Legislația privind prevenirea și combaterea abuzului sexual asupra copiilor (în engleză: Regulation to Prevent and Combat Child Sexual Abuse sau CSAR), cunoscut popular sub numele de Chat Control, este un regulament propus de , , la data de 11 mai 2022. Scopul declarat al legislației este prevenirea abuzului sexual asupra copiilor în mediul online prin implementarea unor măsuri care includ stabilirea unui cadru legal ce ar obliga să detecteze și să raporteze materialele de abuz sexual asupra copiilor () prin intermediul unei supravegheri omniprezente, o cerință legală în cadrul Uniunii Europene.

Organizațiile societății civile susțin că propunerea ar impune, de fapt, scanarea în masă a tuturor comunicațiilor digitale private, subminând și încălcând drepturile fundamentale la viață privată și prin permiterea unei supravegheri generalizate și nediscriminatorii. Evaluările experților, inclusiv un studiu al Parlamentului European, concluzionează că în prezent nu există nicio modalitate tehnologică de a detecta CSAM fără rate de eroare inacceptabil de mari, ceea ce ar duce la un număr mare de rezultate fals pozitive care ar afecta comunicațiile legale ale cetățenilor obișnuiți.

Prima iterație a proiectului, supranumită „Chat Control 1.0”, a fost în cele din urmă respinsă la 26 martie 2026, în urma unui vot la limită care a respins prelungirea regulamentului. Cu toate acestea, iterațiile ulterioare, cunoscute sub numele de „Chat Control 2.0”, se află încă în faza de discuție.

Context este o directivă UE referitoare la confidențialitatea digitală. În 2021, UE a adoptat o temporară de la aceasta — numită „Chat Control 1.0” de către critici — care permitea furnizorilor de e-mail și comunicații să caute mesaje care conțin CSAM. Aceasta nu era obligatorie și nu afecta mesajele criptate de la capăt la capăt. Scopul CSAR — numit „Chat Control 2.0” de către critici — este de a face obligatorie scanarea mesajelor pentru furnizorii de servicii și de a ocoli criptarea end-to-end.

Susținerea propunerii Susținătorii regulamentului includ zeci de grupuri de campanie, activiști și europarlamentari, alături de departamente din cadrul Comisiei Europene și al Parlamentului European. Oponenții includ organizații ale societății civile și activiști pentru dreptul la viață privată.

Direcția Generală Migrație și Afaceri Interne a Comisiei Europene susține că acțiunile voluntare ale furnizorilor de servicii online pentru detectarea abuzului sexual online asupra copiilor sunt insuficiente. Aceștia subliniază că unii furnizori sunt mai puțin implicați în combaterea acestui abuz, ceea ce duce la lacune unde abuzul poate trece nedetectat. Mai mult, aceștia evidențiază că firmele își pot schimba politicile, ceea ce face dificilă prevenirea și combaterea eficientă de către autorități. În prezent, UE depinde de alte țări, în principal de Statele Unite, pentru a lansa investigații privind abuzurile care au loc în interiorul UE, ceea ce duce la întârzieri și ineficiență.

Mai multe organisme din cadrul UE afirmă că înființarea unei organizații centralizate, Centrul UE pentru Combaterea Abuzului Sexual asupra Copiilor, ar crea un punct unic de contact pentru primirea raportărilor. Se susține că această centralizare ar eficientiza procesul prin eliminarea necesității de a trimite rapoarte către multiple entități și ar permite o alocare mai eficientă a resurselor pentru investigații și intervenție.

Susținătorii argumentează, de asemenea, necesitatea îmbunătățirii transparenței în procesul de găsire, raportare și eliminare a materialelor de abuz sexual online. Aceștia susțin că în prezent există o supraveghere limitată a eforturilor voluntare. Centrul UE ar colecta date pentru rapoarte de transparență, ar oferi informații clare despre utilizarea instrumentelor și ar sprijini auditurile proceselor și datelor. Scopul este de a preveni eliminarea neintenționată a conținutului legitim și de a aborda îngrijorările privind potențialul abuz sau utilizarea greșită a instrumentelor de căutare.

Critici aduse propunerii

Grupurile care se opun acestei propuneri subliniază adesea că aceasta ar impune un control obligatoriu al chaturilor pentru toate comunicațiile digitale private și, ca atare, se referă frecvent la legislația propusă sub numele de „Chat Control”. Unele organizații ale societății civile și activiști au argumentat că propunerea nu este compatibilă cu drepturile fundamentale, încălcând dreptul la viață privată.

Mai mult, propunerea a fost criticată ca fiind imposibil de realizat din punct de vedere tehnic. În Irlanda, 852 din 4192 (20,3%) de rapoarte primite de forțele de poliție irlandeze s-au dovedit a fi materiale de exploatare reale, în timp ce 471 (11,2%) au fost marcate ca rezultate fals pozitive.

Un studiu comandat de Parlamentul European a criticat dur propunerea Comisiei. Conform studiului, nu există în prezent soluții tehnologice care să poată detecta CSAM fără a rezulta o rată ridicată de eroare care ar afecta toate mesajele, fișierele și datele de pe o anumită platformă. De asemenea, studiul a concluzionat că propunerea ar submina criptarea de la capăt la capăt și securitatea comunicațiilor digitale.

Procesul legislativ Pe 14 noiembrie 2023, Comisia pentru Libertăți Civile, Justiție și Afaceri Interne (LIBE) a Parlamentului European a votat pentru eliminarea controlului nediscriminatoriu al chaturilor și a permis doar supravegherea țintită a persoanelor sau grupurilor suspecte.

În februarie 2024, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, într-un caz separat, că impunerea unei criptări end-to-end degradate „nu poate fi considerată necesară într-o societate democratică”.

Pe 26 martie 2026, Parlamentul European a votat pentru respingerea oricăror extinderi suplimentare ale primei iterații a Chat Control.

Note

Categorie:Reglementări ale Uniunii Europene