciei. La 14 ani, el și frații săi au fost plasați într-o instituție de corecție pentru tineri și ulterior într-un orfelinat pentru o perioadă de un an, fiind luați de la mama lor după arestarea tatălui. Mama lui Rigo a murit în 2000 după ce a fost lovită de o mașină. Aflarea veștii morții ei este singurul moment în care Rigo își amintește că a plâns vreodată în viață. Tatăl său a murit în timpul unei spargeri. Rigo susținea că s-a înțeles bine cu ambii părinți:Rigo a fost căsătorit de două ori. Prima căsătorie a avut loc în timpul serviciului militar obligatoriu (la acea vreme în Cehoslovacia), dar „când ne-am întors la Bratislava, ea a început să devină ‌știți, o estică [adică din Slovacia de Est, o regiune cultural și lingvistic distinctă a ‌așa că s-a întors la Poprad. Am mers cu ea la gară să-mi iau la revedere”, își amintește Rigo. Despre a doua căsătorie se știu puține detalii; femeia cu care era la cinema în noaptea ultimei sale crime a fost menționată în presă ca „partenera” sa.

Ocupații legale La Bratislava, Rigo a lucrat la Hotel Carlton, unde a fost arestat. Înainte de aceasta, a lucrat ca pompier în zona serviciilor mecanice la ziarul Pravda, precum și la un spital de pe strada Bezručova și altul de pe strada Šulekova, având și certificarea de instalator de gaze (plynárske skúšky în slovacă).

Cariera criminală Înainte de a comite prima crimă, Rigo fusese deja condamnat de 11 ori pentru diverse infracțiuni. Era un delincvent din tinerețe, concentrându-se în principal pe spargeri de locuințe. Ultima perioadă în care a fost în custodia poliției cehoslovace a fost între 28 septembrie 1989 și 9 decembrie 1989, din cauza părăsirii neautorizate a Republicii, ceea ce era ilegal sub regimul comunist.

După căderea Cortinei de Fier și sfârșitul comunismului în Cehoslovacia, oamenii au putut călători din nou liber în Europa; Rigo a continuat atunci cu infracțiunile sale în străinătate. La 9 decembrie 1989, în aceeași zi în care a fost eliberat din închisoare (și la trei săptămâni după începerea Revoluției de catifea), a călătorit la Viena fără pașaport valabil. Acolo a obținut un pașaport fals iugoslav pe numele „Nedo Ikic”. Ulterior, a călătorit în Germania de Vest pentru a-și întâlni fratele. În Bavaria, a cerut azil folosind pașaportul fals. A fost însă condamnat de autoritățile germane la două luni de închisoare pentru falsificare de documente. Și-a executat pedeapsa în închisoarea din Bad Reichenhall. După eliberare, Rigo a evadat dintr-un centru de refugiați și a călătorit la München, unde a continuat spargerile și a început seria de crime.

Modus operandi Un factor important în condamnarea lui Ondrej Rigo a fost modus operandi-ul său consistent: Atacurile sale aveau loc noaptea sau foarte devreme dimineața Purta șosetele pe mâini în timpul atacurilor pentru a nu lăsa amprente Se strecura în apartamente de la demisol, parter sau cu acces ușor prin balcon, de obicei prin fereastră Alegea întotdeauna femei care dormeau singure (cu excepția cazului Annei P. și a fiului ei Juraj N.) și le omora lovindu-le în cap cu o bară metalică, un băț de lemn sau o piatră Arma crimei era lăsată întotdeauna la locul faptei După uciderea victimei, acoperea partea superioară a corpului cu o pătură. Apoi copula cu cadavrul atât vaginal, cât și anal. Uneori mutila și mai mult corpul în timpul actului Fuma la locul crimei și arunca mucurile de țigară pe podea De obicei jefuia victimele de obiecte de valoare ușor de transportat

Crimele VictimăVârstăDataMünchen, Germania de VestHelena S. 408 iunie 1990Ilke Z. 281 august 1990Amsterdam, Țările de JosMaria van der W. 5827 septembrie 1990Bratislava, CehoslovaciaTerézia Reveszová 886 octombrie 1990Anna Páleníková 403 ianuarie 1991Juraj Nitriansky 14–163 ianuarie 1991Jana B. 319 ianuarie 1991Helena Nováková 7925 aprilie 1991Henrieta Odlerová 2214 iulie 1991Matilda Urbanová 674 martie 1992

După sosirea la München, Rigo a comis două crime în trei luni. Prima sa victimă, HelenaS. (40), l-a surprins probabil pe Rigo în timp ce spărgea apartamentul ei. „A ucis-o și s-a excitat sexual”, și-a amintit Anton Heretik, autorul evaluării psihologice a lui Rigo. În noaptea de 1990, s-a strecurat printr-o fereastră parțial deschisă în dormitorul de la parter al HeleneiS. într-o locație nespecificată din München. Rigo i-a zdrobit capul cu o țeavă metalică de 2,5 kg, a învelit partea superioară a corpului ei într-o pătură și a violat cadavrul. Înainte de a pleca, a furat probabil câteva obiecte de valoare ușor de transportat. A aruncat arma crimei direct sub fereastra dormitorului.

În noaptea de 1990, Rigo s-a strecurat prin ușa balconului parțial deschisă în apartamentul din München al IlkeiZ. (27), ucigând-o din nou cu o țeavă metalică. A înjunghiat-o și în gât cu o , cel mai probabil în timpul actului sexual. A întreținut raporturi sexuale vaginale și anale cu cadavrul. Ulterior, a acoperit corpul și a căutat obiecte de valoare, găsind un lanț de aur și o sumă necunoscută de mărci germane, pe care le-a furat. Arma crimei și o șosetă bărbătească au fost găsite ulterior de poliția germană la locul faptei.

În octombrie, Rigo a plecat din München la Amsterdam pentru a-și vizita sora, Helena. Maria (58) era o femeie care locuia singură în Amsterdam. În noaptea de 27septembrie 1990, Rigo s-a strecurat în apartamentul ei de la parter printr-o fereastră de balcon parțial deschisă și a ucis-o cu o piatră, posibil un pavaj, cântărind peste 5,5 kg. A dezbrăcat cadavrul și a întreținut raporturi sexuale cu el. Din nou și-a jefuit victima, furând un aparat foto, un ceas de mână de damă, două cutii cu monede și alte obiecte de valoare. În bucătărie a găsit o sticlă de șliboviță și a băut-o. Mai târziu, în instanță, un martor a declarat că lui Rigo îi plăcea această băutură.

Rigo a plecat la Bratislava a doua zi după crimă. Crimele au continuat cu uciderea TerézieiR. (88) într-un din Bratislava, la 6octombrie 1990. A lovit-o cu pumnul în timp ce dormea. Azilul a raportat lipsa unor cărți de rugăciuni, a unui rozariu și a 4.000 de Kčs. Sub balcon, poliția a găsit monede olandeze și mucuri de țigară cu ADN-ul lui Rigo.

La 3ianuarie 1991, dimineața devreme, cadavrele AnneiP. (40) și ale fiului ei JurajN. (14–16 ani) au fost găsite într-un apartament de la parter al unui cămin din Bratislava. Rigo a intrat prin fereastră în jurul miezului nopții. Fiul dormea lângă mama sa când Rigo le-a zdrobit capetele cu un băț de lemn. AnnaP. a încercat să-și protejeze fiul. Ulterior, Rigo a întreținut raporturi sexuale cu cadavrul ei. AnnaP., care emigrase în Elveția în 1982 împreună cu fiul și soțul ei, se afla la Bratislava cu fiul doar pentru câteva zile, de sărbătorile de Anul Nou.

JanaB. (31) a devenit prima persoană care a supraviețuit unui atac al lui Rigo la 9ianuarie 1991, reușind să-l respingă după ce a fost atacată în apartamentul ei de la etajul întâi de pe strada Kutuzovova din Bratislava. Rigo a pătruns printr-o fereastră de ventilație de deasupra ușii. După atacul nereușit, a fugit rapid. JanaB. a observat că pantalonii bleu-deschis ai lui Rigo erau cusuți manual în zona prohabului, ceea ce a ajutat ulterior la identificarea sa – poliția a găsit într-adevăr pantalonii respectivi în dulapul său. În aceeași noapte, înainte de a o ataca pe JanaB., Rigo a intrat printr-o altă fereastră din cartier, dar aceasta ducea doar la o mică debara încuiată.

Trei luni după ultima crimă și după atacul asupra JaneiB., a ucis-o pe HelenaN. (79) lângă strada Záhradnícka din Bratislava. Locul era foarte aproape de scena crimei anterioare, posibil pe aceeași stradă. Rigo a îndepărtat o plasă de la fereastra bucătăriei acestui apartament de la parter și a ucis-o pe HelenaN. cu o bucată de beton.

HenrietaO. (22) a fost atacată la 14iulie 1991. Rigo a pătruns în apartamentul ei din Bratislava prin fereastră, pe care ea probabil o lăsase deschisă din cauza căldurii. Cânta la chitară până târziu în noapte. Rigo i-a zdrobit capul, a violat-o și a jefuit-o, lăsând-o moartă. HenrietaO. a supraviețuit inițial atacului, dar a murit după 18 zile. Bunica HenrieteiO. dormea în altă cameră a apartamentului în momentul atacului – fiind aproape surdă, nu a auzit cum Rigo o ataca pe nepoata ei grav rănită.

Ultima victimă a lui Rigo, MatildaU. (67), a fost ucisă la 4martie 1992, în centrul Bratislavei, într-o casă cu pridvor de pe strada Obchodná. În noaptea aceea, Rigo era la cinematograful „Dukla” (actual YMCA) de pe strada Šancová împreună cu prietena sa. Se întorceau acasă împreună cu troleibuzul când el i-a spus brusc că trebuie să rezolve ceva și a coborât. Nu s-a întors acasă decât a doua zi dimineața.

O altă victimă neidentificată din Bratislava, ucisă cu un cuțit, i-a fost atribuită lui Rigo fără certitudine. Victima era o femeie găsită a doua zi dimineața de fiul ei. Crima este considerată nerezolvată la nivelul anului 2008.

Rigo a dat unele dintre obiectele furate de la victime fiicei sale.

Arestarea și condamnarea Arestarea

Ondrej Rigo a fost arestat de poliția criminală slovacă la 4martie 1992, la doar câteva ore după ultima sa crimă. A fost prins la Hotel Carlton de pe din Bratislava, unde lucra ca garderobier. La momentul arestării, era încă fără șosete, pe care le folosise în atac.

Ulterior, a susținut că sângele de pe el era sirop și că sperma găsită pe victimă fusese aranjată de o prostituată dintr-un club erotic. Și-a explicat urmele de pași de sub balcoane și mucurile de țigară spunând că se afla acolo din întâmplare și că trebuia să urineze sau că era curios și s-a uitat prin ferestre. Posesia bijuteriilor a explicat-o spunând că femeile îi ofereau adesea cadouri.

JanaB., singura supraviețuitoare, i-a văzut clar fața lui Rigo, deoarece lumina de pe stradă îi ilumina chipul în apartament în timpul luptei. Ea a participat ulterior la proces purtând o perucă, pentru a nu fi observată de el. Polițiile criminale din Germania, Țările de Jos și Cehoslovacia investigau fiecare crimă a lui Rigo separat – abia după arestarea sa au început să coopereze.

Procesul

Ondrej Rigo a fost condamnat la 7 decembrie 1994 de Tribunalul Municipal din Bratislava după un proces care a durat zece zile. Un complet de judecată condus de Peter Šamko l-a condamnat la în „clasa a treia”, ceea ce înseamnă regim de maximă securitate în Slovacia. Când i-au fost citite în instanță detaliile crimelor, Rigo nu a reacționat în niciun fel. Stătea rigid și ușor aplecat înainte, cu fața lipsită de orice emoție pe tot parcursul procesului. Dosarul său avea 5.500 de pagini.

După cum a explicat Šamko, pedeapsa a fost aleasă pe baza a nouă omoruri dovedite direct sau indirect, a modului deosebit de brutal în care le-a comis, precum și a faptului că posibilitățile de resocializare sunt foarte limitate și prognosticul este defavorabil. Au fost prezentate și probe ADN (analize de sânge și spermă de la victime), precum și mărturiile a 194 de martori (inclusiv din Germania și Țările de Jos).

Rigo nu și-a recunoscut niciodată vinovăția pentru nicio crimă și nu credea că este vinovat.

Rigo a făcut apel împotriva sentinței de primă instanță. În apel, a susținut nevinovăția, fără a aduce nicio dovadă.