A Vlaicu III a fost unul dintre primele avioane construite integral din metal din lume, proiectat și realizat în România înainte de Primul Război Mondial. A fost al treilea avion motorizat conceput de pionierul aviatic român Aurel Vlaicu.

Proiectare și dezvoltare dreapta|miniatura Inginerul și inventatorul Aurel Vlaicu, unul dintre primii aviatori din România, a început proiectarea celui de-al treilea avion motorizat din seria sa în a doua jumătate a anului 1911.

Proiectul A Vlaicu III a beneficiat de un sprijin financiar limitat din partea autorităților române. Prin Contractul nr. 10552 din 8/21 decembrie 1912, Ministerul de Război a comandat un singur aparat cu două locuri, cu obligația ca Vlaicu să instruiască un pilot, însă a acoperit doar o parte din costurile de construcție, estimate la aproximativ 27.000 de lei. Pentru achiziția unor componente din străinătate, ministrul de război a solicitat Băncii Naționale a României, prin raportul nr. 12516/1913, eliberarea unei sume de până la 9.000 de lei în monede de aur; în final, Vlaicu a primit 356,17 lire sterline (9.296 lei).

Vlaicu s-a deplasat la Londra și a colaborat cu compania din Chelmsford, care a realizat o parte dintre componentele avionului. În urma discuțiilor, s-a stabilit construirea a două aparate după proiectul său: unul urma să rămână companiei britanice, iar celălalt să fie livrat Ministerului de Război român, montajul realizându-se la Arsenalul Armatei din Cotroceni. Vlaicu a refuzat oferta firmei Marconi de a rămâne în Anglia pentru a conduce producția în serie a aparatului.

O parte importantă a finanțării a provenit din subscripție publică. Ziarul Românul din Arad a organizat o colectă, în urma căreia s-au strâns aproximativ 13.000 de lei, depuși la Institutul de Credit și Economii „Victoria” din Arad. Suma a fost transferată ulterior la Commercial Bank din București, care l-a notificat pe Vlaicu că fondurile îi stau la dispoziție.

Proiectul se baza pe modelul anterior A Vlaicu II. Sub o aripă tip parasol era amplasată o nacelă care adăpostea pilotul și un motor Gnome Gamma. Prin intermediul unor roți dințate, lanțuri și arbori erau antrenate două elice, una în fața aripii și una în spatele acesteia; acestea se roteau în sensuri opuse pentru a anula cuplul de reacție. La fel ca celelalte aparate concepute de Vlaicu, A Vlaicu III nu avea eleroane. Pilotul manevra aeronava folosind cârma de direcție, controlată prin deplasarea unei manete la stânga sau la dreapta; pentru acționarea profundorului și controlul urcării sau coborârii, un volan atașat acestei manete era rotit la stânga sau la dreapta.

La momentul morții lui Vlaicu, în urma prăbușirii avionului A Vlaicu II în 1913, cele două aparate A Vlaicu III se aflau în construcție. După moartea sa, unul dintre ele a fost finalizat de și Constantin Silisteanu și era pregătit de zbor în mai 1914. dreapta|miniatura

Istoric operațional În 1914 au fost efectuate două „sărituri” de test, acoperind o distanță la sol de 200–300 de metri, la o altitudine maximă de aproximativ 2 metri, de către pilotul Petre Macavei, pe aerodromul Cotroceni. Autoritățile militare au refuzat la acea vreme permisiunea de a continua testele. Ulterior, piloții Mircea Zorileanu și Gheorghe Negrescu au obținut aprobarea ministrului de război pentru a modifica comenzile aeronavei și a continua experimentele, însă aceasta nu a mai zburat niciodată.

În 1916, în timpul ocupației germane a Bucureștiului, un A Vlaicu III a fost confiscat și trimis în Germania. A fost văzut ultima dată în 1942, la o expoziție de aviație din Berlin, de către ofițeri militari români. Cu toate acestea, nu există nicio mențiune despre el în documentele expoziției din Berlin.Hundertmark & Steinle (1985), pp.110-114

Posteritate La începutul lunii iunie 2021, o machetă a avionului A Vlaicu III a fost expusă la Brașov, în cadrul expoziției Expo Ideagora. Aparatul prezentat este o reproducere realizată de inginerul comandor Gheorghe Coman. Cu această ocazie, comandorul Jenel Tănase, de la Academia Forțelor Aeriene „Henri Coandă”, a prezentat publicului istoricul construirii și importanța aeronavei. Evenimentul a coincis cu aniversarea a 135 de ani de la nașterea lui Henri Coandă.

O altă machetă a avionului A Vlaicu III se află la Muzeul Memorial „Aurel Vlaicu”, din satul Aurel Vlaicu, în apropiere de Orăștie.

Specificații dreapta|miniatura|Plan în trei vederi al avionului A Vlaicu III

Vezi și

Aurel Vlaicu A Vlaicu I A Vlaicu II

Note

Bibliografie

Categorie:România în Primul Război Mondial Categorie:Aurel Vlaicu Categorie:Avioane românești Categorie:Monoplane