Sabatul de ziua a șaptea, care se ține de vineri seara până sâmbătă seara, este o parte importantă a credințelor și a practicilor bisericilor de ziua a șaptea. Aceste biserici pune importanță pe referințe biblice, cum ar fi practica ebraica antică de a începe o zi la apusul soarelui,și relatarea creației din Geneza în care "o seară și o dimineață" stabileau o zi, înainte de a da cele Zece porunci (de aceea porunca de a "închipui" Sabatul). Sâmbătă, sau a șaptea zi din ciclul săptămânal, este singura zi în toate scripturile care este desemnată cu termenul Sabat. A șaptea zi a săptămânii este recunoscută ca Sabatul în multe limbi, calendare și doctrine, inclusiv cele ale bisericilor Catolice, Luterane, și Ortodoxe.
În plus, bisericile Ortodox orientale, și în special bisericile Tewahedo ortodoxe, sunt cunoscute pentru a respecta Sabatul sâmbătă, în plus față de Ziua Domnului duminică, o practică antică creștină care derivă din Constituțiile apostolice.
"Sabatarieni de ziua a șaptea" sunt creștini care caută să restabilească practica tuturor creștinilor primii care păzeseau Sabatul conform obiceiului evreiesc normal. Ei cred de obicei că întreaga omenire este obligată să păzească Cele Zece porunci, inclusiv Sabatul, și că păzirea tuturor poruncilor este o responsabilitate morală care onorează și arată iubirea față de Dumnezeu ca creator, susținător și răscumpărător. Sabatarieni de ziua a șaptea au o credință similară tradiției că schimbarea Sabatului a făcut parte dintr-o Marea apostazie a credinței creștine.
Note „Catholic Encyclopedia”. New York: Robert Appleton Company. 1913. Accesat în 28 iunie 2015.
Fakes, Dennis R. (1994). Exploring Our Lutheran Liturgy (în engleză). CSS Publishing. p. 28. ISBN 9781556735967.
Binns, John (28 noiembrie 2016). The Orthodox Church of Ethiopia: A History (în engleză). I.B.Tauris. p. 81. ISBN 9781786720375. The king presided, overruled the bishops who were committed to the more usual position that Sunday only was a holy day, and decreed that the Sabbatarian teaching of the northern monks became the position of the church.
„Apostolic Constitutions (Book VIII)”. XXXIII. I Peter and Paul do make the following constitutions. Let the slaves work five days; but on the Sabbath day and the Lord's day let them have leisure to go to church for instruction in piety. We have said that the Sabbath is on account of the creation, and the Lord's day of the resurrection. Let slaves rest from their work all the great week, and that which follows it — for the one in memory of the passion, and the other of the resurrection; and there is need they should be instructed who it is that suffered and rose again, and who it is permitted Him to suffer, and raised Him again. Let them have rest from their work on the Ascension, because it was the conclusion of the dispensation by Christ. Let them rest at Pentecost, because of the coming of the Holy Spirit, which was given to those that believed in Christ. Let them rest on the festival of His birth, because on it the unexpected favour was granted to men, that Jesus Christ, the Logos of God, should be born of the Virgin Mary, for the salvation of the world. Let them rest on the festival of Epiphany, because on it a manifestation took place of the divinity of Christ, for the Father bore testimony to Him at the baptism; and the Paraclete, in the form of a dove, pointed out to the bystanders Him to whom testimony was borne. Let them rest on the days of the apostles: for they were appointed your teachers to bring you to Christ, and made you worthy of the Spirit. Let them rest on the day of the first martyr Stephen, and of the other holy martyrs who preferred Christ to their own life.
Categorie:Adventism