Zăpada (în ) este un roman al scriitorului turc Orhan Pamuk. Acesta a fost publicat inițial în limba turcă în 2002, urmat de o traducere în limba engleză realizată de Maureen Freely, publicată în 2004. Traducerea în limba română a apărut în 2008, traducerea fiind realizată de Luminița Munteanu.
Orhan Pamuk descrie Zăpada ca pe „primul și ultimul meu roman politic”. Povestea sintetizează multe dintre tensiunile politice și culturale ale Turciei moderne, incluzând o epidemie reală de sinucideri în rândul fetelor adolescente, care a avut loc în orașul Kars.
Rezumat
Ka este un poet care se întoarce în Turcia după 12 ani de exil politic în Germania. În orașul Kars, el se reîntâlnește cu o femeie pe nume İpek, pentru care a avut sentimente în trecut și al cărei tată administrează hotelul în care acesta este cazat. Zăpada (în ) a început să cadă în momentul în care Ka intră în oraș, iar în scurt timp toate drumurile de ieșire sunt blocate. Într-o cafenea, Ka și İpek sunt martorii asasinării directorului local al Institutului de Educație de către un extremist musulman venit din afara orașului.
Ka îl vizitează pe Muhtar, fostul soț al lui İpek, care îi povestește despre experiența sa de a descoperi islamul și despre modul în care s-a implicat în politică. Acesta este actualul candidat al Partidului Islamist al Bunăstării pentru alegerile municipale. Poliția îi reține pe Ka și pe Muhtar în cadrul investigației privind asasinarea directorului. Ka este interogat, iar Muhtar este bătut.
Deși a suferit de blocajul scriitorului timp de mai mulți ani, Ka se simte inspirat și compune un poem numit „Zăpada”, care descrie o experiență mistică. Urmează și alte poeme. Orhan Pamuk apare în roman ca un prieten al lui Ka, care încearcă să localizeze această colecție de poeme după moartea lui Ka. În cercetarea sa, el reface pașii lui Ka în Frankfurt și Kars, la patru ani după evenimentele descrise în roman.
Ka este condus într-o locație secretă pentru a se întâlni cu „Albastru” (numit „Lacivert” în originalul turc, ceea ce înseamnă o nuanță de indigo sau bleumarin), un islamist carismatic cu o reputație temută de terorist, pe care Ka îl admiră și îl teme alternativ. Unul dintre adepții lui Albastru, Necip, este elev la liceul religios. Necip și prietenii săi îl întreabă pe Ka despre ateismul său, iar seriozitatea și bunătatea lui Necip îl fac pe acesta drag lui Ka. Poveștile de science-fiction influențate de islam ale lui Necip inspiră mai multe dintre poemele lui Ka, dintre care unul este citit de acesta la Teatrul Național.
După recitarea sa, o piesă intitulată „Patria mea sau baticul meu” este pusă în scenă de Sunay Zaim, Funda Eser și trupa lor de actori. Când această piesă îi mânia pe islamiștii care participă la eveniment în semn de protest, soldații urcă pe scenă și trag în public, ucigând mai multe persoane, inclusiv pe Necip. Sunay Zaim lansează o lovitură de stat, declarând legea marțială.
İpek insistă că nu se va culca cu Ka cât timp tatăl ei se află sub același acoperiș — o condiție imposibilă, deoarece Turgut Bey nu părăsește niciodată hotelul. Profitând de o ocazie, Ka se întâlnește cu Albastru și Kadife (sora lui İpek), pretinzând că reprezintă o revistă germană interesată să publice o declarație a islamiștilor împotriva masacrului și a loviturii de stat. El îi convinge să organizeze o întâlnire a cetățenilor cu conștiință politică — inclusiv Turgut Bey — unde să poată elabora o declarație pentru revista germană. Întâlnirea scoate în evidență diferențele dintre diversele grupuri din Kars, în timp ce Ka reușește, în cele din urmă, să se culce cu İpek.
Deoarece izolarea orașului Kars i-a permis lui Sunay Zaim să devină un dictator revoluționar atât în viața reală, cât și pe scenă, Ka este dus să se întâlnească cu acesta. El negociază un acord care va duce la eliberarea lui Albastru, cu condiția ca Kadife să accepte să joace un rol în producția lui Zaim a piesei Tragedia spaniolă de Thomas Kyd și să își scoată baticul în direct la televiziune în timpul spectacolului.
Pe măsură ce zăpada se topește și drumurile de ieșire din oraș se redeschid, acțiunile lui Ka după părăsirea teatrului rămân un mister care nu este niciodată descifrat complet. Pamuk reușește totuși să stabilească faptul că Ka a fost dus de militari la gară și urcat în primul tren care pleca din oraș. Ka încearcă să trimită după İpek, deoarece aceasta acceptase să se mute cu el la Frankfurt. Totuși, în timp ce își ia rămas bun de la tatăl ei, sosește vestea că Albastru a fost ucis. İpek este devastată și îl învinovățește pe Ka că a condus poliția la ascunzătoarea lui Albastru.
În cele din urmă, se dezvăluie că un nou grup de militanți islamiști a fost format de tineri adepți ai lui Albastru, care fuseseră forțați să plece în exil în Germania și se stabiliseră la Berlin, jurând să se răzbune pentru moartea liderului lor admirat. Se presupune că unul dintre aceștia l-a asasinat pe Ka și a sustras singura copie existentă a poemelor pe care acesta le scrisese.
Distincții și premii 2005 – 2005 – Lista scurtă pentru Independent Foreign Fiction Prize 2006 – Prix Méditerranée Étranger
Note
Vezi și Orhan Pamuk Islamul în Turcia
Legături externe Islamul cel tînăr: despre Zăpada de Orhan Pamuk
Categorie:Romane din 2002 Categorie:Romane de Orhan Pamuk Categorie:Literatură despre literatură